Informația care schimbă toate regulile jocului

„Doar secretele mici au nevoie de protecție. Cele mari sunt ascunse de incredulitatea publică” – Marshall McLuhan

Am răsfoit zilele acestea câteva pagini de mare actualitate prin claritatea și ineditul enunțurilor. Au trecut 58 de ani de când le-am citit prima dată. Surprinzătoare prin acuratețea previziunii – textele profesorului Marshall McLuhan* – sunt astăzi importante ghiduri de descifrare a lumii în care trăim și de ale cărei minusuri îngrijorătoare se pare că nu suntem în totalitate conștienți.

Considerat unul dintre cei mai importanți teoreticieni din domeniul mass-media, Marshall McLuhan a prezis apariția unei modalități de accesare a informației ce urma să schimbe toate regulile jocului.

Satul planetar sau Satul global, este o expresie a lui Marshall McLuhan ce apare în cartea sa „The Medium is the Message” publicată în 1967, în care descrie efectele globalizării prin mass-media și tehnologiile de informare. Potrivit acestui filosof și sociolog, „mijloacele audio-vizuale moderne de comunicare (televiziune, radio etc.) și comunicarea instantanee a informațiilor pun sub semnul întrebării supremația cuvântului scris”. În această lume unificată, informațiile transmise de mass-media adună toate micro societățile într-o singură cultură, ca și când lumea ar fi unul și același sat, una și aceeași comunitate „unde am trăi în același timp, în același ritm și deci în același spațiu”. Abilitatea pentru o persoană de a prelua informații foarte rapid din orice punct de pe planetă (conectat la o rețea) dă impresia că se află în același loc virtual, în același sat. Acest sat planetar /spațiu virtual are următoarele caracteristici: interactivitate – disponibilitate ridicată + timp de răspuns scăzut + cost redus; comunitate – același canal, același limbaj, aceleași referințe, locuri comune de schimb; varietate – cuvinte, imagini, sunete; vitalitate – reînnoiri (apariții); acțiuni și decizii colective.

Satul planetar are următoarele consecințe – bilingvism și tribalism; consolidarea identităților; captarea deciziilor; conștientizarea planetară; preocupări comune cu privire la resursele comune (ecologie, foamete, sănătate, pace, politică) și micimea Pământului (mișcări de gândire alter globaliste).

Ca determinist, Marshall McLuhan susține în Medium is the Message că mass-media din zilele noastre va influența modul în care oamenii gândesc, acționează și percep lumea din jurul lor. McLuhan sugerează că mass-media este percepută ca distractivă și relaxantă de către public, când în realitate plăcerea pe care acestea o pot aduce este dezamăgitoare, existând o nepotrivire tot mai mare între societate și tehnologiile sale. Acest decalaj creează apoi o „epocă a angoasei”.

Ajungând cu lectura textelor lui McLuhan la un pasaj plin de „enigme”, nu am putut să nu resimt dureroasa asemănare cu ceea ce și pe aceste meleaguri se petrece. Desigur neînțelegerile unor întâmplări sau evenimente, au la noi cu totul alte cauze decât cele invocate de autorii antropologi ai experimentului ce urmează să îl redau cu fidelitate.

Iată ce aflăm în pagina 70 din Galaxia Gutenberg scrisă în 1962.

„Lumea occidentală în îndelungata ei străduință de a redobândi o unitate de sensibilitate de gândire și de sentiment este tot atât de puțin pregătită să accepte consecințele tribale ale unei asemenea unități cum a fost pregătită să înfrunte fragmentarea psihicului uman de către cultura tiparului.”

De ce analfabeții nu pot privi filme sau fotografii fără un antrenament temeinic.

Membrii societăților alfabetizate au dificultăți în a înțelege de ce nealfabetizații nu pot vedea în trei dimensiuni sau în perspectivă. Noi pornim de la premisa că aceasta este viziunea normală și că nu este nevoie de vreun antrenament pentru a vedea fotografii sau filme. Experiențele lui Wilson au fost făcute pe când încerca să folosească filmul pentru a-i învăța pe indigeni să citească:

