Meni și Șreci

Când a început să le sune apa în cap globaliștilor, eu am crezut că ei pregăteau omului o țară numită Omenia. Omenia nu Romenia, ca să nu se trezească vreunul să spună că dacii erau trimiși la munci agricole în Rai, la cules de mere.

Dar să vedem cum au civilizat corporațiile Occidentul. Pentru a nu plăti bani, în compensații, pentru toate relele cărora le-au dat drumul în lume, corporațiile au inventat tot felul de politici de protecție care să oprească banii să ajungă în buzunarele săracilor, nu nemulțumiți ci nedreptățiți.

De exemplu: dacă într-un sat din Moldova cade unul pe uliță, cel puțin cinci babe, copii, bărbați și femei sar să-l ridice. Unii fug acasă la cel în nevoie să-i cheme nevasta sau copiii în ajutor. Alții îl cară în spate. Dacă pe teritoriul unei corporații (mai strict decât teritoriul ambasadelor) cade o persoană, fie și cu dizabilități, unul dintre ceilalți, dacă se simte sau i se atrage atenția, sună la Salvare. Până vine Salvarea (depinde, dacă nu e oră de vârf poate să vină în câteva minute, dacă e weekend pot trece și ore, ore nu glumă) victima e ținută de vorbă. De ce nu e ridicată de jos? Pentru că s-ar putea să-și fi rupt ceva în cădere, chiar dacă a căzut doar de la juma’ de metru; un deget, de exemplu. Corporatistul nu e asigurat de companie așa că dacă victima cere compensații, fie și pentru o unghie ruptă, nu va plăti. În trecut a plătit cel care s-a grăbit să ridice victima, ca să nu facă pneumonie sau să fie lovit și de altceva în afară de dambla. Dacă victima poate, se poate ridica și pleca. Pe proprie răspundere. Dacă nu, vine ambulanța și ridică victima de jos. Îi face un examen clinic, teste, să vadă dacă e în toate mințile și toate simțurile. Dacă e, Ambulanța pleacă către alții, care poate că între timp se zbăteau între viață și moarte.

În ultima jumătate de secol, cel puțin, mulți cetățeni și-au lăsat averile câinilor și mâțelor, și încă nu s-au răzgândit. Mulți occidentali nu omoară păianjeni, dar se tem de albine și abuzează sexual copii chiar și prin intermediul fundațiilor de caritate (vezi cazul Oxfam, unul din atâtea altele).

Acum câțiva ani, o pacientă a murit chiar în fața clinicii medicului ei de familie. A căzut din picioare. Medicii au ieșit afară, chemați de alți pacienți, dar nu au intervenit pentru că nu erau calificați să dea primul ajutor, nu aveau certificate. Femeia a murit. Dacă i s-ar fi acordat primul ajutor ar fi trăit și astăzi.

Corporatiștii debarasați de porțiuni mari de gândire vor spune că eu, fiind de partea lui Dumnezeu, nu ar trebui să fac referire la știință. Știința face parte din Creația lui Dumnezeu, oamenii descoperă, rar inventează, iar ce au modificat distruge. Când oamenii l-au scos pe Dumnezeu din societate au scos și știința. De-aia sunt atât de mulți proști în lume. Dumnezeu i-a lăsat pe narcisiști să se folosească de cunoștințele care îi distrug, de-aia s-au construit arme, bombe, dar mai puțin aparaturi care chiar să ajute la îmbunătățirea vieții. Veți spune că diavolul e reprezentat de un număr. Păi, nu putea fi Cuvânt. Tot Dumnezeu a creat și diavolul, care la început i-a dat ascultare. Diavolul a devenit un număr atunci când nu a mai dat ascultare. Dumnezeu l-a definit prin formulă matematică, ca să fie ușor de descoperit și de ferit. În multe din formulele matematice, din toate domeniile, apar constante despre care nu știe nimeni de unde vin și de ce sunt acolo. Multora li s-a dat o valoare descoperită empiric, prin teste de laborator, observându-se că era vorba de o valoare aproape fixă, dar nu întotdeauna exactă. Omului însă, ca și diavolului, nu i-a plăcut să i se tot spună că a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. S-a crezut mai deștept. L-a dat pe Dumnezeu deoparte și a făcut din biserici crâșme, case de locuit, cluburi și magazine. S-au inventat idoli: arme (da, există o sectă americană care se închină armelor), animale, curcubeie. Omul s-a operat, ca să se facă mai frumos (nu vorbim de sănătate, vorbim de infatuări), ca să-și schimbe formula de bază, s-a tatuat, a făcut tot ce a putut ca să nu mai semene a om. Și atunci a prostit. Degeaba ții în muzee Noaptea înstelată a lui Van Gogh dacă îl confuzi cu Van Damme sau plătești câteva milioane de dolari pe o banană putridă și un decameron de bandă izolată.

Tot niște corporații au interzis și ghirlandele de Crăciun, ca să nu se electrocuteze angajații când le agață de tavan. După cum v-am mai spus, și bogații lumii contemporane sunt tot de proastă calitate, să nu vă închipuiți că au abonament la bibliotecă. Au scris probabil cărți despre cum să facă proștii milioane, doar că formula funcționează doar la masoni sau a funcționat doar la cel care a încasat și niște drepturi de autor.

În Occident nu poți da de pomană. Dacă cerșetorul e alergic la alune sau la făină? Guvernul a dat de pomană bani de droguri și băutură, cum să dai tu, măi imigrantule, plăcintă cu brânză sau sfințișori moldovenești? Eventual, dacă insiști, poți da de pomană un pachet de snacks-uri, sigilat, cu multe chimicale și E-uri, dar numai după ce i-ai citit cerșetorului lista de ingrediente și el ți-a arătat o hârtie de la medic care să confirme că nu e alergic.

În fiecare zi, când ies din casă, mă întreb unde sunt oamenii, ce s-a întâmplat cu ei? Îi scot câinii la plimbare. Și acum amintiți-vă ce v-a spus Baudelaire: Câinii fug ca dracul de mirosul de tămâie, dar nu ezită să lingă c…ți.