Mulțimile se adună ca o orchestră sub bagheta dirijorului

Războiul civil post-modern nu mai implică neapărat arme și tactici tradiționale de luptă. Mai degrabă acțiuni de tip hide and seek (de-a v-ați ascunselea) și spionaj profesionist sau de amatori diletanți, dar totuși cu rezultate. Se poate juca între forțe uriaș inegale și implică diverși actori sociali, de la instituții, businessuri, grupuri de civili cu interese și nevoi polarizate artificial. Frustrările, nemulțumirile personale și sociale vor fi canalizate printr-o emoție puternică deviată (ură și frică), cu acțiune centripetă. Mulțimile se adună ca o orchestră sub bagheta dirijorului. Nimeni nu știe piesa, partitura, doar execută acțiuni coordonate între prieteni, prietenii prietenilor și lanțul slăbiciunilor tot mai departe. Scopul, planul cu bătaie lungă nu trebuie cunoscut. Poate doar comandantul îl știe. Poate nici el, dacă trăiește sub impulsuri imediate. Tot ce are dușmanul trebuie folosit și apropriat. Reflecția, gândirea analitică lipsește , prin urmare, masele nu știu că ce se întâmplă e de fapt o formă de război civil.

Războiul civil post-modern contemporan se aseamănă platformelor social media, sau jocurilor pe calculator, prin tacticile de organizare și coordonare a acțiunilor. Pattern-urile și strategiile jocurilor cu urmăriri de mașini și persoane se vor aplica la realitate. Informația se transmite, se devoalează rapid între prietenii prietenilor, la fel ca pe pagina de Facebook. Așa se menține loialitatea, interesul și coeziunea grupului. Au impresia că nu li se ascunde informația și asta le dă un sentiment al puterii, într-o lume în care ei nu au acces la cunoaștere, pentru că nici nu-i interesează, nu au curiozități de cunoaștere. Când comandantul le cere ceva, le dă un ordin, devin parte din ceva mult mai mare, nu doar o ierarhie, ci un fel de sistem organic: mădulare dintr-un trup uriaș, care conlucrează și formează un tot. Aproape mistic, așadar cum să renunțe la o asemenea plăcere, chiar când, sau mai ales dacă acțiunile lor produc răul. Dacă e al altora din afara grupului, acel Rău se schimonosește în Bine. Și e esențial să nu lase urme, probe, dovezi, și cum să lase, dacă totul ia forma volatilității de tip Instagram sau al altor platforme, unde informația și imaginile se șterg, dispar. Răul și acțiunile curg organic între prietenii prietenilor și tot mai departe, astfel încât e greu să-l prinzi pe făptaș, pe cei responsabili sau pe eminențele cenușii. Unul aducea o căciulă, altul un cuțit în rucsac, o domnișoară purta niște crini galbeni în brațe în timp ce trecea pe lângă cineva ales să fie victimă și menționa o locație la telefon în conversație cu un prieten, care trimitea mai departe un mesaj altuia, șofer nervos călcând acceleratorul mașinii, spre locul de unde au fost culese florile. Și nu trebuie să ai școală, poți să fii prost, ignorant. Pentru toți se găsește un loc sub soare în sistemul-mădular, pentru un lucru rău bine făcut. Important să ai entuziasm, să fii docil și ascultător ca un Rotweiler de stăpân.

P.S. Câțiva prieteni și mama au citit comentariile la ultima mea pastilă, de săptămâna trecută. Mi-au zis că au fost 23 și parcurgerea lor a fost groaznică. Le-am spus că eu nu citesc comentariile, chiar dacă astfel le ratez pe cele inteligente, cu profunzimi sensibile. Le mulțumesc acelora, printr-un gând bun. Nu mă interesează criticile, afronturile, nu ascult nici de unele, nici de altele. Cine vrea să scrie, să rămână la toate acestea, rece. Așadar, nu le citesc.

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „Mulțimile se adună ca o orchestră sub bagheta dirijorului”

Invitații cristoiuTv | Adriana Vitan Balint | Eroii din linia întâi, condamnați penal, fac apologia Covidului de frica închisorii
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
📹 Videoblitz 📹
Loading