Și dacă Afrodita a fost tot un transsexual?

MOTTO:
„Faceți bărbații din nou masculini, faceți femeile din nou feminine, faceți copiii din nou inocenți.”
Sorana Cîrstea

Prolog

„Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu. (…) Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul să fie singur, să-i fac un ajutor potrivit pentru el.» (…) Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a adormit, Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: «Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru că a fost luată din om.»”[1] După ce și-a văzut lucrarea astfel săvârșită, Atoatecreatorul le-a poruncit celor doi: „Creșteți, înmulțiți-vă și schimbați-vă sexul când vi se năzare !” Cu vorbele astea i-a însoțit Cel de Sus pe Adam și Eva la ieșirea din grădina Edenului. Iar ei, păcătoșii, au procedat în consecință, însă nu de la început, ci mai târziu, la ceasul dezmățului global, al maximei promiscuități, de nu știa nimeni care-i femeia și care-i bărbatul…

Un transsexual a câștigat titlul de… Miss Țările de Jos. Ce lovitură năprasnică pentru femeile neerlandeze, ce înjosire! O umilință pe care n-au cum s-o uite vreodată… Oare chiar atât de jos a ajuns sexul frumos acolo? Mai rămâne ca trofeul Mister Țările de Jos să fie obținut de o transsexuală, ca farsa să fie complexă și totală. La urma urmei, mă mir degeaba, întrucât fotbalul total a fost inventat de olandezii lui Rinus Michels, nu de altcineva ! De altfel, aceiași batavi, avangarda europeană a extravaganțelor felurite, nu-ntotdeauna și decente, experimentează și toaletele comune în școli și nu pot decât să remarc cu imensă silă: „Cine și-a clădit cu atâta trudă ospiciul are tot dreptul să fixeze orarul de vizită și regulamentul intern.”[2]

E clar, „lumea o ia razna și o face în cea mai mare viteză !”[3], ca să-l citez pe belgianul Thomas Meunier. De profesie fotbalist, iar nu sociolog ori vreo sculă academică. Ca de pildă Fabrizio Bucella, profesor la Universitatea din Bruxelles, care l-a criticat doct, de pe insula corectitudiii politice, reproșându-i că manifestă „dispreț față de diferență”[4]… Fundașul dreapta din naționala „Dracilor Roșii” i-a răspuns pe măsură, cu o cursă impetuoasă spre poarta adversă: „Tineri în căutarea identității găsesc în transsexualitate un pseudo răspuns la neliniștea lor. Aceasta e ușa deschisă pentru abuzuri inconștiente care vor cauza și mai multe probleme în ceea ce ar trebui să fie alegerea vieții. Nu e nicio transfobie. Doar o simplă constatare. Statul participă încă o dată într-o manieră pasivă la descoperirea și dezvoltarea unei alegeri ce ar trebui gândite profund. Această reformă nu completează sprijinul psihologic căutat de adolescenți. Pot să dezbat trei ore pe acest subiect. Toată lumea are opinia sa. Accept toate opiniile și sunt primul care denunță discriminările, dar în acest caz guvernul o ia pe un drum greșit. Nu alegem orientarea sexuală ca dintr-un meniu, la naiba!”[5] Dialogul dintre cei doi s-a iscat după ce consiliul de miniștri din țara componentă a „Benelux” a aprobat prima parte a legii transgender – de fapt o reparație a acesteia -, potrivit căreia orice persoană are dreptul să-și schimbe sexul și prenumele de mai multe ori…

Câte discuții inutile, câte polemici și dueluri verbale, câtă risipă de energie, câte tabere vrăjmașe pe un subiect de-o simplitate dezarmantă. Căci „referitor la gen (…) natura s-a ocupat destul de bine (…) în cele aproape 4 miliarde de ani de evoluție. (…) Diversitatea este un fapt: ea există sau nu. Ea poate să fie benefică sau nu. Mai mult, ni se spune prin acest articol că sistemul de educație are obligația să valorizeze perspectivele identitare diverse. Ceea ce poate suna bine dacă nu suntem atenți, dar asta deschide calea la tot soiul de aberații: o să ne trezim mâine că un elev vine la școală declarându-și identitatea de fluture, iar potrivit acestui articol de lege școala are obligația să-i aducă nectar pentru a-i «respecta și valoriza perspectiva identitară»!”[6]
Și totuși, dacă și Afrodita a fost tot un transsexual?

 Epilog

Au trecut mileniile și pe Dumnezeu nu prea l-au deranjat creaturile Sale pământene cu jalbe pidosnice. Până-ntr-o zi când urmașii izgoniților din întâiul paradis i-au pus la îndoială… sexul. Contestatarii ăștia ciudați formaseră un fel de sectă cu coarne, pe care o botezaseră straniu cu patru consoane, LGBT, și voiau să rescrie (cumva transscrie?) pe fugă toate legile naturii umane cu condeiul lui Michiduță. Porniseră ostentativ cu Biblia și, de aceea, adăugaseră îndemnul divin la schimbarea sexului. Acum se căzneau să demonstreze omenirii perplexe și lașe că Atoateporuncitorul s-ar numi Dumnezeița și ar fi, de fapt, o travestită. Câțiva dintre apostolii noilor rânduieli se tocmiseră să-l alunge chiar din Împărăția Cerului pe motiv că n-a respectat dreptul oricărei persoane de a-și alege singură sexul în ziua Facerii, o operă negată vehement, de la o vreme, „de un cult minoritar, de sectanții lui și de puterea lor de cenzură, minciună și șantaj.”[7] Numai că „nebunia nu e sănătate mintală, prostia nu e inteligență, iar fanatismul nu e înțelepciune.”[8]
 Așa să ne ajute Domnul Dumnezeu ! Ori Dumnezeița?

[1] Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament: cu trimiteri, Geneza (Facerea), în traducerea lui Dumitru Cornilescu

[2] Traian Ungureanu, Gazeta Sporturilor

[3] Gazeta Sporturilor

[4] Gazeta Sporturilor

[5] Gazeta Sporturilor

[6] Daniel Funeriu, Gândirea, înainte de a fi critică, trebuie să existe, în Q Magazine (interviu realizat de Gabriela Simion)

[7] Traian Ungureanu, Gazeta Sporturilor

[8] Traian Ungureanu, Gazeta Sporturilor