Radio Erevan: Domnule Tolstoi, cine vinde război? Cine nu poate cumpăra pace

Interviul luat de Tucker Carlson lui Vladimir Putin a fost mai așteptat decât Revelionul. Încă se mai moare în lume, dar după atâtea filme și jocuri de calculator dedicate morții, cui îi mai pasă? Interviul a fost bagatelizat, pentru a câștiga interes. Am încercat să-l urmăresc în direct, pe canalul de YouTube al unui rus, dar transmisiunea s-a întrerupt când a fost pronunțat numele lui Boris Johnson. M-am simțit de parcă aș fi ascultat Marea Britanie Liberă. Mă așteptam ca niște românași să fi înființat deja posturi de radio precum Vocea României pentru America sau Europa de Est cu mult mai liberă, pentru a întoarce favorul marilor puteri care încercau să vândă castraveți grădinilor de roșii din România. Cu ajutorul unor castraveți de seră români. Am lăsat mai întâi greii jurnalismului românesc să comenteze, apoi pe cei cu patalama la mână și ceva ani de experiență. M-am concentrat pe Cupa Asiei la fotbal. În finală, Qatar-ul a bătut Iordania cu 3-1. Iordanienii au avut cele mai multe ocazii și au arătat că știu să joace fotbal. Qatarezii au avut mai mulți bani. Arbitrul chinez Ma Ning a fost scos din foamete. Qatarezii au înscris doar din penalty-uri, trei! Primele două închipuite, VAR ar trebui dat cu var, ultimul penalty legitim. Hoție pe față și pe marile ecrane ale stadionului de lux. Când FIFA a atribuit Campionatul Mondial Qatar-ului nu a făcut decât să dea din mână în mână câtă învoire de corupție era nevoie. Beckham a fost invitat la meci. Marile ziare englezești, din țara fotbalului, nu au suflat o vorbă despre aranjamente. VAR a fost o altă afacere care a îmbogățit pe cineva, corupția a rămas cum este. Să dea Allah să se facă dreptate!

Personal, voi comenta interviul Carlson – Putin din punct de vedere literar și artistic. În primul rând și la prima vedere interviul a fost făcut special pentru occidentali. Când Putin, care și-a făcut temele, i-a spus lui Carlson că îl știe interesat în istorie am crezut că o să cadă picioarele mesei de atâta râs. Cei mai mulți dintre occidentali nu cunosc istoria altor țări, nu știu toate țările Europei dar sunt primiți fără vize, nu știu nici măcar istoria propriilor lor state. Situația a ajuns să fie aproape la fel în întreaga lume, doar că procentele din vest sunt șocante, în fond acolo sunt ceea ce numim cele mai bune școli. Occidentalii au fost învățați din școală doar că rușii sunt răi, iar despre Ucraina cred că e o civilizație din epoca de telefonie de piatră. Regizorul interviului, așa după cum era de așteptat, a fost Putin. Putin avea de transmis un mesaj și a dovedit încă o dată că e singurul lider de stat care știe meserie. Din acest punct de vedere nu mă neliniștește faptul că își organizează alegeri, cine altcineva ar putea menține echilibrul într-o lume lăsată la mâna unor idioți? Vina este a popoarelor, cum să accepți să fii reprezentat de ramoliți, hoți, cârnățari, actorași de vodevil, indivizi fără nicio calificare, amatori și tâmpiți sadea? Când apare cineva care spune adevărul toți cei menționați se năpustesc să-și pună palmele jegoase pe urechile poporului.

Putin a venit însoțit nu de aplauze în căști, ci de o mapă plină cu copii după documente oficiale, o metaforă a faptului că pentru tot ce a afirmat are probe.

Carlson a căzut în greșeala americanului care după ciupercăria Biden a primit o invitație la MAGA. L-a întrebat pe Putin dacă a cerut detalii despre aderarea Rusiei la NATO la secretariatul de stat SUA sau dacă l-a sunat pe președintele în funcțiune. Americanii nici acum nu realizează că lumea s-a trezit și râde de ei. Ei încă mai cred că sunt niște șmecheri și că alții trebuie să le ceară voie. Putin a înscris altfel un gol de care americanii își vor aminti pentru mulți ani de aici înainte, i-a lăsat să se facă singuri de râs. Predilecția lui Carlson pentru sarcasm și circotecă l-a servit pe Putin la modul bombastic, fără să fie nevoie să apese pe vreun buton, fără să fie nevoie să schițeze vreun zâmbet parșiv.

Carlson a fost ales și pentru trecutul său controversat, și de către americani, care l-au făcut rapid faimos în întreaga lume, și de către Putin, pentru a nu se sfii de al său personal. Toate marile ziare occidentale, încă înainte de a viziona interviul, l-au acuzat pe Putin de propagandă. Păi, dacă ele nu recunosc propaganda, atunci cine? Dintre politicieni chiar și cei din opoziție continuă să susțină cauza pierdută a Ucrainei, în speranța că vor aduna voturi de la proști sau că ar putea face ceva bani prin firmele lor, dar și pentru că datul cu părerea despre Putin e cu mult mai interesant decât de a vorbi despre ei înșiși sau despre inexistentele proiecte de viitor. Dacă Iohannis nu ar vorbi despre Ucraina, ce ne-ar putea spune despre el însuși sau despre istoria României?

