Oponenții vaccinării și puterile lor supranaturale

Fiecare deces survenit la o persoană detectată pozitiv la testul PCR este o victimă (în plus) a virusului SARS-CoV-2! Fiecare deces survenit într-un anumit interval de timp de la vaccinarea anti-Covid este o simplă coincidență! A fost (și este) sentința preferată și mult vehiculată de autorități, mai cu seamă de la introducerea pe piață a vaccinurilor (încă) experimentale. Ca să poți susține sau infirma ipotezele de mai sus e neapărată nevoie de un examen anatomopatologic. Numai că patologii n-au fost nicidecum agreați de „responsabilii” care au gestionat pandemia, deși ei ar fi (fost) singurii capabili să facă lumină și ar putea contribui masiv la elucidarea faptelor.

Când au început să-și facă apariția și – inevitabilele – reacții adverse postvaccinale (în fond, atributele oricărui remediu ce pretinde a avea un efect!), s-a declanșat o competiție printre experții selecți și selectați, de la cei în comunicare și până la zeitățile în alb din medicină, care și-au pus la încercare talentul creator în a „explica” fenomenele. Unii au preferat să le ignore; alții le-au negat mai abitir decât negau conspiraționiștii pandemia și virusul; alții le-au pus pe seama virusului însuși – ajuns cândva omniprezent, în ciuda vaccinurilor care promiteau să-i împiedice propagarea – și a mutațiilor suferite de acela; câțiva le-au încadrat în sindromul Long Covid, iar ce-a rămas (mai cu seamă acolo unde nu fusese detectat virusul) a fost imputat comorbidităților, acelor maladii asociate care puteau conduce la fel de bine la complicații și decese.

Dar la un moment dat s-au epuizat explicațiile, ba multe dintre ele începuseră să semene cu cusăturile cu ață albă. Pe ici, pe colo s-au făcut autopsii – mai mult la insistențele și pe cheltuiala familiilor –, unii dintre patologi și-au scos călușul care-i redusese la muțenie și au ieșit în față cu rezultate concrete și concluzii deloc îmbucurătoare pentru adepții vaccinării. Prin urmare, se cerea o nouă strategie, una care să aducă „dovezi științifice” referitoare la mecanismele de producere a epifenomenelor care nu mai încăpeau sub preșul devenit vulcan gata să erupă. S-a început prin a se recunoaște existența acelor reacții, deși numai o parte infimă a lor a fost pusă în legătură cu vaccinurile. Da, e adevărat că s-au înregistrat tromboze, embolii, AVC-uri, miocardite și decese… DAR, acele evenimente tragice își aveau sorgintea în… informațiile false și falsificate despre vaccinuri și vaccinare!!!

Nu vă grăbiți să acuzați pe cine nu se cuvine, fiindcă e posibil să vă trădați complicitatea! Noua explicație pleacă de la teza că frica are la bază – și amplifică – stresul. Având în vedere că stresul și hormonii săi produc o mulțime de dereglări endocrine, metabolice, psihice și imunologice în organism, se poate postula că frica este aceea care a condus la reacții postvaccinale. Mai precis, panica generată de dezinformarea cu privire la vaccinuri (!) a fost aceea care a condus într-un final la o mulțime de efecte nocebo. Efectele nocebo au mai fost invocate de experți și cu alte ocazii, atunci când reacțiile adverse înregistrate în studiile clinice în vederea aprobării au fost declarate simple „închipuiri” ale vaccinaților, întrucât n-au existat mari diferențe față de grupul placebo. Rămăseseră însă de explicat mecanismele de producere și mai cu seamă reacțiile severe, fiindcă nu poți pretinde, totuși, că cineva se lasă vaccinat punându-și în gând să moară sau să facă infarct ori tromboze.

