Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Mămăița la 60 de ani – suflet candriu de fost papugiu, actual șlăpar
Un răsfățat al muzicii, un portativ tot atât de transcedental precum Nobelardul Bob Dylan, m-a acuzat, ironic și câtuși de puțin contemplativ, că nu mi-ar plăcea muzica. Există muzică și există mult zgomot pentru nimic. Același domn îmi mărturisea că ultima dată m-a văzut reparând un acoperiș. E drept că există trupe care au făcut celebre concertele de pe acoperiș, dar mai bine să vă povestesc ce știu eu despre muzică.
În clasa a șasea ni s-a schimbat profesorul de muzică. Azi, mulți se laudă că sunt psihologi, domnul acela era însă psiholog în ale muzicii, cu mandolină. N-a durat mult până să descopere că eram afonă. M-a dat afară de la cor și din zece am rămas cu o patetică notă de șase. La. Pentru ca umilința să fie completă, una din temele acasă a constat în livrarea de 100 de grame de semințe de note muzicale din care să lăstărim cel puțin 1 kilogram de melodie. Singurul care m-ar fi putut ajuta a fost bunicul, dar dumnealui se mutase deja pe acoperiș. Pe acoperișul lumii. Atunci a intervenit pronia divină, nu prin glasuri de îngerași ci printr-o rețetă care îmi era deja cunoscută și pe al cărei ajutor mă bazasem și în alte circumstanțe – matematica. Nu eram nici Beethoven și nici nu mi se luase brusc auzul, aveam însă la îndemână niște numere ca niște cuvinte și în loc de măsură măsurători. Curios dar și pregătit să mă facă de rușine în caz de plagiat, profesorul a cântat melodia încropită de mine la mandolina de care nu se despărțea niciodată. Nu a fost vorba de un șlagăr, dar m-a răzbunat și m-a învățat că mintea, ținută în bătaia puștii, poate scoate din pălărie oricât de multe note muzicale ne dorim, dar dacă nu se scapă pe ea, în tremur și în emoție, nu face muzică, ci can-can.
Festivalul de muzică cu de toate de la Mamaia de anul acesta a încercat prea mult și s-a ales cu prea puțin. Dar acel puțin a fost exact ceea ce a contat: dragostea și reacția publicului. Ani de-a rândul, artiștii s-au plâns de șușanele, dar n-au recunoscut una nici când le-a dat freza peste cap. Festivalul aniversar a avut șansa de a-și găsi patru proptele: Corina Chiriac, Temișan, orchestra simfonică și publicul. Trupele și-au făcut treaba, mi-ar plăcea însă să le văd invitând, la rândul lor, în concerte soliști de muzică ușoară tot așa după cum și soliștii și compozitorii de muzică ușoară le-au tot cedat, de-a lungul timpului, ore bune din program. Anul acesta parcă și narcisismul celor de la Direcția 5 a mirosit a iasomie.
Prezentările artiștilor (cântăreți, compozitori, trupeți) au fost ca și inexistente, rar mi-a fost dat să văd (am urmărit festivalul înregistrat pe YouTube la o zi diferență) atâta ignoranță spontană și umor ratat. Despre falsete nici nu știu ce aș putea să mai spun, mă bucur însă că nu a căzut nimeni de pe scenă și că niciun pescăruș nu a avut de suferit. Și publicul și artiștii s-au aflat unii pe alții într-o simbioză cețoasă, cu rezultate impredictibile.
După părerea mea, de un profesionalism diletant, Corina Chiriac putea susține întregul program fără să strige după ajutor.
Pe Moculescu l-au ocolit microfoanele, de parcă toată lumea ar fi crezut că s-a ramolit. L-am văzut, nu demult, într-o emisiune de-a lui Turcescu (mă mir că nu l-au chemat și pe el la festival) despicând, elegant, fiecare sugestie în patru și jucându-și nu ultima carte ci aducerile aminte, cu calm. A primit, însă, aruncată peste umăr, o invitație la radio. Legat de Moculescu, a existat și un moment de somn bizar la care s-au zburlit niște notorietăți. Domnul Horia părea să-și fi găsit în sfârșit propriul rol, după ce fusese împins de colo-colo, precum năuceala președintelui de Alzheimer Biden, când Loredana s-a lăsat pe genunchiere și a început să-i miroase pantofii, șosetele nefiind la vedere. Uneori trebuie să mulțumim sandalelor că ne însoțesc doar la bazar. Doamna Loredana a apărut pe scenă mascată în Zorro, îmbrăcată doar într-un ciorăpel, și acela sclipicios. Când anumite reviste au dispărut de pe piață, nu mi-am închipuit că doamnele, domnișoarele și domnișorii cântăreți se vor grăbi să se arate pe gratis. Loredana pare să vrea să țină pasul cu Madonna și cu Beyonce, când cel mai bine i-ar sta ca Loredana din Onești. Și la așa ghiveci de canoane, mă și mir că nici Avramescu, nici Caramitru n-au scăpat și ei vreun „bună seara”!
Cargo n-a sărit cu motoarele în aer, dar cuconul cu băsmăluță și-a aprins o țigară, în semn de omagiu probabil pentru coechipierul care ar mai fi tras și el un fum. Ar fi putut să i-o stingă „Ploaia”, doar că interpretarea nu a mai fost la fel de sinceră.
Diaspora a fost și ea reprezentată, prin Narcisa Suciu și Sergiu Cioiu. Prezentările Google au dezamăgit publicul. Google aveau și acasă, de ce să mai plătească bilet?
Dar nu falsetele au fost cele mai penibile momente ale festivalului, ci insistența politicienilor și a ong-iștilor de a se face frate cu vedeta. Nu-i mai primiți pe scenă, nu au ce căuta acolo! Dau bani pentru festivaluri, pentru cultură pentru că de-aia sunt plătiți, plus că de acolo mai ciupesc și ei câte ceva și se pot lăuda că s-au bătut pe burtă cu nu știu ce artiști. Cel mai frumos moment al Lianei Stanciu a fost când l-a ignorat pe reprezentantul politicului local care le mulțumea și altora din audiență. Politicienii nu au ce căuta pe scenele festivalurilor decât dacă au sponsorizat din propriul buzunar, nu al partidului sau din bugetele locale, ci personal și chiar și atunci e tot de prost gust. Nu aveți de ce să le mulțumiți că-și fac treaba. După cum am mai spus, își vor lăsa singuri bani de-o friptură, dacă nu chiar de-un concediu. E de ajuns că sunt amintiți ca organizatori, să ne mai scutească de laudele de sine.
O altă observație ar fi că nu toți copiii moștenesc talentele părinților sau ale bunicilor, să nu exagerăm. Mă bucur să văd că muzica cu melodie și poezie e încă vie și a scăpat de viruși, există însă melodii cărora le-au crescut aripi și nu oricine își poate permite să le falseze zborul.
Am înțeles că a fost vorba de două echipe muzicale și de două propuneri de program artistic pentru ediția aniversară, venită după ceva ani de delăsare obștească; poate că începând de anul viitor festivalul va ține o săptămână astfel încât toate echipele să fie câștigătoare.
Dacă ați tras deja concluzia că nu mi-a plăcut ediția de anul acesta a festivalului de la Mamaia, vă înșelați. Nicicând nu m-am bucurat mai mult de oameni și de tot ce e omenesc. De ceea ce pot face oamenii, de cât de talentați și de frumoși pot fi. E drept că unii și unele au trecut deja la tablouri, de nu-i mai recunoști și nu le mai recunoști de atâta ’fotoshopare’ și sulemeneală, muzica însă călătorește doar cu bagaj emoțional.
https://www.youtube.com/watch?v=w9tBanlyHvI
Comentarii
mai bine ne ocupam de sminteala din proprii ochi, decit de smintelile din ochii altora.
că și smintelile sint …după puteri,
le duci pe ale tale, pe ale altuia …po sa stii dacă le poți duce ?!…
se manifesta si ele tot prin superpozitii… ale unuia le descatuseaza si disponibilizeaza pe ale altcuiva…
…. e fix ca la inseparabilitatea cuantica, dar ce e si mai interesant e ca prin efectul numit tunelare cuantica poate trece dincolo de celalalt si oricine se poate trezi cu ea fara sa inteleaga ce i se intampla. (de fapt e mult mai complicat dpdv al consecintelor, dar nu am rabdare acum…)
…de aceea e mai bine sa o identitifici prompt, ca s-o trimiti in colaps cuantic . bine, ea o sa revina, dar o identifici iar.
https://www.cristoiublog.ro/mamaita-la-60-de-ani-suflet-candriu-de-fost-papugiu-actual-slapar/#comment-156863
decit sa se dovedeasca, peste o vreme, ca sint peste masura , mai bine declar rectiunile care se tot manifesta paici, avandu ma pe mine ca referinta, ca fiind …suficiente 🙂
dar nu esti referinta, esti Muza inspiratoare, iar pentru asta va multumesc, nu numai tie, ci si blogului care ne gazduieste, furnizorului de servicii internet, proprietarului satelitilor de comunicatii si tuturor telespectatorilor !!!
