Vladimir Putin a câștigat alegerile prezidențiale din Rusia cu 87,97 la sută

Moțiunea de cenzură. Campania Trafalgar și Turtucaia lui Florin Cîțu

Ziua moțiunii împotriva guvernului Cîțu. Îmi propun să plec mai repede de acasă, să iau pulsul în Parlament, deoarece discuțiile de dinainte sunt mai interesante, mai savuroase și puțin și mai fanteziste decât realitatea. Când cobor, portarul iese din cabina lui, îmi taie calea și mă întreabă: „Mergeți la căderea lui Cîțu?”. Zâmbesc și-l întreb de ce ar vrea să cadă. „Pentru că e un tip foarte enervant și nu ține cu poporul, nu-i pasă de nimic. Ce ziceți, cade?”, mă întreabă plin de speranță. „Așa arată calculele”, îi spun. „Doamne-ajută!”, spune el și se închină.

Pe drum spre metrou, în fața unui bloc stă mereu o doamnă trecută de 90 de ani. Nu stă pe bancă, se sprijină în baston, privește cu interes oamenii care trec și tot pe al treilea îl întreabă cât e ceasul. Mereu mă amuz, aștept să văd dacă sunt a treia. Azi dimineață eram. După ce-i răspund, mă cheamă mai spre ea și mă întreabă cu sfioșenie: „Dar de ce te-ai îmbrăcat în negru? Cine a murit?”. Îi spun că nimeni, așa s-a nimerit. „Da, unde te duci, la lucru?”. „Da”. „Ce frumos! Și eu m-aș duce”, spune ea. Apoi adaugă, dar parcă nu pentru mine: „Am fost dăscăliță”. Am mers mai departe și am revăzut în minte zeci de mesaje pe Facebook, azi era și Ziua Învățătorului. Vorbe aruncate în vânt, rar sunt cei care se duc să-i spună învățătorului lor ceva sau să stea, pur și simplu, o oră să povestească. Cred că doamnei tare i-ar fi plăcut asta.
În metrou, toată lumea era pe telefon, ca de obicei. Îmi și imaginez ce chin o fi fost pe oamenii ăștia ziua de ieri, când au picat Facebook, WhatsApp, Instagram.

Ajung, traversez parcul Izvor și mă gândeam dacă e vreo manifestare în față, căci, de regulă, se fac. Nu era nimeni. Fac formalitățile, intru și la lift mă întâlnesc cu Violeta Alexandru. Deși o cunosc, cât a fost ministru nu am vorbit niciodată cu ea. Am discutat și am intrat în liftul cu liftieră. La coborâre, am fost plăcut surprinsă să o aud spunându-i doamnei: „Vă mulțumesc și vă doresc o zi bună”. M-am gândit că, dacă voi avea timp, voi discuta cu foști miniștri, să aflu ce mama naibii se întâmplă cu ei când ocupă acest scaun, că parcă îi lovește strechea.

În fața sălii de plen era forfotă mare. Jurnaliști care scriau de zor, o pădure de trepieduri cu camere video și câte un politician care venea la cadru. Să clămpănească aceeași poveste pe care o spun de atâta timp la televizor sau pentru site-uri. Adică, să respecte punctajul. Pentru că, dacă unii nu știți, în ședințele lor de partid vine un consultant, plătit regește, care le face punctajul: spui aia, aia și aia. Și nu se abat de la punctaj, că nu-i mai trimite partidul nici la cadru, nici la televizor.

Domnul din imagine este de la guvern, el e cu organizarea. A fost la toți premierii și este prietenul nostru. Chiar este fantastic și asta înainte de a avea de-a face cu Cîțu. Când a apărut el, am știut că urmează să vină și premierul. Cîțu era vânat mai ceva ca Jerry de Tom, cei care aveau oameni mai mulți își plasaseră pândaci și la liftul din față, și la liftul oficialilor. Surpriză! Cîțu a venit de sus, de la grupul PNL, prin spate. A fost, efectiv, lipit de zid de armata de jurnaliști și aproape a rupt-o la fugă. Nu a vrut să spună nimic, nici măcar ce a repetat ca o bandă stricată la plecare: aia cu „toate opțiunile sunt pe masă”.