Un studiu „serios” publicat recent în Australia și care și-a făcut loc atât în Biblioteca Națională Medicală din SUA cât și în Europe PMC postulează drept cauză a daunelor vaccinării nici mai mult, nici mai puțin decât… nevaccinații, mai bine zis oponenții vaccinării. Aceia care au răspândit „informații false” despre vaccinuri (!), au agitat spiritele și au declanșat un stres atât de mare celor cuminți și ascultători, încât nu numai că vaccinul nu și-a mai făcut efectul scontat, dar și-a îmbolnăvit și pe alocuri ucis acceptanții. Repet: Nu frica de virus răspândită cu generozitate de managerii pandemiei, nu teama de consecințele nesupunerii la măsurile aberante, nu amenințarea cu pierderea locului de muncă, ba chiar cu expulzarea (Austria a excelat în astfel de amenințări), ci exclusiv angoasa indusă de exprimarea suspiciunilor cu privire la siguranța și eficacitatea unor vaccinuri noi, netestate suficient, introduse eronat în plină pandemie și fără niciun fel de informații despre efectele pe termen mediu și lung! Sună ca și cum oamenii s-ar fi prezentat la vaccinare de frica vaccinului și nu a virusului!

Deși mi se pare jenant să aduc în discuție și să comentez un asemenea „studiu” cu pretenții științifice,  o fac, totuși, pentru înțelegere, ca și pentru faptul că el pare să-și fi găsit un loc de cinste pe site-urile unor instituții cu pretenție la respect (pretenție pe care o au și politicienii de pretutindeni, deși se remarcă exclusiv prin incompetență și totală lipsă de respect față de oricine, inclusiv față de propriul popor). Se menționează că „în urma unei scurte incursiuni în literatura de specialitate” s-a ajuns la concluzia că stresul psihic conduce la vasoconstricție, adică la o îngustare a vaselor de sânge: „Deci, dacă oamenii sunt panicați, îngrijorați, stresați sau se tem de vaccin, arterele lor se vor îngusta în perioada din preajma vaccinului. Acest mecanism biologic (îngustarea venelor, arterelor și capilarelor sub stresul mental) este cea mai probabilă cauză a formării cheagurilor de sânge, a accidentelor vasculare cerebrale, a infarctului, amețelilor, leșinului, tulburărilor de vedere, pierderii mirosului și gustului care au apărut la scurt timp după administrarea vaccinului.”

Reacțiile adverse cel mai frecvent raportate au fost palpitațiile, înroșirea feței, pulsul accelerat, hipertensiunea arterială (dar și hipotensiunea!). Știința nu are explicații plauzibile pentru formarea de cheaguri de sânge după vaccin, mai spune autorul articolului, specialist în biotehnologie, dar se pare că el a găsit una, după ce a căutat puțin în literatura existentă. Explicația stă în ischemia (reducerea irigației sanguine și a oxigenării) țesuturilor cauzată de stresul psihic. Efectele ischemiei emoționale se pot extinde și la rinichi și la alte organe interne. Cărțile de medicină, ca și literatura de specialitate, spun însă că 70-80% din ischemii sunt cauzate de tromboze și embolii și nu invers! Tot ele spun și că trombusurile (cheagurile de sânge) se formează ca urmare a deteriorării calității sângelui ori a lezării peretelui vaselor. Dar să acceptăm interpretarea autorului.

Autorul vine cu exemple precum atacuri de cord sau AVC-uri survenite mai frecvent în rândul celor supuși unui stres mental prin comparație cu cei nestresați. 82,6 milioane de americani au diverse probleme cu inima, se mai spune. Lor li se adaugă și cei care suferă de obezitate. Tuturor le este suficient un stres mental manifestat prin vasoconstricție și… gata și reacțiile adverse menționate! (Oare acei oameni n-au fost supuși niciodată vreunui stres psihic înainte de cel al „dezinformării” vaccinale? Sau ni se sugerează că noile vaccinuri își fac efectul și sunt lipsite de reacții adverse doar la cei relaxați și „corect” informați?!) Din literatura citată de autor aflăm și că acel stres mental a fost reprezentat de un calcul aritmetic mintal sau de ținerea unui discurs în fața unui public, nicidecum de dezinformare, și în niciun caz de una referitoare la vaccinuri!

Explicații și interpretări menite să arunce o lumină deloc favorabilă asupra opozanților vaccinării, dar care absolvă vaccinurile de multe acuzații. Poate că dacă s-ar fi adresat patologilor sau dacă măcar ar fi acceptat să-i asculte și să le citească și lor rezultatele cercetărilor, ar fi aflat că explicațiile există și sunt cât se poate de plauzibile, bine documentate și demonstrabile. Numai că nimeni nu s-a obosit să arunce o privire și în microscop, nici măcar confrați de-ai patologilor, care s-au mulțumit să le combată vehement și de la distanță „declarațiile nefondate științific”. Nici măcar atunci când evidențele le certifică declarațiile nu se arată prea impresionați, pe motiv că… asemenea cazuri sunt rare. Cum ar putea să fie mai dese, în condițiile în care se efectuează câteva zeci de autopsii într-o țară cu o populație de 80 de milioane și câteva mii de decese raportate (oficial)?! Și chiar și atunci când autopsiile se practică, medicii legiști nu epuizează paleta testărilor, din care lipsesc tocmai cele reprezentative.

Dacă autorul articolului ar fi cercetat și alte publicații, ar fi aflat că specialiștii cardiologi ai unui spital universitar din Basel au analizat probe de sânge de la 800 de angajați la 3 zile de la a treia doză de vaccin ARNm. Au detectat markeri ai distrugerii celulelor cardiace nu la 0,0035% cum era de așteptat, ci la 2,8% (de 800 de ori mai mult). De la patologi ar fi aflat și că nu atât îngustarea vaselor coronariene a provocat moartea prin stop cardiac, cât inflamația puternică a mușchiului inimii (miocardita) ca rezultat al infiltrării cu proteina spike și cu celule imune menite s-o combată. Nu îngustarea vaselor a provocat formarea de cheaguri, ci deteriorarea endoteliului (învelișul interior) acelora, ca și inflamația puternică locală declanșată de prezența proteinei spike în diverse organe. Tot așa și anticorpii formați în urma vaccinării, care atacă plachetele sanguine și conduc la obstruarea vaselor, la infarcte, tromboze, embolii și AVC-uri. Multe dintre persoane erau sănătoase tun înainte de vaccinare și s-au văzut apoi în imposibilitatea de a-și mai continua stilul de viață anterior: fie au suferit un stop cardiorespirator în urma unei insuficiențe cardiace acute cu masive tulburări de ritm cardiac, fie au fost diagnosticate cu un sindrom Long Covid, cu masive tulburări neurologice, boli autoimune și multe alte dereglări.

Și încă ceva: Patologii au detectat la locul injectării vaccinului modificări histologice de o asemănare izbitoare cu cele detectate la nivelul inimii. Au ajuns la concluzia că acele modificări au legătură cu vaccinul de-abia după ce au eliminat sistematic orice alte cauze. Pare-se că autorul articolului de senzație nu s-a preocupat și de excluderea altor cauze, ci s-a declarat satisfăcut după acea „scurtă incursiune în literatură” în care a „descoperit” cum stresul și frica face să-ți bată inima mai repede și tensiunea arterială să crească… suficient cât să-i susțină teoria. Și totuși: Dacă nu ar fi existat nimic de ascuns, li s-ar fi permis mai multe patologilor. Faptul că practic întreaga planetă a fost privată de ocazia unică de a spori valoarea științei și a cunoștințelor e rușinos și abominabil. Nu s-au efectuat autopsii suficiente nici la victimele bolii și nici la cele ale vaccinului.

În ultimele luni s-a înregistrat un exces de mortalitate la grupa de vârstă de peste 65 de ani în mai multe țări europene. În Germania se consemnează o creștere cu 19% față de media anilor 2018-2021, care nu poate fi pusă în totalitate în seama infecției cu SARS-CoV-2 și nici a îmbătrânirii populației. Este grupa de vârstă la care s-a insistat cel mai mult pe vaccinare. N-ar fi interesant de elucidat cauza acelei mortalități în exces? După toate aparențele, nu. Din fericire pentru autorități, aceea este și grupa de vârstă cu multe comorbidități, așa încât cauzele deceselor pot fi… multiple. Mai ales că mulți seniori din centrele de îngrijire specializate au fost vaccinați fără prea mult acces la vreo (dez)informare care să poată fi făcută vinovată de posibile reacții adverse. Mă îndoiesc că seniorii și-au petrecut prea mult timp pe rețelele sociale unde să fi fost expuși (dez)informării și îngroziți de consecințele vaccinării.

