Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
O Prognoză plină de imposturi, falsuri și contradicții flagrante
Fiecare ar trebui să-și dea seama că ceva e în neregulă cu lumea atunci când adevărul devine o chestiune de credință. A crede sau a nu crede în Covid a devenit la noi turnesolul care separă grâul de neghină, bunii de răi, deștepții de conspiraționiști, responsabilii de criminali ș.a.m.d. De aici se pot trage multe concluzii, dar ar trebui să devină evident măcar faptul că omul de știință care te îndeamnă să crezi (inclusiv lucruri care se contrazic între ele) și te afurisește dacă refuzi nu e tocmai lanterna rațiunii, ci aduce mai degrabă a preot al unei biserici dubioase.
Recent, un document fără titlu, dar cu intenții foarte clare, a furnizat marfă proaspătă depozitului de petarde din care se alimentează comunicarea „strategică” dirijată de autoritățile statului. Ca de fiecare dată când apar fenomene noi cu potențial distrugător pentru societate, studiile sunt binevenite. Dar utilitatea lor ar trebui să fie dată de precizia și de corespondența cu realitatea a informației, nu de valoarea ei de convingere (eventual prin înspăimântare). Ca să-ți faci o strategie ar trebui să studiezi mai mult mediul și adversarul și mai puțin gradul de supunere al propriilor soldați. Nu ești un mare strateg atunci când le comunici soldaților că dușmanii sunt câtă frunză și iarbă, ori că sunt perfizi și nu prea se arată la față. Și nici nu-ți sporești șansele de victorie comunicând „strategic” informații irelevante ori de-a dreptul false.
Din documentul pomenit mai sus presa a împrumutat tot felul de cifre și a tras o suită de concluzii construite în general pe „s-ar putea” și „ar trebui”, trecând cu vederea năstrușnicia unor concepte ca „distanța socială” (ca interval de timp) sau „creștere supra-exponențială” și exprimările hazlii de genul „creșterea exponențială e perfidă” sau „creșterea supra-exponențială va continua până ce distanța socială va începe să crească și va deveni sub-exponențială ulterior până vom depăși pragul de siguranță”. Din astfel de loopinguri logico-gramaticale se pot înțelege multe, și nu neapărat ce au intenționat să explice autorii.
Presupunând că datele furnizate de comunicarea „strategică” a oficialităților – incerte, incomplete și mai ales incoerente – sunt reale (deci că nu există rezultate pozitive dublate, că testele folosite sunt de calitate și nu dau erori foarte mari, că decesele puse pe seama Covid nu sunt interpretări forțate ș.a.m.d.), preatrâmbițata creștere exponențială nu există. Un exemplu de creștere exponențială găsim în legenda care ne vorbește despre răsplata celui care a inventat jocul de șah. Omul a cerut pentru fiecare pătrat al tablei de joc un număr de boabe de grâu. A început modest, cu unul pentru primul pătrat, dar pentru fiecare dintre următoarele a cerut de două ori mai mult decât pentru precedentul. Poate părea banal, dar – surprinzător pentru mulți – numărul de grăunțe datorate de padișah doar pentru al doisprezecelea pătrat a fost… 4096. Iar pentru al șaptesprezecelea a depășit o sută de mii. Aceasta este o creștere exponențială. 799, 889, 767, 681 nu sunt factori de creștere exponențială în niciun univers posibil.
N-ar strica să ne gândim și la sensul termenului „creștere supra-exponențială”. Elementul de compunere „supra”, inserat strategic pentru impresia emoțională (la fel ca observația despre perfidia matematicii), este în cel mai bun caz redundant. Creșterea exponențială presupune un ritm accelerat, care poate face, în funcție de exponent, ca parametrul observat să capete o valoare spectaculoasă după doar câțiva pași. Dacă ne gândim la exemplul cu tabla de șah, creșterea de la al șaptelea la al nouălea pătrat este 192, iar de la al doisprezecelea la al paisprezecelea este 12.278. Cum ar veni, de azi până poimâine numărul deceselor dintr-o anumită cauză crește cu o duzină, dar peste o săptămână, în același interval, creșterea e de o mie, sau de zece. Evoluția constantă cu o astfel de tendință presupune o creștere exponențială. Tehnic, are o rată de creștere calculabilă după un algoritm în care e inclusă valoarea anterioară – de unde și „perfidia” –, ceea ce face ca de la un anumit punct să vorbim despre o evoluție „explozivă” (înmulțirea cu zece dă alte rezultate decât înmulțirea cu unu). În acest context „supra-exponențial” are cam la fel de mult sens ca „triplu-letal” sau „teribil de grozav”.
Din fericire, realitatea oferă destul de rar evoluții de acest tip. E blândă și foarte îngăduitoare. Și una dintre cele mai bune dovezi e că îi rabdă și pe credincioșii care nu văd nicio legătură între creșterea numărului de teste efectuate și creșterea numărului de rezultate pozitive, dar devin foarte irascibili când li se cere să răspundă la întrebări de genul „Câte studii științifice validate confirmă afirmația asta?” ori să explice de ce afirmațiile câtorva mii de medici și cercetători sunt considerate „dezinformare”. Și, bineînțeles, nu se sfiesc să te bumbăcească cu adevăruri super-strategice: „Mai multe teste înseamnă mai multe vieți salvate!” (fals, pentru că numărul de vieți care ar putea fi salvate astfel e minuscul în raport cu cel al victimelor prococate de statisticile panicarde), „În ultimele 24 de ore s-au îmbolnăvit opt sute de persoane” (de două ori fals – este vorba despre raportări ale rezultatelor, nu de depistări în ultimele 24 de ore, și de rezultate pozitive, nu de îmbolnăviri), „Dacă nu porți mască ești iresponsabil!” (irelevant, atâta vreme cât nu a reușit nimeni să demonstreze utilitatea acestui gest de solidaritate mondială întru umilință și supușenie) sau „Dacă nu crezi în Covid ești conspiraționist!” (acuzație ce-i drept valabilă în anumite cazuri, ceea ce nu înseamnă că e vreun adevăr universal, așa cum cred cei care o emit).
