Cătălin Cîrstoiu nu se retrage: ”Mandatul meu a fost, este şi va rămâne pe masa coaliţiei”

S-au întors berzele!

„Uite prima barză din anul acesta, uite cum zboară!” strigam exaltat  în vis. Când m-am trezit, afară ploua tomnatic, ce dacă era martie! Mânat de Onir, am fugit  degrabă la Islaz, nu se cădea să nesocotesc mesajul musafirului noctambulic! Am regăsit satul meu mitic înflorit, până și oamenilor le îmbobociseră privirile, iar carnea le înmugurise ! Habar n-aveam că  natura îmi va oferi  curând un dar nesperat, tocmai acum, la vârsta așezării în renunțări fel de fel!  Soarele a rupt perdeaua de nori și s-a proclamat stăpân absolut al micului univers teleormănean. Chiar și albinele s-au sculat  din amorțeală și s-au pornit să pețească floare cu floare, una nu le-a scăpat! Primăvara își potrivea cămașa de borangic și-și lega coadele înverzite,  Doamne,  parcă niciodată n-a fost într-atât   de frumoasă! La amurg, s-a auzit un fâlfâit  gros, îndesat. Venea dinspre mări și țări, din depărtări necălcate și nevăzute. Am ridicat ochii lacomi și m-am înmuiat, sosiseră!! Cerul s-a împestrițat  dintr-odată și vreo cincizeci de berze au năvălit  peste noi. Grăbite tare, nici măcar nu ne-au salutat. S-au oprit aproape, în zăvoaiele de pe Dunăre, și geaba le-am chemat, și  geaba le-am implorat să  coboare nițel ca să le poftesc la un ospăț  pe cinste și să le spun cât  de fericit sunt de  întoarcerea lor… Mă pregătisem cu de toate, ca o gazdă primitoare, însă, probabil, că împiciorogatele zburătoare voiau să se întindă oleacă în  cuiburile părăsite ritualic de cu vară, după istovitorul  drum. Ori li se închidea culoarul de aterizare?

Deși nu se  întunecase de-a  binelea,  am și adormit, cu sufletul mai plin ca nicicând, mă mărturisesc Născătoarei ! Și iarăși  am visat… Se făcea că îmi  crescuseră aripi și un cioc lung și  zburam de colo-colo,  neastâmpărat  ca un viezure.  De sus, din înalturile senine, lumea mi se părea un fel de rai, oameni și animale trăind laolaltă într-o armonie de poveste. Edenică!  M-am hotărât pe loc să rămân de-a pururea în vraja aceea inefabilă, sătul de realitatea amputată de nesăbuința noastră autodistructivă…

 

 


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „S-au întors berzele!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *