Mary Stuart, căreia i se taie gîtul

Nătăfleţii care vor duce Scoţia la dezastru

Cum de-am dat tocmai peste cartea asta rămîne un mister, un mister nu prea greu de dezlegat în condiţiile balamucului din biroul meu. Scotocind după o altă carte, am adus-o la suprafaţă (unde a şi rămas) pe cea despre Mary Stuart.

Am aprins o veioză, m-am lungit în pat, m-am uitat la ceas (două şi un sfert!) şi am deschis cartea la capitolul semnificativ intitulat Noaptea dramatică de la Holyrood (9 martie 1565).

Ca o prefaţă la relatarea nopţii, Stefan Zweig se ocupă de relaţia dintre Danley şi Mary. Cît pe-aci să mă fure consideraţiile despre femeia în stare să-l urască pe bărbat cu aceeaşi intensitate cu care-l iubise, cînd ceva îmi atrage atenţia:
Vîrsta celor doi protagonişti.
Mary are 23 de ani, Henry Danley, 19.
Ce să ceri unor juni imberbi în materie de înţelepciune a vieţii şi, cu atît mai puţin, de înţelepciune a politicii? mă întreb.

S-a făcut deja 3 noaptea.
Unul din numeroasele mele ceasuri, cel care imită un orologiu, dă să-i zică o melodie. Bateriile pe sfîrşite nu-l lasă s-o ducă pînă la capăt. Melodia îşi dă duhul într-un gîjîit agonic.

Nu pot merge mai departe aşa.
Trebuie s-o iau de la început. Să văd cum au ajuns să se căsătorească cei doi nătăfleţi ce vor duce Scoţia la dezastru.

Cartea lui Zweig are aproape 400 de pagini.
În franceză.
Socotesc s-o las pentru mîine noapte.

Pun semnul de carte – imitînd o mînă în miniatură care apucă fila – îmi pun căştile micului tranzistor, cumpărat, cred, din Spania, sting veioza şi ascult RFI în limba franceză.

E un mijloc infailibil de a adormi fără somnifere. Efortul de a desluşi cuvintele dau o oboseală mai ceva decît cea provocată de des invocata numărare pînă la o sută a oilor albe, care sînt, indiscutabil, mult mai multe.

De astă dată nu reuşesc să adorm.
Aprind lumina şi iau cartea.
S-a făcut trei şi jumătate.

Pagini: 1 2 3 4 5