Carlson este un apropiat al lui Viktor Orban. Lobby-ul maghiar din Congresul American încă funcționează. Baba Hillary de câte ori deschidea gura spunea că Budapesta este capitala României. Carlson menționează problema Transilvaniei, subtil ca un armăsar în călduri. I-a arătat Viktor Orban documente? Că Tucker nu cunoaște istorie ne-am convins, că americanii de rând au putut fi convinși de oricine cu câteva bombonele știm, că America s-a construit pe crime abominabile și pe sclavie știm, că în istoria recentă au ras țări și istorii vechi de pe fața pământului știm, ce nu știm e de unde atâta tupeu? Acum înțelegeți de ce interviul trebuia acordat unui american. Cine a distrus Nord Stream? Tu, băi țâcă, și toți ai tăi!

Dincolo de evident și de superficial, cui i se adresează de fapt Putin?

Pentru a înțelege, vă propun un fragment din cartea lui James West Russian Symbolism/Simbolismul în Rusia, o carte apărută în 1970 pe când West, un specialist în limbi de origine slavă, era lector la Universitatea din Lancaster. West a petrecut patru luni, cu o bursă, în Leningrad, în compania unor profesori de literatură ruși. Cartea e centrată pe figura poetului simbolist Viaceslav Ivanov, un mare admirator al lui Nietzsche și al lui Wagner, cu o biografie la fel de controversată. Ca și Putin a schimbat ceva neveste, până s-a îndrăgostit tot de o gimnastă, doar că de o gimnastă a literelor, un fel de verișoară de departe a lui Pușkin. Simbolismul rusesc, ca și cel francez, e de descendență platoniciană. Ivanov a răstălmăcit un pic dualitatea Dionisos/Apollo trâmbițată de Nietzsche, umplând golul dintre petrecăreții lui Socrate și bocitoarele lui Nietzsche cu puțină evlavie creștină. Iată ce scrie West despre flirturile filosofice ale lui Ivanov cu conștiința colectivă:

“Ivanov a botezat antagonismul dintre nevoia individului de afirmare de sine (n. egoism) și nevoia de a aparține unei comunități (n.altruism) drept Patos al individualismului. Ideea de colectiv, în concepția lui Ivanov, se prezintă sub două forme: собо́рность (n.sobornost – uniune spirituală în sensul de împăcare cu sine și cu Dumnezeu) și народность (n.narodnost – popor/națiune), două cuvinte care nu-și găsesc un echivalent adecvat în limba engleză.” (Ivanov, 1970, p.70). Ivanov considera că sobornost a fost perfect ilustrat de izolarea lui Ivan Karamazov, care a descoperit libertatea absolută unindu-se cu Dumnezeu, în conștiință. Narodnost a fost asociat cu afirmația lui Dostoievski cum că în fiecare individ găsești câte puțin din toți, iar lumea însăși poate fi privită drept o singură, colectivă identitate. După cum spuneau latinii: Unus pro omnibus, omnes pro uno/Toți pentru unul, unul pentru toți. Doar că proverbul latin e doar de propagandă și ascunde multe păcate, cu mult mai puțin erudite. A fost adoptat de Elveția, dar nu cu acte oficiale, în fond băncile elvețiene au luat de la toți, dar au restituit foarte puțin. E deasemea folosit de Shakespeare în poemul Violul Lucreției, pentru că violurile de (dez)onoare nu s-au născut în India, ci au circulat prin toate civilizațiile. Acesta fiind și un caz în care man se traduce bărbat și nu om.

Până la urmă cui i s-a adresat de fapt Putin în interviul acordat, cu atâta generozitate, lui Tucker Carlson? Elitelor financiare (banul, bată-l vina!) și lui Dumnezeu. Carlson a părut să se trezească brusc, la un moment dat, și să-și aducă aminte că fusese instruit să pună o întrebare: Credeți că există o forță supranaturală care mișcă lumea? Pentru tâmpiții care populează planeta astăzi, răspunsul pe șleau l-ar fi aruncat pe Putin în derizoriu. Când Isus a fost întrebat despre afacerile cu diavolul, i-a sfătuit pe oameni să-i plătească comision din profit, dar să nu-și vândă sufletele. Mulți au crezut că Putin s-a dezis de ortodoxie înainte de a suna alarma ceasului deștept de trei ori. În realitate, Putin a dat singurul răspuns pentru care s-a pregătit. Nebănuite sunt căile prin care Dumnezeu face Lumină.

P.S. Comentând interviul Putin – Carlson mi-am dat seama că resetarea despre care nu se mai satură să vorbească elitele chiar ar putea avea un impact pozitiv: naționalizați toate resursele naturale, naționalizați terenurile cumpărate de corporații și de cetățenii străini de țară, creați locuri de muncă cu resursele umane ale țării, ajutați țările aflate în nevoie, conlucrați onest cu cei care vă respectă, păstrați-vă tradițiile și admirați-le și pe ale altora. Fără naționalizare Ucraina chiar nu mai există. Americanii le-au tras pământul de sub picioare. Celelalte țări încă se mai zbat.

Bibliografie:

West, James, (1970), Russian Symbolism: A study of Vyacheslav Ivanov and the Russian symbolist aesthetic, Methuen & Co Ltd, Londra