E plin de date inventate și are un limbaj absolut otrăvitor, dezlegat de orice cârlig de logică ori rezonabilitate. Au inventat conceptul aberant „super-exponențial” (orice creștere are un exponent, deci nu e clar ce înseamnă „super” în context, dar e un termen foarte util pentru dat fiori proștilor care nu au proprietatea termenilor). De altfel, dacă punem toate datele în context, pur matematic România nu are nicio „creștere exponențială”. (Dacă triplezi numărul de obuze și se dublează numărul de victime nu înseamnă că ai o eficiență exponențial crescută în eliminarea dușmanului.) E pe un nivel stabil, așa cum sunt toate statele care cercetează coțomârla botezată „Sars-Cov-2”. Dacă Germania ar reveni la numărul de teste din aprilie, și numărul de cazuri ar indica o „creștere”. SUA ne ilustrează perfect polul celălalt, la care aderă și România.
Mai grav, analiza e plină de imposturi, falsuri și contradicții flagrante:
- Au scos din pălărie conceptul „distanță socială” ca durată (medie de transmitere – lucru necunoscut, e o speculație pură).
- Susțin – din nou contradictoriu! – că „am avea creștere exponențială la distanță socială… dar nu avem” (p1 – avem sau nu?), ceea ce, conform propriei lor definiții, este excelent. Asta își și propun. (vezi p 12, recomandări). Prin urmare, românii sunt niște nenorociți nesăbuiți care cresc exponențial distanța socială cu comportamentul lor iresponsabil, așa că trebuie impusă starea de urgență, ca să crească distanța socială. Cum spuneam…
- Deși din datele lor se înțelege că e nevoie de un număr mai mare de teste zilnice, concluziile nu recomandă clar asta, ba chiar par să sugereze scăderea acestui număr – involuntar?
- Coloana vertebrală a studiului e o ipoteză abracadabrantă: „Creșterea supra-exponențială va continua până ce distanța socială va începe să crească și va deveni sub-exponențială ulterior până vom depăși pragul de siguranță” (sic! nu mă mai leg de gramatică). În traducere liberă: „Ar fi bine să-i închidem pe toți, ca să scadă numărul de cazuri.” (Fals, desigur, pentru că numărul de cazuri n-a scăzut nicăieri fără scăderea numărului de teste.) De altfel, ipoteza lor de bază a fost deja falsificată de cele două luni de arest la domiciliu impusă grosului populației.
- Stilul în care e redactat documentul trădează utilizarea unor instrumente care sunt angajate în general ca aparate de produs fum (vedeți graficele pe care nici nu s-au obosit să le traducă). La asta se adaugă verdicte criminale de genul „creșterea exponențială e perfidă”, „valoarea DC e în curs de determinare din cauza metodologiei… și respectiv decizia CCR” (Ce are CCR cu datele? Le-a furat? Le-a interzis?!)
- Urmează o analiză ineptă a situației pe județe, probabil fără legătură cu realitatea, și niște grafice „înspăimântătoare” (dacă nu le înțelegi – orice specialist în statistică o să râdă cu lacrimi). Oricum, în context situația pe județe nu are nicio relevanță. E doar un adaos de culoare, menit să mimeze complexitatea analizei.
- Din nou, deși nu se cunoaște modalitatea de transmitere (și, după unii, e absolut irelevantă, atâta vreme cât oricum transmiterea se face deja de mai bine de șase luni), e preluat un document lipsit de orice valoare științifică al unei organizații obscure (Texas Medical Association – sunt un milion de căciuli-pocnitori de-astea prin SUA) – o listă ridicolă a gradului de risc al activităților „principale” ale oamenilor (cum ar fi jocul de golf și mersul la bibliotecă!). Umor involuntar supra-exponențial. 🙂
- Documentul conține minciuni sfruntate: „numărul mic de teste procesate în weekend” nu poate afecta statistica. Se pare că, într-adevăr, la noi s-a sărit undeva spre 20.000 de teste pe zi, numai că rezultatele nu vin în timp real. Orice anunț de presă cu „în ultimele 24 de ore” e o minciună – nici nemții nu raportează în timp real (deși ei n-o fac pentru că nu vor).
- Ajungem la ipoteza conform căreia „DS trebuie să fie mai mare decât durata medie a unui caz contagios” (din nou se pun în relație doi parametri despre care nu știm mare lucru și asupra cărora nu putem avea o influență majoră, așa cum se sugerează – din ignoranță sau nemernicie – în document). Practic, din aceleași cifre se pot construi scenarii complet diferite (în rău sau în bine, în funcție de factorii pe care îi introducem în ecuație).
- În ansamblu documentul nu conține nicio informație dovedită științific, preia instrumente de modelare și prognoză fără corespondență cu realitatea și fabrică un „semnal de alarmă” foarte util… cui trebuie. Se poate spune că e scenariul perfect pentru un nou film de groază ridicol.
Deja nu mai vorbim despre ofense la adresa inteligenței și bunului-simț, ci de tentativă de crimă împotriva umanității. Concluzia logică ar fi că acest document a fost comandat de CNSU pentru a fi folosit ca „muniție” împotriva prostimii și pentru bunul mers al găinăriilor dumnealor (experiența ne arată că liberalii sunt copii mici în raport cu psd când vine vorba de furăciuni).
Comentarii
Lasă un răspuns