Nimeni nu vorbește despre ministerul aflat în comă, fără sursă de oxigen

Deschizi televizorul și te poartă din breaking news în breaking news, căderi de miniștri și guverne, de trădări, de amenințări. Fiecare zi e cu nenumărate știri despre lipsa paturilor la ATI, despre incapacitatea sistemului sanitar să mai cârpească, să mai prelungească agonia unui dezastru inevitabil.

Am văzut atât de multă bucurie în social media la demiterea ministrului sănătății, ziceai că suntem în zilele căderii comunismului.
Nu că nu ar fi fost normală această demitere, deși frumos ar fi fost o demisie de onoare, dacă nu după episodul Balș, măcar după cel de la Foișor.

Am fost uimită de atâta frenezie, de forfota declarațiilor, de rânjetele false ale politicienilor, în acest context epidemiologic, când suntem sufocați de neputință.
Însă, nu despre acest subiect aș vrea să scriu, ci despre un alt minister aflat în comă, fără sursă de oxigen, cel al economiei, despre care nu vorbește nimeni, nu îl amintește nici un jurnal de știri, pentru că aici nu se pot număra cadavrele sau paturile de la ATI.

Sistemul economic e în colaps total, însă de acolo nu vin vești, decât sporadic și nicidecum în ajutorul nostru. Vezi doar o reclamație la DNA, un proiect hilar referitor la copii de securiști, o intervenție timidă la un post tv că ministerul se va implica, pentru ca noi să putem pleca în vacanță în Grecia. Nu judec acest ultim aspect, Grecia e frumoasă. Dar de ce nu aducem noi turiști la marea noastră, în țara noastră, de ce nu ne promovăm să aducem plus valoare la buget prin turiști? Dacă aduci turiști ajuți HoReCa, ajuți comerțul, ajuți afacerile mici, ajuți pe toată lumea.
Nu se petrece nimic acolo, nu e nici o veste de pornire a motoarelor, de măsuri 2,3 sau câte or fi ele pe hârtie, nu și în realitate.

Din februarie, nu a mai venit o știre despre ce a realizat corpul de control la ministerul economiei referitor la fraudarea sistemului pentru aplicarea la măsura 3.
Totuși, într-o zi specială, pe 1 aprilie, a anunțat că va fi reluată măsura 3, dar nu se știe și când putem reaplica, cei care am fost eligibili în prima aplicare, că vor începe și plățile pentru celelalte măsuri. Îmi doresc să nu fi fost doar un interviu glumeț de 1 aprilie, îmi doresc să fie o realitate obiectivă și predictibilă, o pornire a economiei, o lumină pe chipurile înnegrite de îngrijorare ale oamenilor de afaceri.

Nu toți cei din mediul privat au imperii sau au construit coloși economici, nu toți au făcut afaceri cu materiale sanitare în pandemie. Majoritatea agenților economici sunt de nivel mic sau mediu, însă tocmai acești mici și mulți întreprinzători sunt primii ce vin să plătească datoriile bugetare, sunt cei care nu se înfruptă din bani de la buget și caută să creeze o siguranță pentru ei, familia lor și cei câțiva angajați pe care și-i permit.

Nu îi omorâți tocmai pe aceștia!
Păcat că ochiul vigilent al presei nu privește și în alte direcții, nu caută să vadă că există și alte sectoare unde paturile de ATI au dispărut de mult timp, unde nici măcar tuburile de oxigen nu vor mai reuși să resusciteze ce a mai rămas economia aceasta sufocată.