„Presa noastră are un caracter local” (Nae Ionescu)

Nimic nou sub soare. Descopăr în publicistica lui Nae Ionescu o tabletă din Cuvîntul, 29 septembrie 1928, – „Politica externă” – ce pare a fi scrisă și tipărită pentru cititorii de azi. Cu singura deosebire că argumentului măririi și mărimii i-am putea adăuga azi, pentru a polemiza cu sindromul nostru de țară mică, argumentele apartenenței la NATO și la UE:

„Presa noastră are o înfățișare specială. Care o deosebește categoric de toată gazetăria lumii. Presa noastră are un caracter local. Ce se petrece între cele patru hotare ale țării e nu numai precumpănitor, ci și exclusiv interesant.

Faptul își are explicația lui. El e în strînsă legătură cu mentalitatea noastră de țară mică, pe care lărgimea hotarelor nu a influențat-o încă întru nimic. Căci, oricîtă publicitate s-ar da ridicolei stupizenii constituite de vocabula de parvenit «România Mare» – intrată pînă în actele oficiale –, fapt e că noi încă nu avem, ca stat sau ca cetățeni, conștiința acestei măriri și mărimi.

Trăim încă într-o mentalitate de sclavi, în cazul cel mai bun, de «clienți». Am dus-o, din punct de vedere european, de azi pe mîine, la remorca unora sau altora, și nu putem să realizăm în conștiința noastră cetățenească creșterea pe care am suportat-o.

De vină e și educația noastră retorică și patriotardă. Noi atîta învățăm: că sîntem mai deștepți decît toate neamurile din jurul nostru. Creșterea în demnitatea personală și națională, izvorîtă din conștiința creației și a adevăratei clădiri, asta ne lipsește cu desăvîrșire.

De aceea, mîndria noastră de rasă și de stat e mai degrabă un fel de fudulie țigănească, lipsită de siguranță lăuntrică și gata să se spulbere la prima măsurare reală cu un adversar bine înțepenit pe picioarele lui.

Așa fiind, lipsa de interes a opiniei noastre publice pentru problemele de politică externă devine explicabilă. Ce se petrece în Europa, cum se schimbă raporturile între state, cum se transformă structura lăuntrică a marilor unități mondiale, acestea sînt lucruri care, după capul nostru de azi, nu ne privesc, pentru că, în «concertul european», noi nu am avea nimic de spus.

Poziția e fundamental falsă. Sîntem o țară de întinderea Italiei – și mai bogată decît ea –; sîntem un popor de 18 milioane și fapt e că în Europa Centrală – de care se leagă atîtea mari probleme europene – nu numai că nimic nu se poate întîmpla, dar nici nu se întîmplă nimic, fără știrea și fără voia noastră. Sîntem, deci, un factor hotărîtor.” (Nae Ionescu, Politica externă, Cuvîntul, 29 septembrie 1928)

*

Observație. Tot în Nae Ionescu descopăr o învățătură valabilă mai ales în postdecembrism, cînd dușmăniile politice ating amploarea dușmăniilor personale:

„Pentru că, oricum, dușmăniile politice sînt un lucru, iar respectul personal, altul.” (Nae Ionescu, Trebuie – nu trebuie… în Cuvîntul, 26 septembrie 1928)