India versus Nepal. Israel a ales Federația Rusă

Când India și-a revizuit programul de recrutare militară în luna iunie, au izbucnit proteste în întreaga țară. În cadrul noului sistem (cunoscut sub numele de Agnipath, sau „calea focului”) proaspeții recruți vor servi timp de patru ani, după care doar sfertul cu cele mai bune performanțe vor urma o carieră militară mai lungă. Restul vor fi lăsați să plece cu o sumă forfetară de aproximativ 15.000 de dolari, fără pensia sau beneficiile de care se bucură militarii de carieră. Anterior, recruții din India serveau patria pentru minim de 10 ani și puteau rămâne drept membri ai serviciului militar, iar după aceea aceștia erau eligibili pentru o pensie dacă serviciul lor totaliza cel puțin 15 ani.

Sistemul Agnipath urmărește să scadă vârsta medie a forțelor armate indiene și să reducă cheltuielile guvernamentale fără a face compromisuri în privința forței de muncă. Însă, pentru mulți indieni, reforma a făcut ca o carieră militară, considerată cândva un bilet sigur de ieșire din sărăcie, să devină o chestiune mult mai complexă și mai complicată. Drept răspuns la această schimbare, aspiranții furioși la o carieră în armată au ieșit în stradă, vandalizând proprietăți publice și provocând unde și valuri de șoc în întreaga țară. Repercusiunile sistemului Agnipath se fac simțite și dincolo de granițele Indiei, în mica națiune himalayană Nepal. În fiecare an, sute de bărbați nepalezi se înrolează în armatele Indiei și ale Marii Britanii, într-un aranjament care datează încă de la începutul secolului al XIX-lea. Aceștia sunt numiți Gurkhas, un termen generic pentru grupurile etnice din Himalaya cunoscute pentru abilitățile lor de a lupta. În prezent, aproximativ 30.000 de Gurkhas servesc în armata indiană, iar numărul total de veterani ai acestei forțe depășește 100.000. Sumele pe care Gurkhas le trimit acasă au oferit Nepalului o amortizare economică în vremuri dificile. Contribuția lor la PIB-ul Nepalului este comparabilă cu cea a sectoarelor de pescuit sau de transport ale țării, de aproximativ 3,7 % în anul 2015. Numai salariile și pensiile Gurkhas care servesc în India se ridică la un total mai mare decât propriul buget de apărare al Nepalului. La fel ca în India, în Nepal există acum îngrijorări că majoritatea celor aproximativ 1.400 de recruți Gurkha, care se înrolează în fiecare an în armata indiană, vor fi neglijați din cauza sistemului Agnipath. La începutul acestei luni, guvernul nepalez a declarat că va opri temporar recrutarea Gurkhas pentru armata indiană. În Nepal se organizează alegeri parlamentare în luna noiembrie, iar noul guvern va lua decizia finală. Reticența nepalezilor de a se alinia noului plan militar al Indiei ar putea reprezenta un alt eșec în relația deja complicată dintre cei doi vecini. În plus, a reînviat o dezbatere de tradiție cu privire la chestiunea dacă cetățenii nepalezi ar trebui să lupte pentru alte țări sau nu. Un scurt istoric interesant: Între anii 1814-1816, fiind impresionată de abilitățile luptătorilor nepalezi, Compania britanică a Indiilor de Est a început să recruteze Gurkhas pentru a lupta alături de propriile trupe. Primul lot de Gurkhas a fost format din aproximativ 5.000 de bărbați nepalezi. Oportunitățile economice în Nepal erau limitate, iar plecarea în străinătate pentru a câștiga bani era o idee populară. Gurkhas și-au dovedit loialitatea față de Coroană în 1857, când au ajutat la reprimarea unei rebeliuni a soldaților indieni din India britanică vecină. În 1886, Nepalul și Marea Britanie au semnat un tratat pentru a oficializa recrutarea tinerilor nepalezi în 10 regimente Gurkha înființate de armata britanică. Până la Primul Război Mondial, peste 200.000 de Gurkha au fost înrolați în armata britanică. Când India și-a câștigat independența față de Marea Britanie în 1947, s-a acceptat un acord tripartit pentru a împărți regimentele Gurkha: Șase au revenit Indiei, iar celelalte patru au revenit Marii Britanii. Mult mai multe detalii interesante: https://foreignpolicy.com/2022/10/20/india-nepal-military-gurkha-recruitment-agnipath/

Să trecem la chestiunea complicată dintre Federația Rusă și Israel. În urmă cu ceva timp, eu am scris un articol în care amconsemnat: Publicul larg trebuie să înțeleagă că evreii și statul Israel „joacă” un rol deosebit de însemnat în acest conflict. Iar acum, cel puțin aparent, evreii joacă la două capete. Iar oricare ar fi rezultatul războiului, statul Israel va ieși mai puternic ca niciodată. Din punctul meu de vedere, partea care va oferi mai multe avantaje evreilor va deveni tabăra învingătoare (https://www.cristoiublog.ro/ei-detin-adevarata-putere-in-ucraina-si-vor-hotari-viitorul-statului/). Ce s-a întâmplat? La doar o zi după ce ministrul israelian al apărării, Benny Gantz, a anunțat că Israelul refuză cererea Ucrainei de a primi armament israelian pentru a se proteja de atacurile aeriene rusești, numeroși experți și factori de decizie din Statele Unite și Europa au devenit brusc extrem de furioși din cauza deciziei Israelului, care a făcut din această țară o excepție rară în rândul țărilor Occidentale. Oare de ce? Israelienii nu uită și nu iartă, dar și recompensează. La ce mă refer? Uniunea Sovietică a fost prima țară care a recunoscut Israelul (de jure – Recunoașterea de jure poate fi acordată fie cu sau fără acordarea recunoașterii de facto. Acest mod de recunoaștere se acordă atunci când statul nou format dobândește stabilitate și statalitate permanentă. Modul de recunoaștere de jure acordă statutul permanent al unui stat nou-născut ca stat suveran) la 17 mai 1948, urmată de Nicaragua, Cehoslovacia, Iugoslavia și Polonia. Statele Unite au extins recunoașterea după primele alegeri israeliene, la 31 ianuarie 1949. Ei bine, semnele au fost și sunt clare, Israelienii au ales Federația Rusă. Interesant este că israelienii susțin Rusia mai mult din umbră, iar iranienii pe față. Poate va avea loc și o înțelegere între Iran și Israel, dacă nu cumva a și avut loc deja. Demn de precizat este și faptul că Iranul și Rusia sunt aliați strategici și formează o axă în Caucaz, alături de Armenia. Iranul și Rusia sunt, de asemenea, aliați militari în conflictele din Siria și Irak și parteneri în Afganistan și în Asia Centrală post-sovietică. Iar, mai nou, iranienii și rușii luptă cu ucrainenii.