Abia s-a luminat și strada zumzăie. Liniștea s-a risipit deodată, alungată de țiuitul nervos al dubelor care cară deținuți de la Penitenciarul Rahova la instanțele de judecată. Cele două mașini gonesc ca turbate printr-un oraș și așa isterizat la culme. În cutiile pe patru roți și cu grilaje la ferestre, „leproșii penali” visează la libertate. Și nădăjduiesc că azi va fi ziua cea mare, ziua în care nu va mai fi nevoie să se întoarcă în pușcărie…
*
„Tataie, de unde se iau ziarele?” mă încearcă prichindelul, în călătoria matinală spre școală. Îi explic, iar el mă lămurește cu o maturitate surprinzătoare: „Dacă vrei să știi ce se întâmplă în lume, trebuie să citești ziarele. Dar orice s-ar întâmpla, trebuie să-ți vezi de treburile tale. De exemplu, dacă vine războiul, le dai banii oamenilor răi, veniți peste tine, și scapi. Și îți vezi de treburile tale.” Rămân fără replică. Să-i dezvălui adevărul? Nu, îl las să-l descopere singur la maturitate.
*
Oriîncotro îmi arunc privirea, zăresc bicicliști srilankezi, nepalezi și alte seminții din regiunile defavorizate ale planetei. Cară felurite pachete la domiciliu clienților, aidoma slugilor de odinioară. Le cercetez cu atenție conturul facial – arar exprimă altceva decât concentrare și o tristețe funciară! Și-au părăsit bătătura natală ca să câștige o pâine peste mări și țări. Goniți de sărăcie, și-au abandonat părinți, frați, surori, copii, soții, coșmelia, rădăcinile! Demult tare, strămoșii lor erau legați în lanțuri, îmbarcați pe corăbiile europenilor și vânduți ca sclavi pretutindeni. Acum, ei și-au ales de bunăvoie starea de slcavie postmodernă și se oferă întru exploatare oriunde forța lor de muncă își găsește utilitate și un echivalent în parale. Ehe, și ce umilințe îndură, adesea, nenorociții, cum mai sunt trași pe sfoară de escrocii cărora le-au încredințat nevolnicia și disperarea!!
Iată de ce rămân consecvent ideii dezvoltate cândva – omenirea a cunoscut un singur mod de organizare social-politică: SCLAVIA! Nu vă plecați urechea la propaganda de doi bani trâmbițată oficial!
*
„Tu ce alegi?” sună întrebarea ce ne va mânca ficații în lunile ce urmează. Pe afișul preelectoral mărișor, trei portrete caricaturizate. Prima e a lui Nicușor Dan, o scăfârlie înconjurată de formule matematice, imaginare stoluri trase de o păsărică. Apoi, un necunoscut, Radu Enache, cu o cască de constructor pe tărtăcuță. Gabriela Vrânceanu Firea este a treia, și expresia de încrâncenare ce o urâțește mă crispează. Mă dumiresc grabnic, observând că repudiata ciolacilor trandafirii are la îndemână, în trusa de autoapărare, un… ac. Vasăzică, are ac de cojocul fiecăruia… Oare?
„Tataie, când e timpul să se schimbe primarul?” mă trezește din meditații inutile nepoțelul. Îi spun. De-acum înainte, se va porni circul electoral, cu maldăre de promisiuni și minciuni, un spectacol grotesc. „…«din moarte pre moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu-le!» Asta da, ofertă electorală!”, vorba lui Valeriu Butulescu[1].
Chiar, tu ce alegi? Că eu știu – aleg să nu votez, ca-ntotdeauna în anii din urmă.
*
Fii cu noi,/ nu fi gunoi!” citesc pe un tomberon. În jur, o sumedenie de gunoaie… Oho, și ce le mai priește aerul de București !
*
Să mă înșel, cumva ? Nu l-am mai văzut din facultate. A încărunțit, s-a îngrășat nițel, însă căutătura i-a rămas la fel. Ne salutăm larg și râdem ca doi adolescenți.
-Nu mai știam nimic despre tine! Ai plecat din România? îl tatonez.
– Da, m-am stabilit în Germania. Am trecut prin București ca să-mi întâlnesc prietenii din studenție, îmi răspunde.
– Credeam că te-ai întors în Siria, acasă.