„Dovada următoare este foarte, foarte interesantă. Un inspector sanitar a turnat un film într-un ritm foarte lent, cu încetinitorul, arătând ce trebuie să se facă într-o gospodărie obișnuită dintr-un sat primitiv pentru a scăpa de apa stagnantă: secarea băltoacelor, strângerea tuturor cutiilor goale de conserve, etc. Am arătat acest film unui grup de oameni și i-am întrebat ce au văzut și ei mi-au spus că au văzut un pui de găină, iar noi nici nu știam măcar că în film apărea un pui de găină! A trebuit deci să examinăm filmul secvență cu secvență, căutând puiul de găină, și într-adevăr, timp cam de o secundă am văzut un pui de găină care apărea într-un colț al ecranului. Cineva speriase puiul și el fugise trecând prin colțul drept al imaginii. Și asta era tot ce văzuseră oamenii. Toate celelalte, pe care ar fi trebuit să le rețină din film, nici nu le sesizaseră, în schimb prinseseră ceva despre care autorii filmului nu știuseră că figurează în film până nu l-au reexaminat cu toată atenția. De ce? Am născocit cele mai felurite teorii. Poate rapiditatea cu care s-a deplasat puiul de găină să fi fost pricina. Toate celelalte se desfășuraseră într-un ritm foarte lent – felul cum se mișcau oamenii, ridicarea cutiei de conserve și toate celelalte; s-ar fi părut că doar puiul de găină era pentru ei ceva real. O altă teorie – la care însă am renunțat curând – sugera că puiul de găină ar fi avut pentru ei o semnificație religioasă.”

Faptele esențiale se află la sfârșitul acestui citat. Alfabetizarea dă ochiului uman obiceiul de a-și face punerea la punct puțin în fața imaginii, astfel încât să o poată prinde în întregime dintr-o singură privire. Analfabeții, deoarece nu au dobândit această tehnică, nu văd obiectele cum le vedem noi. Ei mătură cu privirea obiectele și imaginile nițel, cum parcurgem noi o pagină de tipar, rând cu rând. Punctul lor de observație nu este exterior obiectelor. Ei trăiesc obiectul într-un mod extrem de empatic. Obiectul nu lucrează în perspectivă, ci într-un mod, s-ar putea zice aproape tactil.

Noua cultură a electricității* dă o nouă bază tribală vieților noastre. Asupra acestei stări de spirit dispunem de mărturia lirică a foarte romanticului biolog Pierre Teilhard de Chardin în Le phénomène humain (p.266 – 267):

„Pe măsură însă ce, sub efectul acestei presiuni și datorită permeabilității lor psihice elementele umane intrau mai mult unele în altele, spiritul lor (misterioasă coincidență) se încălzea prin această apropiere. Și, ca și cum ar fi fost dilatate dinăuntrul lor, ele își întindeau puțin câte puțin raza zonei lor de influență pe un pământ care, prin chiar acest fapt se micșora mereu. Ce vedem producându-se în paroxismul modern? Fenomenul a mai fost semnalat de multe ori. Prin inventarea, ieri, a căii ferate, a automobilului, a avionului, influența fizică a fiecărui om, redusă pe vremuri la câțiva kilometri, se întinde acum pe sute de leghe. Ba mai mult: datorită fantasticului eveniment biologic reprezentat de descoperirea undelor electromagnetice, fiecare individ se află de acum înainte (în mod activ și în mod pasiv) prezent simultan pe totalitatea mărilor și continentelor – are aceeași rază ca și Pământul”.

Oamenii a căror atitudine este, în primul rând, literară și critică găsesc vehemența stridentă a lui Teilhard de Chardin la fel de deconcertantă ca și entuziasmul său delirant pentru membrana cosmică aruncată asupra ansamblului globului prin dilatarea electronică a tuturor simțurilor noastre. Această exteriorizare a simțurilor noastre a creat ceea ce Teilhard numește „noosfera” adică creierul tehnologic al lumii. În loc să sfârșească prin a semăna cu o imensă bibliotecă ca cea din Alexandria, lumea a devenit un calculator electronic, un creier electronic, exact ca într-un naiv roman științifico-fantastic. Și în măsura în care simțurile noastre s-au prelungit în afara noastră, Big Brother s-a insinuat în noi. Astfel, în afară de cazul că vom fi conștienți de această dinamică, vom fi deodată aruncați într-o fază de panică, caracteristică unei mici lumi de tam- tam-uri tribale, unei interdependențe totale și unei coexistențe forțate.

Lumea occidentală, în îndelungata sa străduință de a redobândi o unitate de sensibilitate, de gândire și de sentiment, este tot atât de puțin pregătită să accepte consecințele tribale ale unei asemenea unități cum a fost puțin pregătită să înfrunte fragmentarea psihicului uman de către cultura tiparului.”

*https://fr.wikipedia.org/wiki/Marshall_McLuhan

** Marshall McLuhan Galaxia Guternberg p.60

*** https://ro.wikipedia.org/wiki/Pierre_Teilhard_de_Chardin

Marshall_McLuhan