Apoi au venit ceilalți miniștri și au fost total ignorați. A, dacă voi ajunge să scriu despre ei, neapărat trebuie să-i întreb asta: cum se simt atunci când toată presa îi asaltează și cum când sunt ignorați. Și i-aș mai întreba ceva. De ce nu au procedat ca romanii? Adică să îi spună unuia dintre consilieri ca, în marșurile triumfale, să stea lângă el și să-i șoptească la ureche: „Ești doar un om, ești doar un om”.

Ludovic Orban, încă președintele Camerei Deputaților (demisia lui e la partid), a deschis ședința. Când e plen comun, președinții celor două camere conduc prin rotație. Cred că Ancăi Dragu îi pică rândul doar când nu sunt ședințe cruciale, dar pare să facă un cuplu armonios cu Orban, pentru că ea dă mereu din cap.

S-a citit moțiunea, reprezentanții partidelor au vorbit, Iulian Bulai l-a prins pe Cătălin Drulă la un selfie și i-a declarat dragoste și loialitate. A, apropo de selfie. Pesediștii au plimbat toată ziua un Superman căzut în cap, pe care l-au amplasat în fața plenului și a fost mare distracție ca parlamentarii să-și facă poze cu el. Gorghiu, care tot mai des pozează în Fecioara Maria, a condamnat gestul, de parcă nu ea bătea la ușile oamenilor să le amenințe copiii cu hoții de la „ciuma roșie”.

Cîțu a avut un mesaj combinat, lacrimogen cu amenințări, și s-a năpustit asupra USR. Parcă era un părinte care-și certa odrasla: „dacă nu te-am bătut la timp”. Apoi a anunțat că fără el România se prăbușește, că ne va lovi boala pe toți. Bine, a citit, că dacă vorbea liber chiar nu înțelegea nimeni nimic.

Și PSD a avut țintă tot USR, de parcă moțiunea era împotriva lui Barna. De altfel, fostul  lider a și sesizat că social-democrații îi acuză în speranța că nu vor vota moțiunea, că ar vota împotriva lor înșiși.

M-am dus în locul nostru secret din Parlament și acolo dau peste un mare susținător al lui Cîțu. Din vorbă în vorbă aflu că „e slab, trebuie schimbat”. De -abia aștept să se năpustească #echipacâștigătoare pe el. Și nu lui trebuie să-i bată cineva obrazul, ci lor.

În fine, a fost o leșinătură de ședință. Nici toalete afișate ostentativ, nici discuții de taină. Liderii au dat declarații la final. Ultimul a fost Orban, care a încins iar o șezătoare condimentată cu întrebări puse toate deodată.

Și, înainte să închei, să explic puțin titlul, pentru a evita comentariile inutile. Campania Trafalgar a durat aproape un an, pregătirile pentru moțiuni s-au făcut cu mult tam-tam, pentru ca azi, Cîțu să se afle în situația bătăliei de la Turtucaia, un eșec major cauzat de ordinele catastrofale ale comandanților.

În final, voi reda o fabulă, iar dvs. decideți cine sunt personajele.
Pisica aleargă șoricelul. Disperat, șoricelul se ascunde într-un hambar. Acolo întâlnește o vacă și îi spune:
– Ajută-mă, te rog, că mă aleargă pisica și nu știu unde să mă ascund.
Și atunci vaca aruncă bălegar pe șoricel. Pisica, intrând în hambar, se uită de jur-împrejur și vede bălegarul. Se apropie de el, vede coadă șoricelului și îl scoate afară.
Morală 1: Nu oricine te bagă în rahat îți vrea răul.
Morală 2: Nu oricine te scoate din rahat îți vrea binele.
Morală 3: Dacă te bagi în rahat, măcar bagă-te de tot.

Dacă ați ajuns cu lectura până aici vă propun un text, publicat în Evenimentul zilei, despre o altă moțiune de cenzură, cea din 18 iunie 2019, împotriva guvernului Dăncilă. Eu îl consider mai savuros.

Ce s-a întâmplat în timpul moțiunii. Colaborare în Opoziție: liberalii au scris, USR a citit și restul a dat din cap

Moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Dăncilă a fost respinsă. Opoziția a reușit să adune 200 de voturi pentru, chiar dacă anunțau că se bazează pe 215 parlamentari, acestea fiind oricum insuficiente, deoarece pentru adoptarea moțiunii erau necesare 233. Au mai fost 7 voturi împotrivă și 3 abțineri. Parlamentarii PSD ALDE au fost în sală, dar nu au votat. Textul moțiunii a fost redactat de PNL și a fost citit de Cristina Prună de la USR. Aceasta s-a asortat cu premierul Viorica Dăncilă, amândouă au purtat sacou alb.

Ieri dimineață, puțin după mijirea zorilor, premierul Viorica Dăncilă a descins în Parlament. Odată cu o echipă de catering, care descărca saleuri, chiftele și sucuri. Se poate presupune că a descins direct de la salon deoarece coafura și machiajul îi erau perfecte. Inexplicabil de voioasă pentru ora matinală, Dăncilă a salutat și s-a întreținut cu toată lumea, adică tot personalul auxiliar, deoarece la acea oră nu era țipenie de parlamentar.

Premierul a participat la reuniunea la nivel înalt „Perspectiva unei viitoare strategii privind prevenirea și lupta împotriva antisemitismului, rasismului, xenofobiei, radicalizării și discursului bazat pe ură”. Dar, cui îi păsa de aceste amănunte? Toată lumea, inclusiv doamna care dă cu mopul, era interesată de emoțiile pe care le simte prim-ministrul când se gândește că în câteva ore ar putea părăsi en fanfare Palatul Victoria. „Nu am nicio emoţie. Am încredere în colegii mei, am încredere în partenerii de alianţă”, a liniștit ea audiența. Drept dovadă că are încredere, Viorica Dăncilă nu a considerat necesară o discuție prealabilă cu partenerii de coaliție, nici măcar una de curtoazie cu liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu.

Neobosiții aleși

La ce ofensivă anunța luni seara Ludovic Orban, că pe timpul nopții va face racolări istorice, era de așteptat ca parlamentarii Puterii, sau măcar o parte din ei, cei mai slabi de înger, să apară ieri la muncă ținându-se de pereți, încercănați și tracasați. Nici pomeneală. Erau care mai de care mai vioi, iar doamnele parlamentare, la care Orban ar fi putut avea succes măcar cu o serenadă, radiau în ținute vaporoase de vară. Era o atmosferă de parcă Duhul Sfânt, pogorât de Rusalii, ar fi fost și el curios de mersul negocierilor și soarta guvernului și ar fi plutit deasupra Palatului Parlamentului.

Oricum, chiar și pe ultima sută de metri, liberalii mai aveau o speranță. Mai ales că liderul lor a deschis larg ușile, să intre toți liberal-democrații răniți de monstruoasa coaliție. Unii, mai ancorați în realitate, au întrebat sfios cum vor explica ei cetățenilor că PNL a depus în Parlament un proiect de lege care sancționează traseismul politic, iar acum se ocupă de racolări în masă. S-a găsit repede soluția în zicători și proverbe. De exemplu, fă-te frate cu dracu până treci puntea. În context, dracul nu a fost clar identificat deoarece cel indicat a fi zace în pușcărie.

Nu au riscat o victorie a la Pirus

În timp ce Orban i-a băgat în ședință pe liberali pentru raportul privind racolările de peste noapte, parlamentarii USR păreau din alt film, nu acela de luptători împotriva ciumei roșii. Nu păreau defel deranjați de ultimele scandaluri, declanșate chiar din interior, referitoare la manevrele dubioase ale unora cu fondurile partidului. Îmbrăcați regulamentar, cu pantaloni până în glezne, mulați pe picior, cu manșeta ieșită pe jumătate de sub sacou, useriștii pășeau cu nasul pe sus. Asta poate și din cauză că grupul lor parlamentar este chiar lângă bufet, iar ieri, meniul era exact pe prăjeli. Doamnele useriste, care fac orice să arate că sunt bărbate, nu au îmbrăcat, precum liberalele de exemplu, că ele nici la vestimentație nu concurează cu ciuma roșie, rochii vaporoase, ci costume de majordomi.