– Am vrut, dar acolo e nenorocire. Dementul ăsta de președinte a omorât un milion de sirieni, cică ar fi folosit chiar și gaze ca să-i masacreze. Un criminal, care a dat petrolul americanilor și gazul, rușilor. Ei și cu evreii îl mențin la putere, țara e distrusă, cum să mă mai întorc?
– Evreii, ce amestec au în treburile voastre? mă mir sincer.
– Oho, da’ unde nu-s amestecați ăștia în Arabia, ne urăsc de moarte! mă asigură și ochii îi sticlesc a ură.
– Și ce-ai de gând, cât o să stai departe de casă?
– Habar n-am! Așteptăm, deși nu știu ce, fiindcă nici americanii și nici rușii nu vor renunța la petrolul și gazele furate de pe Drumul Damascului!
Aș vrea să-l consolez, să-l mint. Îmi e cu neputință, ce, aici, în patria mea, nu-i la fel? Parteneriat pe cinste, strategic: noi le cedăm suveranitatea și independența, ei, ocupanții, ne iau restul !
*
„Seara, Făt-Fițos în club, dimineața te scoli Greuceanu? Bea cafea artizanală Zmeu !” mă îmbie o reclamă cam trăsnită din vecinătatea Palatului de Justiție. Zadarnic, deoarece în cluburi n-am intrat încă și nici de cafea nu m-am apucat. Iar zmeu nu mi-am dorit nicicând să fiu! Și, zău, dacă mi-e Greuceanu !
*
În fața mea, un bărbat grizonant de-a binelea își ține mama de mână și amândoi pășesc chinuit. Femeia are părul alb ca neaua și figura îi trădează suferința. Trupul i s-a împuținat și abia calcă, sprijinită de fiul aburcat și el în toamna vieții. Mă uit la ei cu smerenie și mi-i închipui cum erau altădată. Ea, tânără și fericită, el, mititel și neastâmpărat, plimbându-se pe o stradă părelnic fără capăt… Ce imagine!
*
S-a întunecat, ziua e pe sfârșite, „coboară grăbită noaptea, grea și surdă, de parc-ar fi ultima”[2] și totul pare „că se liniștește și se netezește!”[3]… Mâine nu va fi altfel și nu se va schimba nimic în rutina cotidiană, picată asupra-ne ca o osândă imprescriptibilă…
[1] Valeriu Butulescu ,Aforisme
[2] Ivo Andrić, E un pod pe Drina…
[3] Ivo Andrić, E un pod pe Drina…
‘O zi ca oricare alta…’
–
ar putea fi asa, in cazul zilelor, orice zi fiind …ca oricare alta.
–
insa tot asa o fi si cu cei care petrec o zi, o zi de asta, care e …ca oricare alta?
–
io nu prea cred.
daca maine n am fi cu nimic diferiti de cei care sintem azi, prin propriul nostru fel de a fi ne am declara incapabili si pentru ca Universul, Creatia e plenar eficienta, acea noua zi …nu ne ar fi disponibilizata, pentru ca n ar exista o motivatie fundamentala in spate.
prin urmare daca inca ni s a pus la dispozitie inca o zi …pe lumea asta, inseamna ca dupa ziua d ieri …ne am innoit. prin noi insine sau prin felul in care restul lumii se raporteaza la noi.
–
deci e clar, …io nu mai sint ala de ieri:))), insa ceva a ramas la fel, io …si azi habar n am cine sint, tot asa cum si ieri habar n aveam cine sint :)))))))))
insa pesemne ca azi am …ori mai mult, ori mai putin habar, deci chiar si ‘habar ul’ meu evolueaza :)))))))))))))))))))))))
Master and servant-Domination’s the name of the game(Depeche mode)Unde ești Spartacus?
‘Oriîncotro îmi arunc privirea, zăresc bicicliști srilankezi, nepalezi și alte seminții din regiunile defavorizate ale planetei. Cară felurite pachete la domiciliu clienților, aidoma slugilor de odinioară.’