„avandu-ma pe mine ca referinta” – imi place muuult asta. ia sa incep si eu sa vorbesc si eu asa elevat, intelectual, distins. nici liiceanu nu cred ca o stie pe asta sa se dea referinta. o sa incep si eu, dar nu prea stiu pe unde e adecvat sau nu.
„declar suficiente” – oops! ‘declar deschise’, ‘declar inchise’, suna oficios rau, daca-s deformatii profesionale? pe netul asta nici nu stii cu cine stai de vorba… ia sa fiu cuminte…
Herbert Blomstedt a fost si el, dar nu acolo.
„Artistele” celebre din strainatate nu mai spun „muzica mea”, spun „business-ul meu”, desi de multe ori chiar au muzica buna. Toata admiratia pentru sinceritate. Asta i se potriveste si Loredanei, ea are un business mai mult decat muzica, canta de-a dreptul prost. Scena ei cu Moculescu (si nu la sarutattul picioarelor ma refer, ci cum se perinda peste spatele lui) e o imitatie penibila dupa o celebritate din afara. Il cunosc pe Moculescu, are intotdeauna buna cuviinta, nu cred ca a fost cu stiinta lui.
Eram in fata televizorului si butonam cand am nimerit la Mamaia 60 . Intamplator , cu cateva clipe mai devreme descoperisem pe un alt post tv redifuzarea unui concert de muzica usoara , sarbatorind dragostea, de la Chisinau . Sa va spun ca am abandonat Mamaia 60 , fara regrete ? … am preferat sa vad un concert de muzica adevarata, indelung organizat si profesionist pana in cele mai mici detalii … desi era mai vechi , era mult mai proaspat decat prafuita noastra scena incropita la Mamaia ; oare de ce nu mai avem pretentii si ne multumim cu atat de putin ?! in ziua urmatoare , Mamaia 60 mi s-a dezvaluit asa cum banuisem : cam batranicioasa , cam vulgara, cam patetica , cam zgomotoasa, cam plicticoasa, o Loredana la final de festival ca o starleta care nu are decat un scop : sa-si arate nurii , sa repete ceea ce stiam deja de vreo cinci ani , nu am avut nicio emotie , doar surprindere ca lumea se multumeste cu atat de putin si repetat pana la epuizare … ma gandesc ca, la o eventuala unire cu Moldova , artistii de la Chisinau ne vor da lectii in materie de muzica, dans , arta spectacolului !
Nimic despre momentul Marina Voica? A fost cel mai important din tot festivalul!
Invidie feminină. Ca artist, Loredana îi este net superioară Corinei Chiriac. Iar pe Avramescu şi pe Caramitru, să-i odihnească Dumnezeu în pace, „Bună seara, iubito” este cel mai frumos cântec românesc.
Loredana a depasit demult linia rosie … e dreptul fiecareia sa fie ce-si doreste , dar nu poti constata ca nu mai este o artista in sensul elitist al termenului , a devenit o starleta care se imbraca deocheat , nu mai transmite feminitate , mai degraba senzualitate in amestec cu vulgaritate , nu mai are un repertoriu clar ci un amestec de muzica lautareasca , manele, pop … Desi canta la Mamaia de la 16 ani ea nu poate fi o emblema a festivalului Mamaia , saraca Loredana e doar o starleta pe care o inviti la evenimente ca stii ca se urca si canta pe masa si face atmosfera … Scena cu Moculescu a fost de-o frivolitate maxima , penibil dus la extrem … Asa ceva nu face o artista adevarata pe o scena , pentru ca nu transmite respect si admiratie ci mai degraba arata cat de jos poti sa cobori cand iti pierzi busola ! Cel mai tare m-a intristat faptul ca media a fost paralizata si nu a taxat derapajul ei , asa cum ar fi meritat ! O huiduiala zdravana ar fi salvat-o pe viitor , asa ne putem astepta la orice altceva din partea ei in viitoarele spectacole !
@DD: ce transmite vreun cantec al loredanei? Daca ala e cel mai frumos cantec romanesc asta cum o fi https://www.youtube.com/watch?v=1URpeQO3Vl4 …. si e doar un exemplu. Mai au si Laura Stoica, Mihaela Runceanu, Dida Dragan, melodii incomparabil mai bune ca Loredana.
.
PS: Tot nu inteleg de ce au facut „mamaia 60” asta, arata ca Festivalul Descompunerii, nu am rezistat nici cinci minute. Poate in muzica asta usoara ar trebui sa stie sa imbatraneasca decent si sa se retraga la timp, pur si simplu arata trist daca nu, imi pare rau pentru ei.
exista o muzica a mintii
exista o muzica a inimii si mintii
–
pe a doua o desavarseste omul, pe prima o desavarseste IA
intre muzica mintii si muzica inimii si mintii va fi tot atat de usor de deslusit pe cit de usor de deslusit e intre Adevar si Antiadevar, intre Intelepciune si Antiintelepciune
–
muzica inimii si mintii e cuvant,
muzica mintii tinde sa fie cuvant, insa tot asa cum Infinit tinde sa fie Zero, tinderea fiind, ce i drept, plenara,
pentru ca in fapt in discutie sint Superpozitiile Mintii, ale aceleiasi Minti
https://www.youtube.com/watch?v=5Ro191bgp7k
sau asa: https://www.youtube.com/watch?v=MPTmuiCeUP0
Doamne-fereste! Esti pe aratura rau de tot
Nu-ti face griji, se poate mult mai grav. Era cineva pe aici care impartea multumiri asa ca la Premiile Oscar si Nobel la un loc, doar pentru ca il inspirasera sa scrie doua comentarii (neghioabe, dar asta e irelevant pentru ca si daca nu ar fi fost asa tot penibile erau acele multumiri).
Uite aici: https://www.cristoiublog.ro/si-cand-a-vazut-dumnezeu-atata-betivaneala-prost-inteleasa-a-facut-din-vin-iar-apa/#comment-154506
daca tu esti, asta nu inseamna ca eu nu sint.
eu sint …din start pe aratura, se stie
tocmai imi dadusem seama ca Isus la Cina cea de Taina a vorbit despre …doi Iuda.
pesemne o neghiobie, asemenea reactiei mele… neghioabe
cu toate astea eu …am ramas gura-casca, deci pentru mine chiar n a fost vorba despre o neghiobie, iar azi cu atat mai mult nu e 🙂
eu n am nimic impotriva felului in care vad si creca daia n am nimic impotriva felulu in care ma vad altii…
aia e 🙂
@online: „eu sint …din start pe aratura, se stie”
Nu cred si mi se pare inacceptabil sa plec de la supozitia asta. Nu as face-o nici daca m-ar obliga codul penal plus… codul lui da vinci :). O mai iei si tu pe aratura, ca toata lumea, doar punctual. Ieri mi s-a parut ca ai luat-o pe acolo, dar cu onestitatea, nu altfel. Chiar am vrut sa sterg la un moment dat asta.
PS: in problema cu doi Iuda, acolo nu „neghiobie” se numeste, ci „sminteala”, sa fim exacti. 🙂
imediat după …mulțumiri …mi am dat seama că sună ca și cum v as fi înhămat la sminteala mea:)), or …chiar nu i cazul, mi o port singur, ..zâmbind cînd și cînd :, sminteala mea e numa a mea, …practic e felul meu de a fi, după cum bine și lesne se poate observa:)
–
in ceea ce privește comentariile de ieri pe tema drogurilor …îmi mențin și azi opinia. atunci cînd se va rezolva cu vânzarea de droguri se va rezolva indirect și problema celor care consuma și tot indirect și problemele generate de consumatori ( pestele de la cap se mpute, or pe traseul asta cei care suferă șint …coada )
in ceea ce privește luatul pe arătură, negiobia și sminteala …te ai trezit că târziu, între timp s au consumat toate cuvintele de acest tip din DEX 🙂
:))))))
Si cu astea ce facem? https://sinonimul.ro/neghiobie 😛 😛 😛
uite si tu ce poate face o sedila in limba română: soție, șotie 🙂
acum serios, nu era ieri vorba de opinia aceea ieri, erau niste „cui ii pasa” pe acolo pe undeva…. probabil problema de comunicare la unul din noi.
(desi nu despre asta era supararea::: opinia aia e a tuturor, dar probabil si senzatia ca e usor idealista o avem toti (pentru ca-s unii mari care nu vor) . ma gandesc ca trebuie taiat la capatul la care se poate in momentul acesta… )
pentru „sminteala” nu stiu de ce te-ai suparat, era vorba de aia pentru care nu e de vina omu’ si nu e ceva intrinsec lui. e doar cand isi baga altcineva coada.
pai ce, Io am zis altceva?:)
cred ca vorbesc singur… dar ce sa fac? de cand toti s-au facut filozofi pe lumea asta, nu mai gasesti un prost sa stai cu el de vorba , asa, simplu, ca ntre noi…