Triada drogurilor: copacul, așchia și rădăcina

Joi, Vlad Pascu, șoferul ca a condus beat și drogat un bolid ucigând două vieți nevinovate și băgând în spital alte trei, a ajuns în fața procurorilor de la DIICOT. Acolo unde, tot alaltăieri, au ajuns și părinții săi. Dar nu pentru că au venit să vadă cum s-a adaptat beizadeaua la regimul din penitenciar, ci pentru că procurorii erau în posesia unor dovezi clare că aceștia nu doar aveau știință despre pasiunea odraslei lor pentru droguri ba chiar, măicuța mult prea iubitoare, i le și procura. După cum, tot din motive de dragoste părintească, distinsa doamnă i-a contactat pe câțiva martori ai evenimentelor și, mai cu frumosul mai cu amenințarea, a încercat să îi convingă să își schimbe declarațiile. Fapte care infirmă în mod categoric narativul siropos despre părinții  lui Vlad care, oripilați de ceea ce le-a fost dat să afle, nici nu mai vor să audă de fiul lor după nenorocirea petrecută la ieșirea din stațiunea 2 Mai! Ca să nu mai spun că, potrivit acelorași plângă ziceri, abia acum au aflat genitorii ce trăgea pe nas odorul lor. Care odor, cu același prilej, declara ziariștilor, că nu poate să întoarcă timpul înapoi. Altă smiorcăită propozițiune din care ar urma să înțelegem că, fie și mangă și supradozat, de data asta ar fi reușit să ocolească victimele. Numai că, data trecută, ceasul rău și pisica neagră i-au purtat ghinion.

Ne-am lămurit, așadar, cum stă treaba cu educația civică și morală de care a avut parte Vlad Pascu din partea mamei sale! Cât despre mania vitezei turbate cu care el circula și în noaptea nenorocirii, iată că și la acest subiect există un ascendent și încă unul pe line paternă. Dovadă viteza cu care, după ce a ieșit de la audieri- ce-i drept, mai puțin vesel decât intrase- cetățeanul Mihai Pascu (seniorul familiei) a încălecat pe motocicletă și a demarat  cu viteză maximă și numai norocul a făcut să nu îi rănească pe gazetarii care așteptau cu sufletul la gură declarațiile sale. Manie a vitezei dublată de un tupeu la cub, trăsătură de caracter pe care înțelegem mai bine de la cine a moștenit-o juniorul.

Punând în balanță toate aceste amănunte, ajungem la concluzia că au perfectă dreptate cei care, discutând subiectul, fac trimitere la înțeleapta învățătură a înaintașilor despre așchia care nu sare departe de copac. Cu amendamentul că, în cazul de față, nu este vorba doar de un copac singuratic ci de o întunecoasă pădure de arbori putreziți, dar cu adânci rădăcini în universul capitalismului de cumetrie. De aceea, nici nu ne mai este de mirare să aflăm că nu numai între Vlad Pascu și acel Tudor Duma zis și Maru,  era o strânsă relație în care opera raportorul cere-ofertă( de droguri, firește) ci și una pe linie de familie, pe câteva canale circulând știrea că părinții celor doi sunt, la rândul lor, prieteni. Știre care, chiar dacă nu se va adeveri, nu ne poate  face să ignorăm insolentele declarații ale celor două personaje despre bănetul de care dispun și  despre cât de puțin le pasă de lege și de normele de conviețuire socială. Declarații care spun foarte mult despre educația pe care au primit-o, fiecare dintre ei, în familie, despre cei șapte ani de acasă, acolo unde banul face legea și ține loc de icoană.

Există, așadar, o anumită castă arghilofilă care s-a constituit, pas cu pas, în toți acești treizeci și trei de ani de capitalism de cumetrie, o castă care își  impune legea mai presus de legile țării. Castă care, deloc întâmplător, are relații consolidate și cu odioasa caracatiță a dealerilor de droguri. Motiv pentru care rețeaua dealerilor și, în primul rând, căpeteniile sale, beneficiază de înalte protecții, iar atunci când este vorba să se taie în carne vie sunt dați spre sacrificare niște traficanți cel mult de nivel mediu. Situație în care, adevărații profitori, manipulanții din umbră ai rețelelor, rămân bine merci în umbră, adică avându-și banii în conturi și cu relațiile lor suspuse neatinse.Un cuvânt greu de spus având unii dintre cei generic denumiți ,,oameni ai legii’’ care, fie i-au scos basma curată pe infractori, fie au fost dovediți ca prizând sau traficând droguri. Nu trebuie, de asemenea, ignorat nici faptul că, în teritoriu, aceia care dețin butoanele de comandă ale traficului de droguri sunt persoane cu o mare influență asupra unor anumite comunități și de care, foarte probabil, va fi nevoie să fie mobilizate în cvadruplul an electoral 2024. Motiv pentru care nu toată lumea are interes să îi deranjeze…

Teoretic ar fi trebuit ca, după atâția și atâția ani de când în sunet de fanfară se poartă acea ,,campanie anticorupție’’, să avem și un palmares pe măsura publicității. Din păcate, bilanțul(fie și el de etapă) este, încă, unul  rușinos de sărac! Una dintre principalele cauze fiind că, sub presiunile odiosului binom DNA-SRI, campania anti-corupție, ani la rând, această campanie a avut ca ținte prestabilite anumite formațiuni și personalități politice- cu prioritate din PSD. Ignorându-se, în mod premeditat, faptul că, prin natura ei, corupția nu operează cu discriminări politice sau de altă factură și că, în realitate, ea are  un caracter trans-partinic, dacă nu chiar unul intra-partinic. Lecțiile dure pe care ni le-au  servit și, cu siguranță ni le vor mai servi, baronii locali fiind drastice demonstrații incluse în fapte.

Iată de ce, deși salut și susțin demersul președintelui Klaus Iohannis de a înscrie pe ordinea de zi a următoarei ședințe a CSAT consumul de droguri în școli, am anumite rezerve în ceea ce privește șansele reale de reușită ale măsurilor care vor fi decise. În primul rând, pentru că, așa cum este formulată tema, este vorba doar despre o abordare(dublu) parțială, deci numai despre consum și numai despre mediul școlar. Or, pentru a avea o analiză edificatoare și măsuri eficiente, trebuie să vorbim despre traficul de droguri și despre consumul drogurilor ca pericol social la scară națională. Mai direct spus, să mergem la rădăcina fenomenului. Situație în care inclin să cred că ,totuși, cea mai bună modalitatea de prevenție, rămâne tot aplicarea strictă, fără excepții și derogări, a prevederilor legii. Care prevederi pot să fie și înăsprite pe măsura efectelor nenorocite ale traficului și consumului de droguri.