–
procesul e complex, adinc, …stiintific.
in timp ce ‘alte semintiile’ vin la noi, noi nu mai impartim portia cu ei,
ni se ia!,
cu totul!, …e noua faza, arta, nu alta!. daca esti ‘bastinas’ nu prea mai ai acces la pozitiile de ‘sluga n tara ta’, tre sa te manifesti ca sluga intr o alta tara ( domne, daca asta nu e Arta, atunci ce e?!) ( pai …pot io sa cred ca in lumea asta totul, dar totul , e altfel decit extreeem de bine pus la punct si tot asa tinut in frau? )
insa …ce sa vezi?!, noua ni se ofera…fix aceeasi pozitie de sluga, ca fix tot aia vei face, relativ bine platita ( pentru ca tocmai ai fost taiat la portia de ‘sluga n tara ta’, deci asta nu mai e deloc platita ), olecut …mai la vest, trebuie doar sa ti iei catrafusele si sa pleci
deci pina la urma …s ar parea ca asistam la un proces de dezradacinare care e ‘daruit’ celor care …n au incotro ( insa mai intai au fost adusi intr o astfel de stare taindu li se portia, care a fost data in mod programatic altor dezradacinati, iar mai apoi sint momiti cu cistiguri reale …bune!, deci ele sint reale si sint bune! ( deci procesul e catalizat la ambele capete ) pentru a se manifesta tot asa, ca slugile, insa intr o alta tara )
–
nu e vorba despre a fi sluga, ci despre a fi sluga rupindu te de radacina, deci pina la urma cea vizata e chiar Radacina, …dupa cite se vede
ai zice ca e doar despre ‘slugi’.
pai ..nu prea e doar despre ele, pentru ca si ‘stapanii’ se obisnuiesc cu slugi care bat la usa venind de pe tot mapamondul
abia asa slugile fiind vazute ca slugi la adevaratul potential de sluga, iar ‘stapanii’ la adevaratul lor potential, de stapani
inginerii sociale …de la nord la sud si de la est la vest. creca o sa nceapa cu ingineritul si de …sus in jos, redefinind pozitia de ‘zeu’ :)),
‘insa …ce sa vezi?!, noua ni se ofera…fix aceeasi pozitie de sluga, ca fix tot aia vei face’
–
e necesara o precizare: aceeasi multinationala care nu ti mai permite sa fii ‘sluga n tara ta’ e fix cea care …iti ofera, relativ imbietor, o pozitie de sluga n alta tara. adica, mai direct spus, pe biciclete, in curind, veti mai vedea exclusiv ‘srilankezi, nepalezi și alte seminții’. noi, romanii ( si sint pesemne mii si mii de mii de romani care muncesc …pe bicicleta), daca mai dorim sa muncim pe posturi de slugi la acest nivel, atunci vom mai putea face asta exclusiv manifestindu ne ca slugi in alta tara
ma simplu spus in aceasta tara nu mai concurezi, de la egal la egal, cu srilankezii, nepalezii, etc, pentru un post de sluga, nu!
ei au venit, au scos ‘portia’ din competitie, caz in care acusica e doar a lor si ea …se tot mareste, deci si sa vrei sa concurezi cu ei nu mai ai cum pentu ca in mod democratic-dictatorial ‘o felie …in crestere’ le a fost dedicata in mod fundamental
mai altfel spus …vrajeala cu ‘aducem oameni de afara, pentru ca nu avem lucratori’ a tinut …o vreme, acum problema e cam asa: aduceti cit mai multi lucratori de afara, dedicatile posturi in mod fundamental, adica …sa nu cumva sa aiba acces la ele romanii:)), dupa care usuiti i pe bastinasii de romani …pe aceleasi pozitii, insa intr o alta tara, unde bastinasii de acolo se vor trezi ca …nu mai au unde sa munceasca,pentru ca locurile lor ne au fost date noua si ei …pur si simplu nu mai au acces la ele ( asa cum si noi, acum, nu mai avem acces la cele date srilankezilor, etc:)) ) …chiar de ar vrea sa munceasca pe bani mai putini decit ‘noile slugi’ :))))
tara lu’ peste prajit :))
inundarea pietei muncii cu lucratori adusi de afara are darul de a saraci o tara…de la ambele capete.
ei, lucratorii, erau de folos daca si numai daca acopereau goluri. in momentul in care au inceput sa creeze goluri, si deja se ntimpla asta, …ura si la gara!:))))
acest fenomon poate fi asimilat cu campanie de vindere a pamantului, similitudinea e …leita.
–
prin urmare …ce stim noi, azi?!
cum ce, stim ca cei care au vandut pamantul natiei o data o sa mai faca asta si alta data. ca se n timpla acusica, si fix asta se ntimpla,…aia e:))))
trageam nadejde, motivata, ca ceva era pe cale sa se schimbe pacilea, in mod fundmanetal. insa …vazand ca iar! se vinde ‘pamant’ strainilor, …nadejdea a ramas, insa creca nu mai a ramas fara un picior, daca nu cumva si fara o mana…