Şi, totuşi, Ion Antonescu nu era paranoic!

Potrivit lui Larry Watts, Mareşalul a fost victima unui proces prin care au trecut, la mult timp după el, şi alte nume sonore:
Nicolae Ceauşescu, Saddam Hussein.

Şi anume, după ce un timp au fost cultivați ca personaje pozitive, bune de a fi luate în braţe şi pupaţi, respectivii au fost puşi la stîlpul infamiei de acelaşi agregat din roţi dinţate, mărunte, dar neiertătoare.

Numit de specialişti şi Răsturnare de imagine, procesul loveşte dublu pe cel înhăţat. Pe de o parte, creează premisele pentru a fi executat de propriul popor, pe de alta, de a fi executat de Istoria propriei naţiuni.

Citind cartea lui Teşu Solomovici, am rămas cu imaginea ofiţerului Antonescu stînd sub semnul paranoiei. Pentru că autorul a evitat concluziile, lăsînd documentelor libertatea de a se expune, parcurgînd Rapoartele prin care ofiţerul Antonescu se plînge că e persecutat (nu e promovat, nu i se recunosc meritele din Primul Război Mondial), mi-am zis că e vorba de un personaj situat între complexat şi megaloman.

Larry Watts îmi demonstrează că m-am înşelat.
Raportînd mereu pe Ion Antonescu la împrejurările social-politice exterioare, Larry Watts creionează o Armată Română mîncată de cancere devastatoare:
Corupţie, anchilozare stil Moş Teacă, mentalitate de ciubote fără creier, boşorogeală, birocratizare.

Stînd în fotoliu, cu picioarele trîntite pe un scăunel de nuiele, mă întreb, în timp ce ventilatorul, întors cu spatele la mine, încearcă, şiret, să smulgă de la locul ei o hîrtie care-mi trebuie:
De ce era Armata Română din anii interbelici spaţiul corupţiei, al abuzurilor de tot soiul, al birocraţiei şi anacronismului?

Răspunsul îl consemnez într-un carneţel nou-nouţ inaugurat după năravul elevilor leneşi, care-şi spun că se vor pune pe învăţat doar după ce vor avea un caiet nou (şi cum acesta devine vechi de a doua zi chiar), urecheatul îl abandonează, fireşte:

Armata era un domeniu protejat de ochiul iscoditor al opiniei publice prin două note definitorii:

1) Funcţiona sub protecţia secretului militar.
În aceste condiţii, jurnaliştilor şi politicienilor din Opoziţie le era greu să surprindă afacerile care se învîrteau în zona furniturilor, a importului de material. Li se refuza accesul pe motiv că ţinea de interesul naţional să nu ştie multă lume ce se întîmplă în spaţiul militar.

2) Efectele achiziţiilor cu cîntec nu se verificau imediat în viaţa de fiecare zi, ci mult mai tîrziu, în războaiele pierdute de Armata Română.

Un pod peste un rîu construit cu materiale ieftine se prăbuşea sub prima căruţă cît de cît încărcată. Accidentul, mai ales dacă se lăsa cu morţi şi răniţi, avea ecou în opinia publică. Sub presiunea acestuia, autorităţile înfiinţau comisii de anchetă, se grăbeau fie şi să găsească ţapi ispăşitori. Un tun cu ţeava prea scurtă se verifica doar în războiul propriu-zis. Pînă atunci însă, afacerile îşi vedeau de treabă. Şi chiar dacă ar fi izbucnit un război, cine să se mai întoarcă asupra licitaţiilor cu cîntec din anii premergători?

Armata Română a intrat în Primul Război Mondial crucial de prost echipată, urmare a mişmaşurilor din anii neutralităţii. Cînd ea a încasat-o la Bucureşti şi Turtucaia, s-a mai întrebat cineva cine răspunde de achiziţiile care au dus la acest dezastru?
Despre al Doilea Război Mondial, nici nu mai vorbesc.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pages: 1 2

5 comentarii pentru articolul „Şi, totuşi, Ion Antonescu nu era paranoic!”

  • Am încercat sa citesc cartea lui Teșu care ar reprezenta biografia mareșalului Ion Antonescu. Am citit vreo 150 de pagini și m-am plictisit. De ce oare ? Din cauza ca viata acestui mare om al României este prezentata fără a respecta o ordine cronologica. Aceasta carte da impresia ca e scrisa pe apucate, copii din scrierile lui Ion Antonescu , din publicații ale vremii ,,din depozitele de la proces . Dar totul pus în pagina complet alandala . Nu ma așteptam la asa ceva din partea unui scriitor sau publicist de etnie evreiasca .

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

De ce n-a scris Donald Trump pe Tweeter, „prietenul meu Liviu Dragnea a fost arestat, regret”? (înregistrarea integrală a emisiunii „Gândurile lui Cristoiu” din 13 iunie 2019)
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi
Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”: