Nostradamus, Shakespeare, o babă comunistă și intențiile de vot americane

Ce e istorie și ce e literatură? Dacă ar purta etichete precum produsele din supermarket, care credeți că ar fi procentul de adevăr?

Despre istorie, am mai spus că a fost scrisă de învingători, la recomandarea celor ce au câștigat puterea și pentru a împământeni drepturile dobândite în lupte deloc drepte. Prin cele câteva obligații menționate când și când, agresorii au considerat că i-au plătit ceva și lui Dumnezeu. Scriitorii au recunoscut despre ei înșiși că ar fi mincinoși, că ar sacrifica uneori adevărul pentru frumos, pentru impresie, pentru succes. Și totuși printre paginile de beletristică s-au strecurat, de-a lungul vremurilor, mici adevăruri, indici, alegorii care au complementat sau antagonizat cele scrise în cărțile de istorie. Dickens, de pildă, nu s-a sfiit să decojească boom-ul industrializării de pe societate și să prezinte sărăcia așa cum era ea, extinsă și fioroasă. Cinematograful abia făcuse ochi, prezentând cetățeni de vază conducând automobile, invențiile se băteau între ele pentru supremație. Marea majoritate a cetățenilor lumii (inclusiv copiii) munceau tot ca niște sclavi, erau ținuți în sărăcie și ignoranță, exploatați mai rău decât animalele. Ce nu au reușit toate acele invenții uriașe pentru omenire să extermine au fost războaiele. Pentru prima dată însă ni s-a arătat că războaiele nu au fost întotdeauna pornite de unul dintre combatanți, ci s-au datorat amestecului zâzaniei – fumigena intrigilor de putere. Francezii erau convinși că trebuia căutată o femeie, pe care au și cioplit-o și au oferit-o la sfârșitul celui de-al doilea război mondial americanilor, fără să știe că simbolul eliberării avea să devină mai puternic decât toate pretențiile istoriei de cal troian.

Conform specialiștilor în profeții, toate dezastrele au fost descrise (și) de Nostradamus. Profețiile au însă legătură cu Biblia. După ce au dobândit ceva cunoaștere, oamenii s-au gândit să împlinească ei Biblia, în primul rând ca să-i facă pe plac lui Dumnezeu, în al doilea rând, să ocolească o parte din lucrurile teribile enunțate, înlocuindu-le cu atrocități de proveniență pământeană. Nu e greu de sesizat că nazismul avea aceeași rădăcină lexicală ca și Nazareth-ul și că simbolul le era o cruce în mișcare. Păreau să spună: ’Dumnezeu, bătrâne, i-am pedepsit noi pe evreii care ți-au torturat fiul, așa după cum el însuși a promis.’ Problema e că au fost torturați și omorâți evreii simpli, cei care de fapt l-au urmat pe Isus, și nu căpeteniile bisericești și oligarhia financiară. De fapt elitele financiare nu au pățit nimic. Războiul lui Hitler a fost susținut și alimentat de elitele americane și englezești, de reprezentații marilor loje masonice. În timpul celui de-al doilea război mondial serviciile secrete engleze au dus greul, au câștigat, elitistic vorbind, războiul. Serviciile secrete americane erau încă șleampăte, cele englezești cele mai sofisticate. America a fost însă marele câștigător al războiului și ne-a convins pe toți că și-a câștigat dreptul de a ne spune ce și cum să facem. Pe țărănoiul de Stalin nu l-a impresionat, Stalin a văzut în americani ceva din el însuși, parte acoperită însă sub straturi groase de machiaj și manipulare. Americanii au susținut și au scris pe toate zidurile că sunt o națiune condusă de Dumnezeu. Cum se explică însă că în toate războaiele la care au participat au bombardat civili de Crăciun, de Paște, de Eid, de Ramadan? I-au bombardat în biserici, în moschei, în temple. Lăudându-se că sunt creștini, te-ai fi așteptat măcar de creștini să se fi îndurat.

Rusia a fost provocată constant de către NATO prin țările baltice și prin Ucraina. Rușii au fost umiliți de marile cancelarii occidentale. Ucraina este o țară făcută din petece, occidentalii fac atâta tam-tam de zici că acolo și-a imaginat Homer Odiseea. În fapt, acolo și-a imaginat Goethe toate necazurile și sfârșitul. Ce vor de fapt occidentalii, pe lângă resurse naturale, căci ale lor s-au cam terminat? Africanii s-au trezit și ei la realitate, occidentul le subtiliza resursele făcându-i să creadă că sunt săraci și necivilizați. Un caz de bullying internațional, în timp ce ONU își făcea manichiura la ghișeu, ca orice funcționară  măritată cu șeful de post. Mai e însă un motiv, legat de unul din avertismentele lui Nostradamus, element preluat și în trilogia lui Tolkien, Stăpânul inelelor. Eliberarea de rău pornește de la Pământul de Mijloc, nu vreo metaforă de atmosferă dintre iad și rai, ci chiar de pe Pământul de Mijloc. Americanii au încercat să facă din Europa o perdantă, iar celor de la Bruxelles le-au pus masca pe ochi, lăsându-i să repete ca papagalii ce auzeau de la Davos. Noul proiect de Europă Unită se pregătește în estul Europei. Ceea ce a încercat să oprească America, prin Ucraina – un Brutus al istoriei care a luat bani ca să-și înjunghie fratele care l-a ținut la facultate – a fost alierea Europei cu Rusia și cu Turcia, o alianță care ar putea să tămăduiască rana dintre creștinism și islam. America nu se temea de China. America a făcut China prosperă, mutând toată industria acolo și sfătuind și Europa să facă la fel, doar că nu din motive altruiste. Ce a reușit China să facă de capul ei a fost să țină la școală toți cetățenii, să arate respect învățământului și să-i lase pe toți, de la cel sărac până la cel bogat, să-și folosească inteligența creativă pentru binele general. Constrângerile au rămas, însă, tot acelea din sclavagism. Și mai e și risipa, producția de plastic care ar trebui limitată la cerere. În plandemie, China a jucat însă pe cartea Americii, păstrând secretele bine ascunse și nerăspunzând la provocări, ceea ce mă face să cred că America și China au acționat împreună. Laboratoarele morții, unde nu s-a căutat leac bolilor ci upgradarea armelor biologice au existat pe toate teritoriile controlate de americani. Salvarea, carevasăzică, vine tot de la Pământul de Mijloc. Regatul calului, Marea Britanie, încă mai pupă mâna Americii, sperând să primească ceva, orice (îmi aduce aminte de cozile din vremea comunismului, unii stăteau la coadă indiferent de ce se dădea, numai să ia ceva). Marea Britanie a fost neobișnuit de docilă când Soros i-a devalizat banca.

De ce se teme, de fapt, America și de ce preferă să pună umărul la înfăptuirea profețiilor Bibliei înainte de a le fi venit timpul? Răspunsul e parte a dialogului lui Hamlet cu moartea: „Vai de bietul Yorick …”.

Cei cu pene de păun la tâmple m-ar putea acuza de speculații. Nefondat, dar artistic. Și totuși credeți în burse de mărfuri (pe unde firme sănătoase sunt devalizate și aruncate în faliment de interesele celor puternici), în sondaje de opinie, în loterie, în horoscop.

Istoria fără literatură și logică e praf de frișcă.

Despre exod și războiul din Gaza într-un alt articol.