Trăiască rotativa!

Din această primăvară capricioasă, România trece la rotativă și în treburile dinlăuntrul țări, după ce, vreo două mii de ani, ocupanții străini s-au tot rânduit pe aici de parcă s-ar fi înțeles între ei. Sau s-or fi tocmit să ne stăpânească prin rotație, fără ca noi să știm? La naiba cu frământările mele de prisos, cui mai folosesc ele? Nici măcar mie… Așadar, Ciucă și Ciolacu, noii comici vestiți ai scenei politice neaoșe, sub oblăduirea fantoșei de la Cotroceni, au hotărât să-și împartă frățește ciolanul. Și fiindcă șmecheria asta trebuia să poarte un nume, i s-a zis simplu… rotativă. Lacheii de partid ai liderilor de mucava au aplaudat frenetic și au strigat în cor: „Trăiască unitatea de monolit pesedisto-liberală!” Ehe, și ce-l mai tăvăleau altădată prin cerneală sau în discursuri publice pe Ion Iliescu ori de câte ori preacinstitul și săracul milita pentru consens național! Ce mai tura-vura, fostul președinte a avut dreptate și zău că se cade să-i cerem scuze! Și totuși ce le-o fi cășunat ăstora trei să pună de-un asemenea blat, amintind de „cooperativa” din fotbalul autohton, din anii ’90? Sau la mijloc o fi iarăși mâna murdară a americanilor, interesați să aibă liniște și armonie în colonia carpato-danubiano-pontică? Nu de alta, dar războiul lor cu muscalii, pe terenul neutru al ucrainenilor, îi preocupă exclusiv și nu le-ar mai rămâne timp să-i cheme la ambasada din Băneasa pe slugoii dâmbovițeni, încăierați pe mize minore. Oricum, yankeii au cheltuit niscaiva resurse și energie deunăzi ca să monteze în Piața Victoriei spectacolele acelea scabroase de sunet și lumină împotriva „Ciumei Roșii”. Gata, distracția s-a terminat! Chiar, cu ce și-o omorî plictiseala haita cretină a haștagiștilor după ce dresorul le-a luat periculoasa jucărie? Deocamdată, vom experimenta modelul pseudo-democrației impus de la Washington, în fapt un wrestling jenant al celor „două partide cvasi-identice și care există doar pentru a menține iluzia libertății și democrației.”[1] Altminteri, îmi dau seama că mi s-a împlinit viziunea, întrucât, nu demult, scriam că irosim bani cu nemiluita în procesul electoral, unul inutil, de vreme ce decidentul suprem se află dincolo de Ocean. Prin urmare, îmi continuam ideea, n-are rost să ne fandosim cu jocul de-a sufragiul liber, direct și universal, când firesc ar fi, în logica lucrurilor, ca „Marele Licurici” să desemneze două, trei partide (democratice, desigur!) care să se succeadă de florile mărului la Palatul Victoria, pe perioade determinate. La mișto, de dragul aparențelor, să nu creadă cumva bourul mioritic că voința lui nu contează în alternanța la putere. Mai repede decât speram, nesuferita premoniție a devenit realitate, suprimând momentan noțiunea de confruntare ideologică și punând sub semnul întrebării existența în sine a formațiunilor politice… Dar să nu ne pripim, nu toate planurile se și înfăptuiesc! Deja sunt semne că se intenționează organizarea de alegeri anticipate, alianța de la guvernare simțind pierderea vizibilă de încredere în sânul electoratului indecis, mai aproape de AUR și USR, care ar strânge laolaltă, zic sondajele, peste 30 % din intențiile de vot. Stratagema n-ar ajuta decât la amânarea cu un an, doi, a preluării administrației centrale și locale de către huliganii din peluzele stadioanelor și fanaticii Untold, crescuți cu fața la Occident și cu dosul la patria natală. Huligani cu imunitate parlamentară, halal reformă a societății postcomuniste… Până ce fatalitatea ne va înghiți, de la vlădică la opincă, din Deal răzbate glasul Celui-Împiedicat-la-Limbă (și nu numai) făcând vocalize în graiu-i neromânesc: „Trăiască rotativa! Trăiască rotativa!”

[1] Ambrus Bela, „Pacea” și fobiile lui Soros, în QMagazine