Pe vremea comunismului, capitalismul era denunţat în fel şi chip. Se publicau statistici despre numărul armelor de foc, despre numărul pătrunderilor armate în incinte (private şi publice) şi al sinuciderilor prin aruncare de sus, în hău, cu zdrobirea completă de asfalt. Datele despre împuşcături voiau să demonstreze că-n Vest cetăţeanul nu se bucură de siguranţa din Est. Era, cred, şi o intenţie mult mai subtilă. Cei plecaţi peste hotare trebuiau descurajaţi să nu rămînă acolo. Se garanta că la nici o săptămînă de la cererea de azil, respectivul avea să zacă pe trotuar, împuşcat în tîmplă şi, ceea ce era mai grav, lăsat fără nici un ban.
Reporterii plecaţi pe valuta poporului se întorceau cu tolba plină de crunte demascări ale capitalismului. Fiind vorba de o orînduire putredă deja, respectivii îşi făceau o imensă plăcere din a descrie pe larg desfrîul din capitalism. Poate de aceea, printre cei care bîntuiau Cartierul Piggalle din Paris, San Pauli din Hamburg, Cartierul Roşu din Amsterdam se numărau şi mulţi gazetari din Est. Reportajele despre decăderea din capitalism, unde femeia era obiect al plăcerilor, în timp ce în socialism era subiect al muncii, se bucurau de un număr uriaş de cititori.
Erau singurele articole, cît de cît porno dintr-o presă consacrată trup şi suflet măreţelor realizări ale socialismului multilateral dezvoltat.
Cei mai puţini norocoşi primeau de la redactorii şefi sarcina de a scrie despre the homeless. Sub această denumire englezească – varianta în limba lui Shakespeare a lui „fără adăpost“ din limba lui Ienăchiţă Văcărescu, se ascundeau cei care dormeau pe străzi în Occidentul unde bogaţii erau tot mai bogaţi, iar săracii tot mai săraci. Reportajele despre the homeless nu beneficiau de prea mulţi cititori. Avînd ca personaje principale bărbaţi, nu puteau conţine nici măcar un milimetru pătrat de sîni sau pulpe. Dar nu pentru că n-aveau audienţă lipseau reportajele despre the homeless. Cauza era alta. Am aflat-o abia după Revoluţie:
Aşa-zişii fără adăpost nu se lasă filmaţi, fotografiaţi sau notaţi.
E mult mai uşor în Anglia s-o filmezi pe Regina Angliei în Palatul Buckingham, decît pe un homeless în plină stradă.
Pagini: 1 2
Lasă un răspuns