Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Sacrificarea Unui Președinte
Deși putea, marți, în CSAT, să încheie elegant și eficient un scandal uriaș din lumea obscură a intelligence-ului autohton, în care un adjunct al unui serviciu secret a furat 179.000 de dolari din fondurile operative, Un Președinte a ales comoditatea lașității. A ales să se ascundă sub funcție, în loc să se ridice deasupra ei, îngrozit fiind de necunoscutul în care s-ar fi avântat dacă tăia răul din fașă și ne anunța pensionarea anticipată a șefului adjunctului serviciului secret respectiv. Sau poate nu l-a interesat și nu i-a păsat, așa cum ne-a arătat și în alte situații critice din ultimii șapte ani.
În schimb, cine nu cunoaște istoria, este condamnat să o repete. Iar ceea ce nu știe Un Președinte este că, atunci când el ajunge captiv acelui păienjeniș de interese care tinde mereu să se țeasă în jurul oamenilor puternici din stat, există structuri care intervin pentru apărarea statului. Și nu e vorba doar de Apărarea Constituției, ci de elemente mult mai profunde și mai absconse. Mai ales că vorbim de șeful statului! Iar statul nu-și poate lăsa conducătorul să ajungă șantajabil sau controlabil de către câțiva generali care confundă democrația și statul de drept cu securismele și remanențele lor din perioada de glorie a statului paralel.
Tot statul, prin elementele sale cele mai inteligente și discrete, a încercat să-și salveze liderul, astfel că, de zece zile încoace, s-au transmis semnale. Chiar oameni mari de presă (nu propagandă!) și bine conectați la mersul lucrurilor au vorbit cu subiect și predicat despre fatidicul costum de schi. Adicătelea se aflase. Și nu doar că se aflase, dar se crease inclusiv fundamentarea pe baza căreia Un Președinte să se poată salva și să înmulțească pensionarii speciali de lux cu o nouă garnitură de generali. Doar că n-a făcut-o! Ba mai mult, s-a și apucat să dea de înțeles cât de valoroase și extraordinare sunt informațiile din domeniul militar pe care le livrăm noi aliaților NATO, ca să se convingă absolut toată lumea (în caz că mai avea cineva vreun dubiu), cine comandă și cine execută la vârful statului român.
În aceste condiții, statul are obligația să se apere! Și cum în jocul de putere nu există cale de mijloc, ce nu poate fi salvat, se taie, se elimină. Exact la fel cum s-a procedat cu un alt președinte, jucător, care ajunsese captiv propriului sistem de putere, pe care l-a construit cu atâta sârg, în anii săi de mandat.
Istoria se repetă! Și iarăși vom Un Președinte sacrificat.
Comentarii
2 comentarii pentru articolul „Sacrificarea Unui Președinte”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
1. Nu exista titulatura de „sefu’ la statu’ ” !
2. Cine credeti ca conduce singura tara sud-americana din Europa, zisa si Romania? Aveti 200 de puncte pentru raspuns corect!
3. Pe pariu ca nu se va intampla nimic in afara de sacrificarea mieilor de Paste?
150k de euro? Pfff, copil de mingi. Am auzit eu de un primar, ajuns ulterior presedinte, care numai din chiria incasata ilegal a tepuit statul cu peste 300k euro, si asta cand era doar un biet primar de orasel de provincie si nicidecum ditai generalul cu acces direct la fonduri operative fara numar. Ba cred ca a mai fost un primar, si ala ajuns ulterior presedinte…a vrut sufletelul lui o casa moca in Bucuresti? No problem. Si-a dat din pix, lui insusi, casa in Bucuresti…deh, pirat, mai pe direct.
Daca tot viseaza la o „casuta modesta” unde sa-si duca pensia la fel de „modesta”, generalii astia chiar n-au invatat cum se face treaba de la sefii CSAT din ultimii 20 de ani? „Rusine, Dinu Patriciu!”