Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene

Trei povești de Paști cu ouă moarte, de ciocolată

Catolicii și toate bisericile derivate din catolicism sărbătoresc Paștele. S-a deschis sezonul cu Miercurea Cenușii. O trimitere la legenda păsării Phoenix, nimic de-a face cu Isus. Isus a fost înmormântat, nu ars. Ortodocșii, estici ziși înapoiați, își miruiesc ochiul minții, vesticii, autoproclamați civilizați, îl închid pe-o cruce de cenușă. Trimitere la: ashes to ashes, dust to dust, ceea ce e adevărat, dar nu în sensul promovat, propagandistic, oficial, ci o împărțeală în cei ce se ard și cei făcuți din lut, cu viață dată de Dumnezeu. Pe înțelesul tuturor: dați Cezarului ce e al Cezarului (Nietzsche și aruncarea zarului) și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu. Cu povestea lui Nietzsche și negocierea faustiană a sufletului voi reveni într-un alt articol, acum fac loc unor povestiri despre Paștele care este și n-a mai fost. Și nici măcar nu vorbim de manelizare, ci de o glorificare a iadului care distruge.

BBC-ul a renunțat în ultimul moment, zic ei, la transmisiunea în direct a serviciului religios din Duminica Paștelui, de la Biserica Colegiului Regal din Cambridge, o constanță a ultimilor ani. Departamentul de culte al postului național britanic de televiziune a motivat că e un sezon bogat pentru toate religiile așa că s-a acționat democratic. Mare parte a sărbătorilor legale din Regatul Unit sunt sărbători religioase creștine. Se dorește chiar recunoașterea zilei Sfântului Gheorghe drept sărbătoare națională a Angliei (doar a Angliei, Irlanda avându-l pe Sfântul Patrick, iar Țara Galilor pe Sfântul David) și de asemenea zi liberă. Primarul musulman al Londrei a favorizat manifestările tradiționale musulmane și decorarea străzilor capitalei cu proteste pro Palestina, dar nu pro pace și beculețe și însemnuri de Ramadan și Eid. În ceea ce privește Paștele, o mare liniște. Posturile de televiziune britanice au făcut loc mult mai culturalelor serii Harry Potter și Ghostbuster și filmelor cu ucigași, sânge și mai ales cu întuneric. Întunericul a devenit, pe nesimțite, personaj principal de film. Posturile de televiziune au făcut de asemenea loc diversității, căci dacă până și papa a fost fascinat, ce importanță mai are stupoarea unor bieți enoriași care nici nu mai înțeleg cui îi sunt închinați?! La secțiunea de comentarii a unui articol care deplângea schimbările, un domn filozof de rețea socială îi certa pe creștini că s-au înmulțit ca iepurașii, fără să le pese că e nevoie de mai multă mâncare. Poate că e totuși un semn bun faptul că iepurașii și ouăle de ciocolată ale celor peste o sută șaptezeci de categorii de civilizați nu se înmulțesc.

Doi adolescenți ai căror părinți trăiau mai mult în trendurile de pe rețelele sociale decât în imediata realitate a propriilor familii s-au trezit, la rândul lor, părinți. Fără serviciu, trăind din ajutoare, locuind cu chirie … Au auzit că se fac bani din zbenguieli pe Tik Tok, așa că au intrat în joc. Cu cât se purtau mai ciudat, cu atât câștigau mai multă atenție. Și-au găsit un suflet pereche de pereche în persoana unei domnișoare mai în vârstă, cu serviciu. Fostă lesbiană, când eticheta mai atrăgea atenția, domnișoara a trecut destul de ușor prin mirajul tuturor celor o sută șaptezeci de alte identități, atât de fluidă era. Se specializase în termeni și caracteristici, așa că ajunsese să le explice și altora, mai necopți sau mai netoți, diferențele. S-au mutat împreună. Acum puteau plăti facturile. Copilul s-a născut în versiunea magmatică a unui ménage à trois. Dacă în forma clasică se știa cine era mama și cine tatăl, în versiunea confuzismului dantesc nu există nicio certitudine. Dumnezeu i-a spus preacurvie, civilizații au găsit o sută șaptezeci de motive de a se scuza, frumos.

Făcusem niște cumpărături și pentru că soarele invita la promenadă, m-am oprit pe o bancă din piața centrală, amuzându-mă de năzdrăvăniile unui cârd de guguștiuci. La câteva zeci de metri, un bărbat și o femeie vorbeau despre Isus, împărțeau fluturași și cântau, ajutându-se de o vioară, muzică gospel. La un moment dat bărbatul a întins un fluturaș cu citate biblice unei femei cu cocardă gen corporate. Doamna a țipat ca mușcată de șarpe, ordonându-i bietului om să nu care cumva s-o atingă, după care a început să-l înjure pe Isus, spunând că nu are nevoie de așa ceva. Femeia care cântase la vioară a început să plângă, dar nu s-au mișcat din loc. Bărbatul a început să recite versete din Biblie parcă și mai animat. Doamna corporatistă s-a oprit în fața băncii noastre, plângându-se de îndrăzneala proștilor, reiterând faptul că nu știa cine e Isus și sugerând, cât se poate de explicit, ce le dorea nenorociților să-i facă dacă l-ar fi întâlnit. Din motive de igienă sufletească nu voi reproduce sudalmele cucoanei. După ce a plecat, una din femeile care îmi ținuseră companie pe bancă, și pe care nu le cunoșteam, m-a întrebat dacă o știu pe cucoană. I-am spus că nu. Mi-a șoptit că lucra pentru o societate de binefacere, iar scena la care asistasem era probabil dovada zilnică de compasiune și empatie, un tic profesional. După mai bine de jumătate de an, am reîntâlnit-o pe acea doamnă, în aceeași piață centrală, probabil avea biroul în zonă. Se îngrășase până la deformare, arătând ca un păianjen uriaș, ca cel din “Stăpânul Inelelor”. Occidentalii au încercat să-l dea pe Dumnezeu deoparte, Dumnezeu nu bate însă cu parul, ci cu literatura.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Trei povești de Paști cu ouă moarte, de ciocolată”

  • Occidentalii au încercat să-l dea pe Dumnezeu deoparte

    de Tatal nu scapi, daca te apropii de el, dai de el, daca te departezi de el, dai de el:)))
    El e Inceputul SI Sfarsitul 🙂
    creierul omului, mintea omului, are doua emisfere,
    insa doar intr una e si Inima
    insa intre ele se afla chiar SI,
    daia si zicem Bine, SI, Rau

    deci creierul omului are trei locasuri, are o intreita manifestare, insa unitara,
    una e proprie unei emisfere, alta e proprie celeilalte emisfere, insa mai exista una, care e proprie SI-ului dintre Bine si Rau (spre ex)

  • daca Dumnezeu e Iubire, cum sa bata cu ceva, indiferent cu ce?! :))
    creca Dumnezeu i a lasat omului ‘dorinta’ ca o masura suficienta de autocorectie,
    prin urmare daca l bate cineva pe om …atunci ea e, dorinta,
    mai simplu spus omul se bate, isi e suficient in ‘treaba’ asta, o face temeinic si singura scapare tot dorinta e, mai exact aducerea ei la masura ‘tuturor instinctelor’, insa asta se poate face doar cunoscind care e treaba cu ‘dinamica dorintelor’

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *