Cum profită fermierii thailandezi de mîna de lucru a turiştilor

05/06/2014 | ✎ Ion Cristoiu

Sîntem invitaţi pe rînd să dăm la manivela maşinii. Sub apăsarea celor două tambure, ce se învîrtesc invers, întorcîndu-şi reciproc fundul, gogoloiul devine foaie de cauciuc. Această formă brută e atîrnată apoi – la invitaţia gospodarului – de către una din fetele grupului nostru pe o frînghie ca de rufe. Mîna de lucru la fermele de hevea (cum i se spune ştiinţific arborelui de cauciuc) e destul de scumpă.
Mă prind repede de şmecherie.

Fermierul a dat o dublă lovitură:
A încasat ceva parale din biletul de intrare şi, culmea culmilor! şi-a asigurat vreo zece minute de forţă de muncă pe gratis.

Ţinînd cont că nici n-apucasem să terminăm cu datul la maşină şi în faţa fermei se oprise deja un alt autocar, ne putem face o imagine asupra şmecheriei thailandeze. Ca şi crocodilii, arborele de cauciuc se autofinanţează. O fi avînd, nu zic, fermierul şi oameni cu ziua, plătiţi din greu ca să cresteze copacii, să strîngă laptele şi să-l facă brînză de cauciuc. Sigur e însă că necesarul lor ar fi mult mai mare dacă fermierul n-ar beneficia de truda benevolă a turiştilor. Sub pretextul că vizitatorii devin, preţ de o jumătate de oră, lucrători pe o plantaţie de arbori de cauciuc, fermierul şi-a asigurat o parte din mîna de lucru. În prostia lor, turiştii nu numai că nu iau bani pentru munca depusă, dar, mai mult, dau bani din propriul buzunar ca să trudească la produsul faimoasei foi de cauciuc. Nu e singurul mijloc de a scoate bani de la neghiobii de turişti. La intrare, fermierul şi-a amenajat un stand cu prostioare din cauciuc: bile, şnururi, mă rog! chestii ce nu fac nici cît o ceapă degerată, dar pe care vizitatorii le cumpără drept suveniruri. Iau şi eu, prosteşte, o bilă de cauciuc, aruncînd pe apa sîmbetei un dolar. Un dolar mă costă şi cafeaua băută.

Asta deoarece am uitat să precizez că fermierul şi-a amenajat şi un soi de cafenea:
Cîteva mese şleampăte, un aragaz pe care se lasă pîrlit la foc mic un ibric jegos, cîteva căni din a căror albeaţă a rămas doar amintirea, o zeamă lungă botezată cafea.
O sorb însă cu încîntare după ce am dat un dolar, mai mult decît pe o cafea băută la barul unui hotel din lanţul Marriott.

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii