Croația, Cipru, Lituania si Slovenia au primit luni aprobare pentru PNRR. În total,16 state membre au PNRR-uri aprobate și de Comisie și de Consiliu

Rămas bun, iubite Magistru!

Nu mă dezmeticisem încă din dulcea beție a admiterii la Drept, prelungită cu prima practică agricolă studențească, la Chiselet, când l-am întâlnit în amfiteatru. Sobru, cu aureola unui personaj aparte în peisajul învățământului juridic universitar autohton, o adevărată legendă, ca să nu mai lungesc vorba. Dicția și timbrul vocii îl făceau și mai impunător, avea o cadență a rostirii impecabilă și melodioasă, cu suișuri și coborâșuri care captivau. Întrucât nu exista un curs tipărit, noi, bobocii, trebuia să scriem tot ce ne dicta Magistrul, căruia i se dusese buhul ca foarte exigent.

Urma transcrierea lecției și învățarea ei pe de rost, cu puzderia de citate în limba latină. N-am să uit vreodată cum, neatent, am spus la un seminar „Legea celor doisprezece table” în loc de „douăsprezece”, și papara încasată de față cu toți colegii de grupă. Era neîndurător ori de câte ori o luam pe arătură și băteam câmpii… Cred că și acum, dacă îmi arunc ochii peste tratatul de Drept roman, sunt în stare să retrezesc la viață fragmente întregi despre instituții și principii îngropate în cenușa uitării… În anul următor, la Cotești, la cules de struguri, ne-a însoțit și astfel ne-a îngăduit să-l cunoaștem ca om. Un coleg, care studiase vioara în liceu, l-a înveștmântat de-a pururi cu cognomen-ul „Ducele”, și așa i-am zis până la sfârșit monstrului sacru de la catedră.

Violonistul a primit la schimb porecla „Țarul” și amintirile încep deja să lăcrimeze în acorduri paganiniene… Acolo, în mijlocul podgoriei, dascălul nostru ne-a răsfățat cu poezia lui Esenin (în graiul rusului), cu citate din Lev Tolstoi, Truman Capote, Walt Whitman sau Faulkner și nu numai, un festin cultural ca nicăieri și niciunde altundeva. „Iubirea este necruțătoare, aveți grijă, copii!”, ne-a avertizat într-o noapte culturală, fără să-l înțelegem prea bine. Sau deloc. Și câtă dreptate a avut… L-am adorat, pur și simplu, prin complexitatea și scânteierea sa spirituală, conștient că destinul mi-a scos în cale o personalitate de excepție. Mai târziu, după ce m-am mutat în București, m-a invitat, alături de Radu Ilina (prietenul meu dintotdeauna), la Ghergani, locul de care era atașat sufletește, și am petrecut cel mai minunat Ajun de Crăciun, niște clipe imposibil de povestit…

„A murit profesorul Emil Molcuț!!”- am primit un mesaj telefonic în dimineața zilei de 10 martie 2021 și m-am crispat deodată. Un uragan devastator m-a golit pe dinăuntru de emoțiile înecate în plânsul neputinței și al precarității pământene… Și, brusc, am strâns pumnii, furios că vremurile pandemic-umilitoare au desacralizat chiar și moartea. Altminteri, Magistrul ar fi fost expus în aula Facultății de Drept din București, sub privirile încremenite de durere și de venerație ale studenților de odinioară. Iartă-i, domnule Profesor, pe toți nemernicii care ne-au împiedicat să vă stăm la căpătâi și să vă aprindem lumânarea de rămas bun!

„Rămâi, rămâi cu bine
Până la alți cocori”[1]


[1] Serghei Esenin, Mesteacăn ca o fată


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Rămas bun, iubite Magistru!”

  • Am terminat liceul in 1994 . Am picat la admitere la drept , dar intrucat aveam colegi care intrasera , am frecventat un an de zile cursurile de drept roman fara a fi student…. anul urmator a venit cu calitatea de student si am reluat ( de data asta oficial) cursurilede drept roman… imi amintesc si acum cum , vazandu – ma din nou la cursuri , domnul profesor nu intelegea ce caut iar la anul I…. s – a bucurat cand a aflat ca am participat la cursuri chiar daca nu eram student….Pe vremea mea aparuse manualul scris… dar tot cursurile erau de baza…aprox 25 – 30 pagini de fiecare…. a fost singura materie la care nu am lipsit niciodata …. iar nota 10 de la examen ( prima nota din sesiunea de vara) este inca in carnetul de note…. Sunt multe de povestit… si cred ca domnul profesor va exista prin noi , studentii sai , si prin amintirile noastre. Multumesc domnule profesor !

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”. În „Jurnalul meu video”, a povestit despre munca titanică pe care a dus-o, precum și despre convingerile sale, că revoluția a fost o lovitură de stat. A avut suspiciuni imediat, chiar în ianuarie 1990, însă a pus cap la cap faptele și mărturiile. Prin urmare, acum poate să spună: „Iată care sunt faptele!”.Vă vom anunța când va fi în librării și dacă va fi o lansare (Redacția cristoiublog)

Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog