Propunerile de judecători la CCR vizează persoane care trebuie să execute și nu să interpreteze

Pe 10 iunie 2022, expiră mandatele a trei judecători de la CCR: Mona Pivniceru (numită de Senat), Valer Dorneanu (numit de Camera Deputaților), Daniel Morar (numit de președintele României).

Dînd curs legii, așadar, în locul celor trei Camera Deputaților, Senatul și Administrația prezidențială trebuie să desemneze trei persoane. Propunerile partidele au fost după cum urmează:
La Camera Deputaților, Bogdan Licu din partea PSD, Cristi Danileț, din partea USR, și Ioan Sabău din partea AUR.
După examenul numit Comisia juridică, dar și după numărul de parlamentari ai Coaliției PSD-PNL, e clar că judecătorul trimis la CCR de Camera Deputaților va fi Bogdan Licu, actualmente adjunct al procurorului general.

La Senat s-au înregistrat următoarele propuneri:
Iulia Scântei, din partea PNL, Peter Eckstein Kovacs, din partea USR, Radu Ghidău din partea AUR.
Și aici, așa cum se desprinde din mersul lucrurilor, judecătorul va fi Iulia Scântei.

De remarcat că PSD și PNL și-au împărțit mandatele. PNL n-a propus pe nimeni la Camera Deputaților, iar PSD n-a propus pe nimeni la Senat.
Administrația prezidențială n-are concurență în acest plan. Mihaela Ciochină, actualmente consilier prezidențial, va fi judecător la CCR.

Propunerile, văzute deja ca sigure, au stîrnit un val de indignare în opinia publică. Îndeosebi candidatura lui Bogdan Licu a fost supusă unei contestări furibunde. Nici Iulia Scântei n-a scăpat criticilor.

Comentatorii acestei situații au reluat, de data asta în forță, ca principală acuzație adusă viitorilor judecători, faptul că aceștia ar fi rezultatul unei politizări a CCR.
Al desemnării de către partide.
Acuzația de politizare adusă în ultima vreme unor numiri în funcții publice nu se rezumă la CCR.

De la ICR pînă la TVR, și trecînd prin ambasadori, numirile în funcții au fost puse pe seama politizării. Se înțelege de aici – și mulți chiar au zis asta fățiș – că la CCR, dar și al alte instituții publice, partidele n-ar trebui să aibă dreptul de a desemna pe cineva. Desemnarea – și nu e prima oară cînd se afirmă așa ceva – ar trebui făcută de societatea civilă, de specialiști, ba chiar de adunări populare în Piață. După opinia mea, problema, marea problemă a promovării în funcții în ultima vreme n-o constituie faptul că partidele decid, evident, partidele ajunse la putere, ci pe cine propun partidele.

Peste tot în democrații, ajunse la Putere partidele decid numirile în funcții.
După opinia mea, nu numai că e corect, dar e și necesar să fie așa.

Să luăm CCR.
Judecătorii de la CCR au ca misiune de esență interpretarea Constituției. Ca orice document legislativ, Constituția e interpretabilă. Sînt multe articole care trebuie interpretate. Legiuitorul din 1991 și cel din 2003 n-au avut cum să prevadă toate situațiile concrete cu care se vor confrunta diferite articole. Dacă și-ar fi propus asta, ar fi trebuit să întocmească o Constituție de cîteva mii de pagini. Misiunea judecătorilor CCR e să răspundă solicitării de a se pronunța dacă o lege e constituțională sau dacă o decizie e constituțională.

Ca să luăm un exemplu:
O prevedere Constituțională căruia a trebuit să i se dea, prin decizia CCR, o interpretare, a fost cea potrivit căreia președintele în absența unei majorități rezultate din alegeri, desemnează pe cine vrea ca să formeze noul Guvern. Deși Constituția nu aduce precizări, unele partide au susținut că președintele nu poate desemna drept premier decît pe cel propus de partidul care a obținut cel mai mare procentaj în alegeri.

Nimic mai greșit.
Spiritul Constituției dă dreptul președintelui de a desemna pe cine vrea el ca să formeze noul guvern. Asta nu înseamnă automat că respectivul va fi premier. Cazul Dacian Cioloș e elocvent. Parlamentul a respins propunerea.

Pentru a da o interpretare unei prevederi constituționale judecătorii de la CCR trebuie să fie specialiști în dreptul constituțional.
Prevederea din Constituție trebuie raportată la întreaga Constituție, la Constituțiile anterioare ale României și la Constituțiilor altor țări.

Mai mult ca în alte funcții, cea de la CCR cere înainte de toate știință de cărți în domeniu. Specialistul în Drept Constituțional cunoaște istoria dreptului constituțional la noi, dar și în alte țări.
În cazul celor trei viitori judecători, problema constă, așadar, nu în faptul că sînt desemnați de partide sau de președinte (tot politician), ci în faptul că nici unul dintre ei n-are vreo legătură cu dreptul constituțional.
Cei trei nu sînt nici măcar judecători de meserie. Licu e procuror, Scânteie e notar, iar Ciochină consilier juridic.
Nu întîmplător cei de la CCR se numesc judecători. Ei trebuie să judece.

Judecătorii trebuie propuși de partide.
Da, dar din rîndurile specialiștilor în drept constituțional.

De ce judecătorii trebuie propuși de partide?
Foarte simplu.
Constituția nu e o formulă matematică. Ea poate fi interpretată (de specialiști în Dreptul Constituțional) și după viziunea judecătorului asupra lumii. Sînt specialiști în dreptul constituțional care văd în Constituție un document vizînd întronarea autorității. Sînt în schimb specialiști care văd în Constituție un document vizînd instaurarea libertății.
Sînt specialiști care văd în Constituție un garant al unei politici conservatoare sau naționaliste.
Sînt specialiști care cred, dimpotrivă, că Legea fundamentală garantează o politică modernistă și internaționalistă.

Un partid ajuns la putere încearcă să impună un Program electoral.
A avea la CCR un judecător care să împărtășească viziunea din acest Program e o necesitate pentru un partid ajuns la putere.
Pentru asta va alege dintre mai mulți specialiști unul care să interpreteze Constituția potrivit viziunii partidului.

Din nefericire cei trei nu se înscriu în această legitate.
Pentru că respectivii au fost desemnați nu ca să interpreteze, ci ca să execute.
Nici măcar ordinele partidului, ci ordinele persoanelor care le-au pus.