Un grup compact de useriști au început ședința chiar la bufet. De fapt, o bârfă, dar una elevată, nu de prost gust, așa cum spun că fac colegii lor de Opoziție, liberalii. În primul rând, au început cu propria familie și l-au declarat pe partenerul Dacian Cioloș, „un ratat, frate”. Am mai aflat că liberalii sunt niște infatuați cărora le este necesară cultivarea acestui sentiment pentru că „sunt niște fraieri, frate”. Dar, cel mai taxat a fost Victor Ponta. „Un mincinos și un trădător, frate”, că el putea sparge PSD-ul, dar nu a făcut-o că și el e „tot ciuma roșie, frate”. Ulterior, l-am întrebat pe Victor Ponta ce părere are despre asta. „Adică, ei nu vorbesc cu mine și așteaptă să fac racolări pentru ei!”, a exclamat liderul Pro România.
Într-un final, unul dintre useriști, cel mai spilcuit, a tras concluzia: „Noi nu avem nevoie de o victorie a la Pirus. Noi nu trebuie să ajungem obosiți și sfâșiați la putere”.

La o altă masă, era un grup de parlamentari vechi, cu peste zece ani la activ. Erau din toate partidele și priveau pe pereți. La propriu. „Știți care este problema aici, în Parlament? Că nu mai există dialog, că nu mai există onoare, că nu mai există cuvânt dat care să fie respectat”, a spus unul de la PMP. Apoi s-au ridicat, și-au strâns mâna și și-au urat „sănătate și o zi bună”.

Exerciții de imagine

Cu o jumătate de oră înainte de începerea dezbaterilor pe textul moțiunii, au început să apară vedetele politice. Cei care nu ratează nici o apariție la tv, care folosesc fiecare prilej pentru a-și consolida imaginea. Ceilalți, care nu au avut norocul să intre în grațiile producătorilor, s-au mulțumit să transmită declarații politice pe mail. Oricum, alea se contorizează la activitatea parlamentară. Toată lumea decreta că moțiunea nu trece. Unii erau veseli și optimiști, alții resemnați și studiat dezolați, însă consolarea celor din urmă era că aveau pe cine da vina. Unii pe alții. Și de o parte și de alta, spectacolul a fost riguros pregătit, atât pe hol, cât și în plen. Adică, au furnizat materie primă pentru electorat: pâine și circ. A excelat, ca de obicei, Raluca Turcan, care s-a erijat în judecătoare de ocazie și a afirmat că încă cel puțin doi miniștri ar trebui să fie în pușcărie.

Ultimul parlamentar ajuns în plen, când disputele erau în toi, a fost Traian Băsescu. Fostul președinte, cu mina-i bine cunoscută, a semnat de prezență și a spus: Nu trece, sigur, nu.

Liderul USR, Dan Barna, a făcut o mișcare strategică și a încercat să-i convingă pe parlamentarii puterii că dacă nu lasă acum guvernarea, în 2020 vor fi spulberați. Gestul lui, chiar dacă bine intenționat, nu a avut niciun succes. Miniștrii Vioricăi Dăncilă au făcut scut în jurul ei și a scaunelor lor.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Moțiunea de cenzură. Campania Trafalgar și Turtucaia lui Florin Cîțu”

  • „Îmbrăcați regulamentar, cu pantaloni până în glezne, mulați pe picior, cu manșeta ieșită pe jumătate de sub sacou, useriștii pășeau cu nasul pe sus.” Lipseste din tablou Trotineta si Impostura.
    Se vor lipi din nou de PNL (de fapt PDL ) , deoarece altminteri nu prea au ce cauta pe AICI !

  • Foarte interesanta prezentarea dumneavoastra, poate ca ar trebuia sa mi permiteti o mica analiza, poate din alt punct de vedere si anume ,
    In ziua in care se vota motiunea impotriva guvernului lui madam Viorica Vasilica Dancila , cea in cauza iparticipa la simpozionul cu acea tematica intelectuala legata de combaterea antisemitismului, etc..iar peste ani, in plina guvernare PNL cu prim ministru CATZU exact in ziua in care se dezbate iarasi o motiune /05.10.2021, cu putin inainte de sedinta de dezbatere, aflam din media ca onor Guvernul lui Johhanis adopta o ordonanta exact pe acelasi subiect cu deosebirea ca acum se oficiaza cenzura oficiala pe platformele de socializare, pentru prima data dupa evenimentele de la 1989.
    Ca sa vezi, tara devine non guvernabila cand este adoptata o motiune, iar in acea zi principala preocupare a primului minitru al Romanie este lupta cu antisemitismul, iar de restul problemelor acestei tari sa se duca naibii cetatenii ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *