Mojicia prezidențială și mojicia ministerială

Dacă mai era nevoie de noi dovezi că nu greșesc atunci când scriu „guWERNul” (cu WERN de la Werner) pentru a întări că la Palatul Victoria și în locațiile anexe se află un pseudo executiv chip cioplit cu pseudo-președintele din Dealul Cotrocenilor, iată că ieri și azi le-am primit. Fiindcă așa – și numai așa! – pot să explic faptul că, după ce, la pseudo-conferința de presă de ieri, pseudo-președintele Klaus Iohannis a dat mai multe dovezi de elementară lipsă de respect față de jurnaliștii care (cică!) erau invitații săi, astăzi,a venit rândul pseudo-ministrului de finanțe, Florin Câțu, să le da cu tifla membrilor Comisiei Economice a Senatului care l-au așteptat să vină la audieri. Sincer să fiu, nu am numărat de câte ori a schimbat Klaus Iohannis vorba atunci când ziariștii i-au pus întrebări incomode, adică întrebări directe, la obiect și bine documentate, dar vă pot spune cu maximă certitudine că este pentru a șasea oară când Florin Câțu sfidează instituția Senatului României, fiindcă așa vrea mușchii lui.

Mi-a fost greu, recunosc, să găsesc un calificativ pe măsură pentru aceste două situații, dar noroc cu vechiul meu coleg de breaslă și prieten, Ion Cristoiu, că l-a găsit și l-a și pus în circulație. Mă refer la expresia „i-o taie mojicește”, pe care el a folosit-o atunci când a caracterizat modul în care pseudo-președintele Klaus Iohannis a fost întrebat, de către curajoasa jurnalistă Larisa Bernaschi de la Antena 1, cum explică faptul că nici până acum nu au ajuns tabletele promise în toate școlile din țară, așa încât sunt foarte mulți elevi care nu se pot racorda pe rețeaua învățământului online. Întrebare la care, mai întâi, pseudo-președintele a dat-o cotită, aruncând, și de data asta, vina în cârca PSD, după care reportera a revenit cu o altă întrebare punctuală care viza direct să aflăm și noi, marele public, dacă putem sau nu vorbi despre răspunderea ministrei învățământului pentru că „din varii motive” (Klaus Iohannis dixit!) proiectele respective „nu au fost duse la bun sfârșit în timpul prevăzut” (Klaus Iohanns, bis!).

Întrebare la care, după cum notează Ion Cristoiu, starul recitativului de la Cotroceni nici nu s-a revoltat și nici nu a dat de pământ cu ministresa, ci i-a tăiat vorba ziaristei cu un sec „mulțumesc”. Gest care, fără doar și poate, nu este decât o mojicie crasă. Fie ea și una de rang prezidențial sau tocmai de aceea!

Și uite așa ajungem, pas cu pas, la motivul real pentru care atât pseudo-președintele cât și pseudo-ministrul de finanțe iau foc numai când aud că se deschide o asemenea discuție. Fiecare, în felul său, refuzând să dea răspuns. Adică, unul, tăindu-i vorba jurnalistei cu o mojicie, celălalt întorcând spatele senatorilor, ceea ce tot mojicie se cheamă. Motivul fiind acela că s-a fi prea putut ca, după ce a perorat, pentru a mia și nu știu câta oară, că e vina PSD-ului care a lăsat visteria țării goală, aceeași reporteră de la Antena 1 sau un alt coleg de breaslă, să întrebe și de ce din cele 85 de miliarde de euro cu care pseudo ministrul Florin Câțu, a îndatorat România în numai 11 luni (cam 8 miliarde de lei pe lună) nu s-au putut găsi fonduri pentru a cumpăra elevilor tabletele promise? Întrebare care conduce direct la o alta pe care, cu siguranță,vroiau să i-o pună pseudo-ministrului de finanțe membrii Comisie economice a Senatului, dar nu au avut cui fiindcă invitatul i-a tratat, încă, o dată cu refuz. Fără ca, măcar,să le arunce un „mulțumesc”, fie și doar cât să nu spună gura lumii că „le-a tăiat-o mojicește”.

Cu toate acestea, o deosebire între cele două cazuri despre care am vorbit există. Astăzi, după cel de–al șaselea refuz al pseudo-ministrului de finanțe de a veni la comisia senatoriale, senatorul Daniel Zamfir a anunțat că va depune plângere penală împotriva acestuia pentru abuz grav în serviciu. Ceea ce, să o recunoaștem, este un lucru cu totul deosebit față de duioasele mustrări verbale cu care opoziția răspunde repetatelor și atât de gravelor încălcări ale Constituției pe care le comite pseudo-președintele Klaus Iohannis. Că doar nu vreți ca tocmai acum, după ce a primit atât de înaltul premiu „Otto cel Mare” pentru „onorarea marilor merite în procesul european de unificare” să vină cineva din țara lui Caragiale și să îi avertizeze pe partenerii noștri cum că „aveți puțintică răbdare că, pe aici, pe la noi pe acasă, treaba nu stă chiar așa”. Cel puțin în ceea ce privește unificarea la scară națională.