Cantemir, inspirator al lui Mozart

Cantemir, inspirator al lui Mozart

Antioh Cantemir promotor al operei tatălui său

Fragmente din corespondența prinților Cantemir

Selecțiuni din albumul „Cantemir: Music in Istanbul and Ottoman Europe around 1700”.

Documentele istorice studiate admit posibilitatea ca Mozart să fi cunoscut muzica turcească autentică, compusă de Cantemir, mai ales că au fost găsite formule melodice similare în cele două lucrări menţionate, neîntâlnite mai înainte în creaţia componistică. Elementul de construcţie muzicală (figura melodică construită dintr-un tetracord descendent rapid, ornamentat cu échappée-ul superior, transformat pe parcurs într-o notă principală) cu care operează Mozart în Corul ienicerilor şi Gluck în uvertura la Peregrinii de la Mecca este semnalată (într-o formă asemănătoare) cu mult timp înainte în Aria Dervişilor din Pera şi în piesa de divertisment, peşrev în modul Acem tarab la Dimitrie Cantemir. Bazându-se pe reevaluarea studii lor elaborate anterior, dar și pe materiale noi, autorul aduce argumente suplimentare întru clarificarea relaţiei dintre activitatea muzicală a prințului Moldovei și cea a maestrului de la Salzburg.

https://cantemir.asm.md/dimitrie/muzica

 …

Bogdan Crețu în articolul Dimitrie Cantemir din perspectivă transnațională publicat în Observator Cultural în iulie 2011, prezentând cartea lui Ştefan Lemny –  Cantemireştii, Aventura europeană a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea, Editura Polirom, Iaşi, 2010, scrie despre Antioh Cantemir:

”…bine înşurubat în cele mai elitiste medii culturale engleze şi franceze (are legături dacă nu de amiciţie, măcar de respect mutual cu Voltaire, Montesquieu, care îl elogiază în mod repetat), prieten apropiat cu celebrul tenor castrat Farinelli, care frecventează saloanele literare ale epocii şi, în fine, Antioh care se ocupă exemplar de opera tatălui său. De fapt, ca să fiu cinstit, acesta mi se pare că ar fi cel mai mare merit cultural al lui Antioh: graţie devotamentului său, numele lui Dimitrie Cantemir devine unul ilustru în Europa secolelor al XVIII-ea şi al XIX-lea. Tradusă în engleză, franceză, germană, lucrarea sa despre Imperiul Otoman (scrisă în latină) va deveni un punct de referinţă al istoriografiei europene pentru mai bine de 100 de ani. Ştefan Lemny reconstituie cu maximă acribie receptarea acestei cărţi, mergînd pînă la amănunt. Avem de a face cu cea mai elaborată cercetare în această privinţă, mergând pînă la relevarea unor discuţii din Parlamentul englez, în care numele lui Cantemir este folosit într-o dispută între Edmund Burke şi Warren Hastings, explicînd contextele în care lucrarea a fost folosită de Voltaire, Byron, Victor Hugo şi atâția alţii. Totul este nu doar descris corect, ci raportat la un climat caracterizat de un interes special al Europei faţă de Orient.

Istoria Cantemireştilor se încheie cu trista poveste a sfârșitului acestui neam, care a vrut, la începuturile lui, prin domnitorul Dimitrie Cantemir, să instaureze o dinastie, dar a sfârșit prin urmaşi nedemni de tradiţia ilustră pe care au fixat-o cei doi mari reprezentanţi: Dimitrie şi Antioh. E, de fapt, povestea unui neam care, în numai trei generaţii, face saltul de la rangul mărunt de răzeş la cel de ambasador al unuia dintre cele mai mari imperii europene. Dar care se stinge la numai un veac după aceea.”*

Antioh Cantemir a favorizat publicarea în engleză și franceză a celebrei opere a tatălui său Istoria Imperiului Otoman, după manuscrisul pe care îl avea la sine. Traducerea engleză a apărut în două ediții (Londra, 1734 și 1736), urmată de cea franceză (Paris,1743) și de cea germană (Hamburg, 1745). Antioh Cantemir este considerat părintele clasicismului în literatura rusă. Geniu precoce, Antioh Cantemir a fost primul poet rus de stil occidental.**

…

Din Dialogurile Daciei Literare nr.94 din 2011, cităm fragmente din discuția dintre Călin Ciobotari și Ștefan Lemny :

”…începutul acestui secol (XVIII) ilustrează de minune, prin Dimitrie Cantemir, spiritul cosmopolit, propriu Luminilor, un spirit treptat abandonat spre finele veacului odată cu redeşteptarea naţională. E un secol care a adus lucruri bune, dar care a generat şi o profundă criză de conştiinţă.

Dificultatea pentru cercetătorul secolului XVIII este că e nevoie de o doză considerabilă de răbdare pentru a străbate sute şi sute de documente, în căutarea unei unde de lumină care să redea viaţa secolului respectiv în toată complexitatea ei, reînsufleţind tabloul atitudinilor despre moarte, iubire, ritmul vieţii cotidiene etc. Numai aşa poţi constitui un peisaj cu adevărat interesant al acestei epoci. Trebuie să întreprinzi o adevărată muncă de arheolog, ce reconstituie întregul pornind de la urme izolate, de unde, poate, impresia de adevărată „antichitate” a acestui secol.

Cât de mult credeţi că suntem datori veacului cu pricina?

Părerea mea este că ne-a marcat foarte mult. Într-un fel, ne-a deschis spre modernitate, dar ne-a şi ţinut într-un anumit orientalism. E, dacă vreţi , o modernitate cu nuanţe orientale care continuă şi astăzi. Există un post-fanariotism sesizabil în mentalităţi, în comportament. M-aş feri, totuşi, să fac generalizări prea aventuroase.

Pomeneaţi despre spiritul cosmopolit ce amprenta începutul veacului despre care vorbim. În spaţiul românesc, Cantemir este privit ca un caz izolat?

Din păcate, da, chiar dacă au existat şi alţi cărturari la vremea respectivă, inclusiv alţi principi luminaţi, cum erau Mavrocordaţii . Dacă ar mai fi existat câteva personalităţi de acelaşi calibru, cultura română ar fi arătat altfel acum. De altfel, întâlnirea dintre Cantemir şi cultura română s-a produs destul de târziu. El a fost cunoscut mai întâi în alte spaţii . Mult mai târziu, spre finele secolului, a început să se facă apel la opera sa. O operă a cărei publicare avea să se realizeze la noi abia în secolul XIX. Nu putem vorbi, aşadar, despre un impact imediat al lui Cantemir asupra literelor şi culturii româneşti în general.

….

Tot în Dialogurile Daciei Literare nr.94 din 2011, citim în traducerea lui Leonte Ivanov selecțiuni din corespondența prinților Maria și Antioh Cantemir.

Maria către Antioh

Moscova, 30 decembrie 1734

….. Scumpul şi prea iubitul meu frate,

…Fiind cursul prea mic, deocamdată nu vă trimit poliţa de 500 de ruble, ci vreau să-i dau unui negustor pe nume Wolf, iar el o va expedia atunci când cursul va fi mai mare. Cât privește restul de bani, îi voi păstra ca şi cum ar fi ai mei. Cu cel pomenit vă voi trimite, de asemenea, portretul meu, care, am impresia, e destul de bine făcut şi-mi seamănă, şi chiar dacă n-o fi realizat cu prea mare măiestrie, e cel puţin pe măsura faimei pictorului. Vă mulţumesc pentru rochia cu broderii de lână, pe care mi-aţi dăruit-o. Dacă aş putea să descriu ceea ce mi-e în suflet, aţi putea înţelege dragostea frăţească ce v-o port. Voi încerca să fac tot posibilul să vând cu preţul stabilit sau chiar mai scump acele bijuterii pe care vă pregătiţi să mi le trimiteţi. Numai că, în momentul de faţă, cursul pentru orice fel de mărfuri e foarte scăzut, cum se întâmplă şi cu bijuteriile, cu excepţia briliantelor, care sunt ceva mai bine cotate. Printre cei săraci se mai întâlnesc oameni bogaţi, iar dintre aceştia se va găsi vreun cumpărător. Şi fiindcă a sosit clipa să-mi închei scrisoarea, gândindu-mă şi să nu vă plictisesc cu cititul, rămîn preasupusa dv. soră,

Maria Cantemir.

