Turneul electoral al lui Orban la Paris a picat într-un moment prost

Vizita de două zile în Franța a premierului Ludovic Orban și a câtorva miniștri meniți să dea impresia că fondul e „greu”, pică într-un moment prost. Toată lumea – și oficialii în primul rând – au capul la cu totul alt ceva: reuniuni succesive ale Consiliului de Apărare pentru a decide reconfinarea populației după creșterea îngrijorătoare a infecțiilor cu noul coronavirus, gestionarea riscului de alertă maximă după atentat și a tensiunilor cu lumea musulmană după apelul președintelui turc la boicotarea produselor franceze.

Nu voi întră în detaliile vizitei, pe care le găsiți pe site-ul guvernului României, voi face doar o scurtă analiză, pentru a demonstra de ce cred eu că a fost un turneu strict electoral.
Voleul politic. Parteneriatul strategic între România și Franța a fost prelungit pentru o perioada de 4 ani iar „foaia de parcurs a fost actualizată”. Sunt de, în curând, 20 de ani, în Franța și înainte am însoțit aproximativ toți premierii care au efectuat vizite la Paris. De la semnarea primului Parteneriat, în februarie 2008, documentul a fost reînnoit sistematic și foaia de parcurs „actualizată” la fiecare vizită, un fel de automatism menit să dea ștaif reuniunilor bilaterale.

Întâlnirile premierului la Assemblée Naționale și la Senat fac parte din turul de onoare rezervat oficialilor care trec prin Paris și care le oferă ocazia să facă fotografii cu Garda Republicană pe fundal. Putem încadra aici și vizita la OECD, la care suntem eternii candidați, un fel de fete bătrâne atârnate de gard. Primul căruia i s-a promis aderarea a fost Adrian Năstase, și au trecut de-atunci 17 ani! Despre Schengen nu mai zic nimic, pentru că ne-am simți jenați, și dumneavoastră, și eu.

Ceva mai costisitoare s-a arătat, însă, vizită la Matignon. S-a făcut efortul unei declarații de presă, iar Jean Castex a spus câteva cuvinte într-un excelent limbaj de lemn care, că apă sfințită, nu fac nici bine, nici rău. Altfel, nici un comunicat pe site-ul guvernului sau al MAE, ceea ce e totuși surprinzător și supărător în același timp.

Cât l-a costat, așadar, pe Ludovic Orban turneul electoral în Franța? Aflăm că s-a repus pe tapet problema (complexă) a corvetelor, pe care ar urmă să le cumpere din Franța cu 1,6 miliarde de euro. Bine că le are (miliardele)! De asemenea, a fost împărțită frățește cu americanii și construcția centralelor 3 și 4 de la Cernavodă, pentru care francezii vor furniza o tehnologie, e drept, unică în lume.

În ceea ce mă privește, ca binațională, mă bucur de fiecare contact între Paris și București și sper ca relațiile să redevină la fel de bune cum erau odată. Acum însă pare că ceea ce nu s-a spus e mult mai consistent decât ceea ce ni s-a transmis. Presă franceză nu s-a obosit să relateze ceva, deși au fost vremuri în care prin fiecare redacție era câte un jurnalist „binevoitor”. A, să nu uit. Există, totuși, o tribună semnată de Ludovic Orban în Les Echo. Obrazul subțire, cu cheltuiala se ține.

Una peste alta, s-a bifat, s-a pozat, s-a declarat, intră la bilanț.
Aștept ca, într-o bună zi, imaginația oamenilor noștri politici să depășească aceste cărări deja bătute și România să își reia locul privilegiat pe care l-a avut alături de Franța.