Faptul că s-au înregistrat atâtea neajunsuri după noile vaccinuri nu are drept cauză noutatea acestora și a tehnologiei care le-a produs, cât protestele masive care le-au însoțit, vaccinurile fiind cât se poate de sigure – așa ni se mai spune în articol. O altă aberație susținută de cercetătorul inginer în biotehnologie  este aceea conform căreia „multe dintre componentele vaccinurilor anti-Covid-19 sunt aceleași componente sigure utilizate de mulți ani. Singura diferență majoră este ARNm.” Dincolo de faptul că acea „diferență majoră” e practic totul, la ce alte componente „sigure” s-a putut referi expertul cu pricina? La serul fiziologic, la seringi, ace, conservanți?

Dar să admitem că autorul ar avea dreptate și că stresul declanșat de „informațiile false” (!) răspândite de persoane „fără pregătire științifică” ar conduce la reacțiile vaccinale menționate. Cine stabilește care sunt informațiile false și care sunt cele corecte și, mai ales, cum rămâne cu stresul cauzat de – vădit – falsele informații răspândite de experții (cu sau fără pregătire de specialitate) sortați cu grijă de guverne, cu ajutorul cărora și-au terorizat cetățenii mai bine de doi ani? Cum rămâne cu (dez)informarea conform căreia vaccinurile împiedică – printre multe altele – transmiterea virusului de la o gazdă la alta? Sau cu amenințarea că cine nu se lasă vaccinat o să moară și o să-i omoare și pe alții? Ori cu teama cumplită că cei mici ar putea răspândi molima și moartea printre cei mari? Ce-i cu previziunile apocaliptice care, iată, nu s-au adeverit, deși e limpede deja că situația actuală nu e nici meritul „măsurilor” luate de guverne, nici consecința vaccinării în masă? Cum se face că acel stres și nenumăratele frici nu le-au îngustat vasele și nu le-au înghețat sângele în vine și altora, nevoiți să iasă în stradă și să-și apere drepturile? De unde puterile supranaturale ale oponenților vaccinării? Cum au procedat? Nu cumva au pândit la ușile centrelor de vaccinare ca să-i copleșească pe vaccinați cu amenințări și gânduri sumbre? În orice caz, nu au făcut-o prin mass-media oficială, fiindcă acolo nu au avut acces. Oficial au avut loc „dezbateri” unilaterale în corul susținătorilor vaccinării. Celorlalți li se închideau gura și ușa în nas de îndată ce se putea citi pe fața lor cea mai mică umbră de îndoială.

E de necrezut ce puteri miraculoase au putut să aibă acei sceptici catalogați drept radicalizați, teroriști, extremiști! Prin sugestie și dezinformare, adversarii vaccinurilor și ai vaccinării au reușit incredibila performanță de a ataca fizicul și psihicul unor persoane, ba chiar le-au catapultat în neființă. Partea bună din toată această caricatură de studiu este că, în sfârșit, nu se mai neagă cu vehemență reacțiile adverse ale vaccinurilor, inclusiv decesele. Ar fi fost culmea ca tocmai aceste vaccinuri să se distingă prin zero reacții adverse. Cu așa ceva – inclusiv cu efecte nocebo – se confruntă orice vaccin și orice medicament. Dacă n-ar fi existat critici la adresa vaccinurilor, n-ar fi existat nici daune vaccinale, se insistă, totuși în articol. Ceva mă face să cred că autorul are dreptate. Dacă n-ar fi existat întrebările și punerea la îndoială din partea unora, în condițiile unui consens general, cine să părăsească încolonarea și cui să-i sară în ochi lucruri care se pot întâmpla oriunde, oricui și oricând? Numai cine caută găsește – uneori nici măcar acela! Cine să fi cotrobăit după fantasme? Boli autoimune existau și înainte, tromboze, infarcte și accidente vasculare, asemenea. Nimănui nu i-ar fi venit ideea să acuze vaccinurile-panaceu pentru evenimente notorii.

Notorie e și frica. Cu toții am făcut cunoștință cu ea, și nu doar o dată. Uneori ne salvează viața, alteori ne îmbolnăvește. Vestea bună este că fricile patologice au un antidot: cunoașterea. Iar aceasta nu e posibilă fără întrebări și fără punerea la îndoială. Și exact asta au făcut mulți dintre cei pe nedrept catalogați „oponenți ai vaccinării”.