Antioh către Maria Cantemir

Paris, 6 decembrie/25 noiembrie 1739

Mult stimată Doamnă, soră şi stăpînă, am aflat cu o nemărginită satisfacţie, din ultima dv. scrisoare, scumpă mie, de pe 11 octombrie, despre buna stare a sănătăţii dv. şi a fraţilor noştri. Chiar dacă n-am primit, vreme de cîteva săptămâni, veşti de la prinţul Şerban, nu trebuie să fim neliniştiţi în ce-l priveşte, întrucât a ajuns cu bine la Kiev. Războiul deja s-a terminat, iar odată cu el şi toate pericolele; e aproape fericirea de a ne aduna împreună. Vă rog să-l îmbrăţişaţi din partea mea şi să-i doriţi să fie răsplătit pe măsura eforturilor şi a serviciilor sale. Dumnezeu încă nu ne-a dat să fim stăpâni peste vechea noastră patrie, care, chiar dacă a fost supusă în întregime de glorioasele armate ale Preamilostivei noastre Suverane, a trebuit să se întoarcă sub jugul barbarilor. 22

Facă-se voia Domnului, în faţa căreia toţi trebuie cu resemnare să ne supunem. Am aflat din scrisoarea prinţului Constantin că Majestatea Sa a hotărât cu bunăvoinţă să anuleze perceperea taxelor de la noi şi nu mă îndoiesc că veniturile care ni s-au confiscat ne vor fi întoarse. În cazul acesta, vă rog să primiţi partea de bani care mi se cuvine şi cu ea să răscumpăraţi satele fratelui nostru Matei, lăsîndu-i toate veniturile pe care nu am de gând să le folosesc pentru mine în nici un fel. Pentru ca să aveţi toate cele necesare, anexez o scrisoare „de consiliere”, de care să vă folosiţi când va fi nevoie. Îi scriu fratelui nostru să nu facă un pas greşit împotriva propriilor interese. Aş fi vrut să primesc vreo veste de la Tigroaică, dar nu mai sper: îl cunosc prea bine pe tatăl ei şi nu mă încălzesc cu ideea că va întreprinde ceva. Timpul zboară, or eu nu ştiu ce-o să-mi doresc peste doi ani. Cu poşta precedentă nu v-am scris, deoarece am stat la pat cu puţină febră, de care acum, cu voia lui Dumnezeu, am scăpat şi mă simt, la fel ca înainte, minunat. Îmi aranjez noua locuinţă, în care trag nădejdea să mă mut odată cu Anul Nou. Transmiteţi-i urările mele verişoarei, rămân pentru totdeauna al dv.frate şi servitor supus,

A[ntioh], prinţ Cantemir.

 22 Antioh se referă la Războiul ruso-turc din anii 1735-1739, în urma căruia Rusia a pus stăpînire pe Azov, dar a pierdut o parte din sudul Ucrainei, Moldova şi Valahia, aceste teritorii rămânând sub suzeranitate otomană.

 *   https://www.observatorcultural.ro/articol/saga-cantemirestilor/

** https://ro.scribd.com/doc/296508639/Stefan-Lemny-Cantemirestii

      Dacia-Literara_094_XXII_SN_01-2011.pdf

……………………..

Lucrări muzicale compuse de Dimitrie Cantemir (selecțiuni)

Ostropesul – Dansul Moldovei

https://www.youtube.com/watch?v=eX5cK6fhs80&list=PLK1KGcaIEQqXsSZDQ9J3SHsizlucE89kw&index=4

https://www.youtube.com/watch?v=VC_0jkrXlqU&list=PLK1KGcaIEQqXsSZDQ9J3SHsizlucE89kw&index=5 Rast Peşrev – Dimitrie Cantemir (Kantemiroğlu)

(va urma)