Spărgătorul de putsch

În ultimii zeci de ani toate marile și micile biserici ale lumii s-au grăbit să-și treacă eroii la cele sfinte. Sfinții și Sfintele au umplut pereții bisericilor, bibliotecile, memoria colectivă. Nici ctitorii nu au stat degeaba. Mulți dintre cei sanctificați au trecut prin dureri și chinuri greu de imaginat, considerându-se a fi eliberați și absolviți de păcate, de încălcarea a parte din cele zece porunci. Dumnezeu e bun și milos. E, însă, din partea oamenilor, o dovadă de un pic prea multă aroganță în a-și asuma a ști cum judecă Dumnezeu, în a ști ei la fel de bine ca Dumnezeu ce e de făcut. Să nu uităm că Adam și Eva au fost izgoniți din Rai tocmai pentru că nu au știut să-și cântărească alegerile. Și îngerul izgonit și-a asumat o putere de care nu era în stare. Dumnezeu nu a zdrobit, ci a trimis spre îndreptare. A trimis și Învățătură, ajutor, pentru că oamenii tot dădeau semne să nu priceapă. De ce nevoia aceasta de Sfinți și de moaște? Pentru că omul vrea să pipăie și să strige: Este! Dumnezeu poate face minuni prin Creația Sa, dar și diavolul poate zbârli mustăți. Omul care crede cu adevărat în Dumnezeu nu are nevoie de semne, de dovezi, de minuni, de atingeri. Iubirea lui Dumnezeu e încuvântată și încifrată în noi. Omul nesățios crede că poate schimba rostul cuvântului și al dependenței de cuvânt și de axiomă.

Deși mulți dintre profesori recunosc că Biblia este un izvor de învățătură și o sursă de inspirație, recunosc mai puțin calitatea de nod de profeții și istorii ale lumii, nod între trecut și viitor. Unii au dat cu barda, sau cu sabia, ca să dezlege nodul cunoașterii, dar înțelesul vine prin vorbă bună și răbdare. Dacă ați avut lănțișoare fine de aur care vi s-au înnodat, știți despre ce vorbesc. De câte ori am încercat să fac referire la pasaje din Biblie, în proiectele mele școlare, am simțit exasperarea celor care o consideră de modă veche, în loc să-și facă timp pentru înțeles. Mintea nu trebuie lăsată să alerge cu ochii legați, ci trebuie strunită precum strunești un cal nărăvaș sau un instrument muzical. Multe din zicerile Bibliei sunt atât de actuale și reflectate atât de detaliat încât și-au câștigat dreptul de a râde de toți narcisiștii și infatuații.

Mercenari ucraineni și de dracu știe de pe unde au fost instruiți de ofițeri englezi și americani, dar chiar și așa tot nu ar fi putut pune la punct cine știe ce stratagemă. Aruncarea în aer a podului către Crimeea, distrugerea barajului Kahovka or fi folosit o mână de lucru semi-îndoctrinată ucraineană, dar finalizarea a fost gândită și pusă în practică de americani și de englezi. În mijlocul exploziei provocate de ceva trotil a nimerit o dronă sau o bombă cu arie de distrugere mult mai mare. Vestul luptă cu mâna și cu viețile altora. De plătit vor plăti cu același sacrificiu.

Wagner, titularul, a fost un escroc de geniu care a inovat muzica, făcându-i vânt direct în dramaturgie. Pentru muzica nouă, cu mult mai puternică, pe care a creat-o s-a lăudat că ar fi nevoie și de un om nou. E de-a dreptul plictisitor de câte ori am auzit sintagma aceea. Wagner și-a dorit să elibereze omul, de cine credeți? De Dumnezeu. Și Hitler și-a dorit să elibereze omul de Dumnezeu, de aceea i-a măcelărit și schingiuit poporul, popor ai cărui bogătași și fețe bisericești au schingiuit și crucificat pe mesagerul lui Dumnezeu. Grupul rusesc Wagner e un grup de bătăuși. Cu ani în urmă auzisem că Schwarzenegger își cumpărase niște tancuri de la casare și din decorul filmelor pașnice în care a jucat, cu care se juca pe întinsa-i proprietate. Prigojin s-a făcut și el șef de ceată, pe bani. Toți mizerabilii vorbesc însă de morală. Când omori de dragul de a omorî și pentru bani nu ai drepturi. După cum se iscălea un mare designer: e ori moarte ori pușcărie, sau și și, ca să nu se supere nici cetățeanul Kierkegaard.

Am crezut că americanii se vor fi lămurit că zâzaniile se mută la ei acasă, zâzanii pe care ei le tot transportă și la chinezi, pentru că de această dată Babelurile vor cădea mână în mână, dar ei tot mai trag cu praștia, doar-doar or mai produce un pic de haos, să aibă de ce să se proclame salvatori. Aceasta a fost istoria imperialiștilor, provocarea de dezastre pentru a se putea insinua drept salvatori. Deși dosarul Wagner a stat ceva timp pe birourile CIA, mișcarea a fost gândită mai degrabă de serviciile secrete britanice, mult mai subtile și mai șirete, care au secondat în ultimii ani SUA la prăzile în petrol.

Românilor ticăloși care aplaudă Ucraina și forțele NATO le aduc aminte că Putin a fost primul și singurul care s-a împotrivit încă de la început extinderii pedofiliei, a conceptelor de aberații identitare, sexuale și de pervertire a copiilor și a apărat valorile Bisericii Ortodoxe. Nu e fără păcat, ba mai are de dus și povara umbrei rasputiniene, dar fără el nu ar fi existat un echilibru între SUA și China, doi coloși din ale căror picioare vor rămâne numai degetele, și acelea frânte, că prea au exagerat cu digitalizarea, nerealizând că-i va lovi precum boala chivernisită în bumerang.

Am aruncat și eu un pumn de boabe de porumb să văd dacă se mai poate ghici în fiertură. Și porumbul, și cartoful, și porcul cu alune spun că vesticii vor fugi din Ucraina mai ceva ca iepurașii, mai grăbiți decât din Afganistan și mai inspirați cinematografic decât din Vietnam. Poate că Irak-ul, Siria și Libia au plâns, dar Moscova nu crede în lacrimi. Nu înainte de a i se face dreptate. Lui Zelenski o să i se înfunde tocurile într-un grătar de canalizare. Dar, de-a lungul timpului, America i-a primit cu brațele deschise pe toți nenorociții. Dacă mai aveau bani. De informații s-au ocupat deja dronele. Alte perdante.