Am plecat în călătorie dis-de-dimineaţă, pe la 6.00. După micul dejun, luat într-o sală pustie, deoarece nu vedeam turist atît de nebun încît să dea o grămadă de bani ca să se scoale cu noaptea-n cap (şi-n vacanţă fiind!), ne-am urcat în microbuz şi, după vreo jumătate de oră de mers, am ajuns la un mic port a cărui tabelă îl denunţa ca numindu-se Laem Sai. Ţinîndu-se printr-un lanţ lîngă debarcaderul de scîndură, o pirogă cu motor. Binecuvîntaţi de faimoasele veste de salvare, descindem în pirogă, care ne duce în larg, pînă la un vas pe care scrie Sea Cave Canoe. Ambarcaţiunea e dotată cu o platformă la care ajungi urcînd inevitabilele trepte ale unei scări la fel de inevitabile. Două rînduri de scaune şovăie în faţa unei posibile definiri. După cum sînt legate de bord, le-aş putea considera utile pentru a putea scuipa în mare fără prea mare efort, doar prin simpla întoarcere a capului. După masa lungă din mijloc, cu farfurii încărcate cu banane, le-aş putea pune sub semnul scaunelor din jurul unei mese. Pe platformă, dăm peste alţi cinci turişti: doi coreeni şi trei francezi. Amintindu-mi că la urcarea în pirogă ghida a prezentat un teanc de bilete, îmi dau seama că-i vorba de o excursie în grup. Mă confirmă imediat ghida, însufleţită de ambiţia unui discurs. Pricep că această călătorie, asupra căreia m-a avertizat epistola de azi noapte, se intitula Sea Cave Canoe. E un serviciu oferit celor veniţi să facă plajă în faimoasa provincie Phuket. Itinerarul nostru e următorul:
Laem Sai, insula Panak, Jone Cave, insula Hong şi retur.
Pentru a fi mai convingătoare, ghida ne înmînează un pliant turistic, varianta scrisă a cuvîntării sale ţinute liber, fără telescript. Lectura documentului îmi îmbogăţeşte cunoştinţele dobîndite deja din scrisorica găsită în cameră. Din toată poliloghia de rigoare – amănunte privind condiţiile acestei călătorii – mă izbeşte sloganul:
„Va fi pentru dumneavoastră o experienţă pe care n-o veţi uita în veci”.
Gîndindu-mă la avertismentele voalate din epistolă, precizarea că nu voi uita în veci această experienţă n-are menirea de a mă linişti. O experienţă pe care n-o poţi uita e, de exemplu, o blenoragie contractată după prima experienţă sexuală sau supravieţuirea dintr-o catastrofă aviatică, după ce Boeing-ul s-a făcut ţăndări. Nu-i exclus să fie vorba şi de o experienţă pozitivă. Ca, de exemplu, cea a unei nopţi pe gratis cu Claudia Schiffer. Sau cea a cîştigării la Las Vegas a unui milion de dolari. Cînd e vorba de experienţe de neuitat, nu cred că-i bine să te hazardezi în prognosticuri. Surprins de aceste învăţături, mă las în voia organizatorilor. Odată porniţi pe mare, ambarcaţiunea cade sub stăpînirea a şase thailandezi în maiouri, pantaloni scurţi şi, evident, desculţi. Cu o agilitate pe care am remarcat-o de-a lungul şi de-a latul Thailandei la toţi lucrătorii din turism, respectivii scot de prin cutii luate cu cîrca de pe pirogă sticle de Coca-Cola, termosuri cu cafele, pungi cu alune.
Lasă un răspuns