Mireasa șleampătă, pe care nici nașii nu o ajută

Vineri seara m-am întors din Târgu Mureș, unde am participat la un eveniment. M-am întors din orașul meu, unde candidează la primărie un prieten drag, unul dintre cei mai buni medici de chirurgie cardiovasculară din lume: Horațiu Suciu. În, din păcate, puținele ore petrecute acolo am aflat, și de la prieteni și de pe stradă, că lumea, în ciuda reputației fantastice pe care o are Horațiu Suciu ca medic, nu-l va vota. Nu vor ca lumea medicală să piardă o asemenea valoare. Poate că are și calități de bun manager, dar așa cum spunea un bătrânel ungur care m-a oprit pe stradă, „să șadă pe curul lui la spital, că dacă am probleme cu inima fug la el la spital, nu la primărie”. În cazul lui, nu doar că tot orașul îl știe, dar este și foarte iubit.

Azi dimineață încă eram bulversată de discuțiile avute, deoarece eu îl prețuiesc pe Horațiu Suciu. Citesc pe contul de Facebook al lui Cătălin Cîrstoiu că vine în parcul Bazilescu, lângă mine. Tot medic, tot candidat la primărie. Cunoscut și apreciat în lumea medicală, anonim în viața publică.

Cum intru în parc, văd doi polițiști care opresc pe un tânăr. Mă așez pe o bancă și urmăresc acțiunea. Tipul era mai trotinetist, dar nu părea pericol public. Îl pun polițiștii să-și golească și rucsacul și buzunarele și încep, în mijlocul parcului, o percheziție corporală. I-au pipăit fiecare centimetru de corp. După care, pentru că nu au găsit nimic, l-au lăsat în pace.

M-am dus la intrarea principală, vizavi de biserică, că am văzut câteva veste roșii. După ce m-am apropiat, am observat că erau și veste galbene, inscripționate cu PNL. Am dat de câțiva colegi și două mașini de televiziune. Reporterițele, vădit plictisite, nu manifestau nici un strop de interes. Bietele. Azi ele s-au nimerit să fie stativ de microfon. Era evident că execută un contract și că trebuie doar să țină microfonul. Eventual să pună întrebarea convenită dinainte, să nu se apuce Cîrstoiu să turuie. Nu că nu ar putea.

A trecut ora 11, la care trebuia să vină. M-am așezat pe o bancă, mai într-o parte. După vreo 10 minute a venit. A pornit către ăia cu însemne de partid, dar m-a văzut și a venit glonț la mine. Jovial, îmi zâmbea de parcă mă punea pe masa de operație și mă încuraja. Am schimbat câteva amabilități și am realizat că omul s-a setat și că habar nu are de ce se întâmplă în jurul lui.

Candidatul a fost cablat și a purces la plimbare.

Știți că în spital, medicul face vizita de dimineață cu o turmă de rezidenți după el. E, eu cred că în spital, domnul Cîrstoiu are mai mulți rezidenți pe urmele lui decât câți susținători a avut azi. A ajuns și candidatul la primăria de sector. De sector 1, adică ăla care se bate cu Clotilde. A trebuit să apelez la Google, să-mi amintesc cine este. George Tuță. Un tip care și-a pus cămașă de firmă, adică avea eticheta la vedere, așa cum semnalează toți scăpătații snobi că-s cineva.

Nici de la PSD, nici de la PNL nu era unul pe care să-l cunoască lumea. În schimb, în jurul celor doi se învârteau câțiva inși care-și dădeau atâta importanță de parcă-l lansau pe orbită pe însuși Biden. Nu zic nici Trump, nici Putin, că ne pute. Adică le pute lor.

Primul cetățean abordat de candidatul Cîrstoiu i-a cerut niște sfaturi medicale. Candidatul a vorbit despre problemele medicale. Cu pasiune și este firesc.

În acest timp, pe margine s-a declanșat hărmălaie. Venise o doamnă, susținătoare a Clotildei. În loc să meargă pe ideea că ăla e bărbat adevărat care deturnează spre hotel o femeie care mergea la biserică, deci să o convingă pe doamna că Tuță ăla al lor e mai bun, au alungat-o.

Cîrstoiu a prins, cât de cât, ideea și a început să se repeadă la oameni. E-adevărat, nu mulți. Însă, era destul de jenant, mai ales pentru o somitate ca el, să-și deschidă singur pârtie. Pentru că până-i explici unui om care nu știe cine ești ce vrei de la el, l-ai pierdut.

Cîrstoiu a abordat o doamnă care plimba cățelul. De fapt, l-a abordat pe cățel, chiar a dat să se aplece să-l mângâie, dar animalul a fugit cât a ținut lesa. Și doamna i-a spus ceva scurt, după care a plecat.

Dar a înghițit cu bine prima broască. A zâmbit mereu și cred că s-ar fi și pupat cu toți. Era un fel de baie de mulțime în bazin secat.

Alaiul a ajuns la mijlocul parcului, unde erau programate declarațiile. Cîrstoiu era deja transpirat. Operatorii l-au sucit și învârtit, a venit și Tuță, au clămpănit ce era pe punctaj, televiziunile și-au strâns și cablurile și oamenii și s-au cărat.

Au mai dat o tură de parc unde au găsit așa: copii în cărucioare cărora le-au dat baloane, asiatici pe bănci, cărora le-au dat pliante. Mergând în urma alaiului am dat de doi asiatici care ședeau pe o bancă și se uitau la pozele de pe pliante. Că oricum nu știu să citească în limba română.

În ceea ce privește alaiul,  era cam ca la o nuntă la ăi mai sărmani oameni din sat: unii vin de milă, alții obligați. Iar unii vor să vadă cât de șleampătă e mireasa, să poată râde apoi de ea. Pesediștii și peneliștii nu vorbeau între ei, părea că nici nu se cunosc, dar nici nu ar fi curioși.

Au ajuns, tot dând ture, la ieșirea dinspre piață. Logic, chiar dacă nu are anvergura târgului de la ministerul agriculturii, și nu era nici ministrul să facă pârtie, ar fi trebuit să meargă la piață. Nu, ei au mai făcut o ședință foto. Până le-a ieșit faza cu datul mâinii, Cîrstoiu și Tuță au repetat, că fotografii, nu consilierii sau ce or fi ei, au reclamat că nu-i destulă dârzenie în strânsul mâinilor.

Unul, dintr-o mașină, le-a strigat: „Hoților!”. Alaiul a urlat după el: „Du-te, bă, să-ți înmatriculezi mașina!”. Ăla era dus demult, dar consilierii, sau ce or fi ei, s-au amuzat teribil de gluma făcută. Ăștia, de merg cu Cîrstoiu prin locuri mai ostile încing o bătaie de toată frumusețea.

În fine, candidatul Cîrstoiu a ridicat ședința și a spus că are treabă și-n altă parte.

M-am așezat pe o bancă și au trecut pe lângă mine Tuță cu oamenii lui. Tuță e candidatul pentru Sectorul 1. Se îndreaptă spre mine și mă întreabă: „Cum e doamnă?”. „Dezamăgitor”, răspund eu. „Cine, doamnă, Clotilde?”. „Și ea, dar și voi”. Atunci, în loc să încerce să mă convingă că ei sunt mai buni, cum se face în campanie, consilierii l-au tras: „Haide, e useristă!”. Și s-au cărat.

Imediat după ce au plecat, pe stradă a trecut o femeie care striga din toate puterile: „Fiare vechi cumpărăm! Fiare vechi!”.