Cum a eşuat temutul Consiliu al celor zece în faţa nobilelor curtezane

Am acasă, risipite pe rafturile cu cărţi, şi concurîndu-le pe acestea, o mulţime de bibelouri.
Nu, nu sînt rodul unei înclinaţii a subsemnatului către aceste monstruozităţi ale artificialului.
Nu-mi plac nici bibelourile în general, d-apoi cele de prost gust.
M-am pricopsit cu ele cumpărînd alte lucruri de la tarabele cu suveniruri din străinătate.

Sub puterea unui mecanism asemănător, am vizitat, la Veneţia, Muzeul Correr, găzduit de latura vestică a Pieţii San Marco, zisă şi Ala Napoleonica, pentru că a fost ridicată de Napoleon ca să unească Procuratie Nuove cu Procuratie Vecchie.

Totul a pornit de la o notă definitorie a sufletului meu de ins făcut la şcoala comerţului socialist:
Fatalitatea de a opta în funcţie de coadă.

Ajuns în hala de unde se iau bilete pentru Palatul Dogilor, am avut în faţă două ghişee, deosebite categoric printr-un amănunt:
La unul era coadă, la celălalt, nu era nimeni.
Abia după ce-am scos banii ceruţi, mi-am dat seama de ce la acest ghişeu nu era nimeni.
Biletul costa dublu faţă de cel pentru palatul Dogilor, deoarece îţi dădea dreptul să intri şi la Muzeul Correr şi la Muzeul Arheologic Naţional.
M-am pricopsit astfel cu un Muzeu la care n-aş fi intrat în veci dacă ar fi trebuit să plătesc bilet doar pentru asta.

Şi astfel, aşa cum nu m-am putut despărţi de fleacurile numite bibelouri, n-am putut pleca din Veneţia pînă n-am vizitat şi Muzeul Correr.
Potrivit principiului:
Dacă tot am dat banii!

Muzeul Correr are ghinionul de a fi aşezat în Piaţa San Marco.
Oricărui turist adevărat ajuns în Piaţă nu-i stă gîndul decît la Basilica San Marco, la Palatul Dogilor, la Campanille şi, eventual, la Cofetăria Florian, despre care a citit că i-a oferit o cafea lui Dickens şi lui Proust.

Muzeul Correr nu e prea vizitat – zic ghidurile despre Veneţia – ca o prefaţă mustrătoare la pledoarie de a intra şi în acest muzeu.
Subsemnatului i se pare normal să fie aşa dacă ne gîndim la ghinionul muzeului de a se fi nimerit în Piaţa San Marco.

E ca o fată drăguţă, curăţică, după cum i-ar zice meşterul Caragiale, nimerită la un bal plin de femei strălucitoare.
Ce bărbat mai are ochi pentru fetişcana uitată într-un colţ, proaspăt bibilită şi proaspăt amărîtă, cînd în sală sînt, concurînd-o, atîtea splendide exemplare?!
Altfel ar fi stat lucrurile dacă fetişcana ar fi fost singura fustă din bal.

Graţie nevoii mele sufleteşti de a exploata la sînge biletul cumpărat pentru Palatul Dogilor, nemîngîiatul Muzeu Correr s-a pricopsit cu un vizitator.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pagini: 1 2 3