Dacian Cioloș: Acum, că au trecut alegerile în PNL, este momentul ca noul președinte PNL să vină cu o propunere de prim-ministru, alta decât Florin Cîțu

Se pun mai multe etichete pe oameni decât pe produse

Viața ca o etichetă sau despre cât de ușor picăm pe panta discreditării prin etichetarea superficială a oamenilor, a evenimentelor, a lucrurilor.
Am ajuns să nu etichetăm doar obiecte ci și oameni, chiar înainte de a-i cunoaște, înainte de a interacționa cu ei.

M-am lovit de acest lucru de foarte multe ori, etichetând și, la rândul meu, fiind etichetată, în anumite momente, fără a aprofunda cu adevărat esența umană.
Acum câteva zile, căutam pe Google un articol despre activitatea mea profesională, din domeniul care m-a consacrat, moda, și, fără să îmi doresc, am găsit și un articol despre cum o croitoreasă ca mine a reușit să ocupe o funcție managerială într-o instituție culturală. Paradoxul este că, aceeași publicație, pentru care eram o croitoreasă pentru proști, mă aplauda acum câteva zile, spunând cât de benefică și productivă este activitatea mea managerială în funcția pe care am ocupat-o în urma unui concurs de proiecte.

Nu e ușor să citești fraze dure și neadevărate, însă mi-am dat seama că fiecare dintre noi, fie că este vorba despre vecini, prieteni, familie, oameni de pe stradă, picăm în această capcană, judecăm, fără să cumpănim dacă rănim, oamenii cu care interferăm.

Pe lângă faptul că lipim etichete pe frunțile oamenilor, ne adaptăm și comportamentul și reacțiile în funcție de aceste etichete. Dar asta nu înseamnă că tot ce gândim și ce credem despre o persoană este adevărat.

Nu mă refer la situația mea, ci la faptul că și eu am făcut acest lucru de nenumărate ori și nu neapărat din ignoranță, răutate sau frustrare, ci din simpla aderare la reacția de turmă, luând de bune etichetele puse de alții, căzând pradă unor prejudecăți sau stereotipuri.

Cum am putea opri acest curs al etichetării agresive? Doar prin a ne trăi viața fără să judecăm, fără să ne dăm cu părerea despre cineva înainte de a cunoaște acea persoană.

Aș fi putut să mă lupt prin instanțe pentru apelativul ,,și proasta asta?”. Însă, la ce mi-ar fi folosit lupta și pierderea de timp, dacă singură am reușit să o demontez? Aș mai fi putut să sun la redacție și să le pun articolele în oglindă, să se poată hotărî ce etichetă păstrează când deschid un articol despre mine. În fine! Nimic nu mai contează.

Vom spune că suntem oameni și greșim, că a greși e omenește,  important este să ne dăm seama de asta, la un moment dat, să conștientizăm că stereotipurile și catalogările la care ne-am dedat să ne determine să recurgem la un proces de conștiință, chiar dacă numai de noi știut, fără a ne pune cenușă în cap, iar data viitoare să gândim de două ori înainte de a împroșca cu noroi .

Chiar dacă e greu, e de datoria noastră să ne oprim din acest joc, să ne structurăm bine informațiile și să ne abținem de la judecată și etichetare până nu interacționăm, fie și pentru scurt timp, cu cel pe care ne pregătim să tăbărâm ca niște hiene înfometate.

Am mai abordat cu ceva timp în urmă acest subiect, această slăbiciune a noastră, a oamenilor, care nu ne ajută cu absolut nimic, uneori chiar ne înjosește.
Etichetarea apare, de cele mai multe ori, când tu crezi că ești mai inteligent, mai bun, mai realizat. Se poate să fie adevărat! Însă, când te lași pradă acestei abordări, nu mai ești nimic din ceea ce vrei tu să crezi.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Se pun mai multe etichete pe oameni decât pe produse”

  • Acum va supun la proba de foc: bajetii astia de se dau sefi prin politichia noastra (incepand de la ala din capu’ la stat pana la ultimu’ din banca vreunui minister) si care ne umplu de „respect” zilnic, astia chiar nu merita nici o eticheta? Pe bune!

  • Va pierdeti timpul si va consumati degeaba, sunteti suficient de cunoscuta si se cam stie ca dvs nu prea mai aveti nimic de dovedit cuiva, ati facut-o deja, e doar presa si au facut un subiect alaturand „croitoreasă” si „functie manageriala”, ca asa e in ‘tenis’, mananca si ei o paine, lasati-i. Succes cu proiectele culturale.

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog