O știre patriotă. Și netoată mai ales

La Sinaia fiind, în speranța că deplasarea îmi va fi de folos pentru a urni din loc însemnările din călătoria la Aachen, înțepenite în reportajul despre Muzeul Internațional al Jurnalului (al Jurnalului, nu al Presei, cum am înțeles eu, prost), pînă acum, mi-am reluat obiceiul de a citi 10 pagini din două cărți: Publicistica lui Arghezi și una de umor.

Cea de umor, luată de acasă, deoarece Istoria a fost dată gata demult, e volumul Aventures dans lʼArmée, octobre 1918 (Aventuri în Armata Roșie, octombrie 1918),  de Iaroslav Hașek, apărută în 1979 la editura Formes de secret, capodoperă de satiră și umor a lui Hașek, deloc cunoscută la noi, dînd seamă de experiența sa de Comisar în Armata Roșie.

Într-o postare anterioară, făcută după ce am început cartea, istoriseam amuzat cum a fost numit Hașek, scris de ruși, Gașek, guvernatorul Bugulmei, o localitate la sud de Cazan, în teritoriul tătăresc. Bugulma era liberă pentru a fi ocupată  de sovietici. Numai că – notează Hașek – un regiment revoluționar din Tver, condus de un anume Ierokimov, sta la sud de Bugulma, neîndrăznind să intre în oraș de teama unei capcane. Hașek ajunge la Bugulma, oraș rusesc, e primit cu pîine și sare, guvernează liniștit, deoarece populația e pașnică, pînă cînd Regimentul revoluționar primește ordin de la Sovietul revoluționar din Simbirsk să ocupe peste noapte localitatea, deși de trei zile aceasta îl avea guvernator pe Hașek. Că Sovietul revoluționar care-l trimisese guvernator la Bugulma nu știa că orașul e în mîinile sovieticilor e o altă poveste, una care ține de brambureala de pe Front. Povestea cea mai importantă e alta. După ce regimentul pătrunde în localitate trăgînd salve inutile, comandantul Regimentului revoluționar îl demite pe Hașek, se proclamă guvernator și-l numește pe Hașek aghiotant. Dacă nu acceptă, zice tovarășul Ierokimov, îl va împușca în cinci minute. Sarcasmul lui Hașek e pus la lucru aici pentru una dintre cele mai aspre rechizitorii aduse bolșevicilor. Bolșevic tipic, Ierokimov are boala împușcatului ca soluție pentru rezolvarea problemelor. Pînă atunci guvernarea sovietică, întruchipată de Hașek, n-avusese nici o problemă. Pe acest fond pașnic, Ierokimov îl anunță pe Hașek că va lua următoarele măsuri:
Rechiziționarea tuturor cailor, împușcarea primarului, luarea de zece ostatici din rîndurile burgheziei, percheziționarea totală a orașului și interzicerea comerțului liber.

Asta doar pentru prima zi, anunță Comandantul regimentului revoluționar.
A doua zi va găsi el ceva de făcut.

Hașek demontează imediat toate măsurile. Primarul urma să fie împușcat, pentru că nu-l primise cu pîine și sare, deși ar fi fost imposibil (Bugulma fusese cucerită peste noapte). Noul guvernator acceptă ca primarul să vină la sediu cu pîine și sare. Luările de ostatici, percheziția generală erau de competența sovietului local, care nu era constituit. Cît despre comerțul liber și rechiziționarea cailor, măsura nu putea fi luată, deoarece populația era analfabetă. După ce vor învăța să scrie și să citească, vor putea lua cunoștință de proclamațiile scrise ale puterii sovietice. Încredințat că astfel i-a potolit revoluționarului pornirile năvalnice, Hașek pleacă în oraș. Spre seară, întorcîndu-se la sediu, vede în Piața orașului următoarea proclamație a Guvernatorului:

„Către populația orașului Bugulma și din împrejurimi,
Ordon tuturor celor din oraș și din împrejurimi care nu știu să citească și să scrie să învețe să citească și să scrie în termen de trei zile de la afișarea acestei Ordonanțe.
Cine nu respectă acest termen va fi considerat măgar de măgar și va fi împușcat”.

Despre abuzurile bolșevice s-au scris mii de cărți serioase. Puține egalează în forța denunțării această carte a lui Hașek.
Evident, neserioasă.

*

Scriam pe 2 aprilie 2014. O știre patrioată. Și netoată, mai ales!

Nărăvit pentru vecie la vești, citind, la Bibliotecă, nu mă pot stăpîni, deseori la o jumătate de oră o dată, să nu accesez site-urile de ştiri. Dacă mai tînăr fiind, m-aş duce să mă însor, sînt sigur c-aş lua cu mine tableta. Cît timp viitoarea soţie ar spune Da! eu aş deschide tableta şi aş citi pe furiş ultimele ştiri.

Marţi, accesînd site-urile de ştiri, m-a făcut să sar, nu să tresar, un titlul care suna cam aşa:
America cere ajutorul României!

Trăirile iscate de acest titlu s-au îmbulzit spre definire rațională. A fost mai întîi, uimirea, uimirea răvăşitoare, ce mai încolo şi-ncoace, uluirea, că America, mîndra, măreaţa, semeaţa Americă, a ajuns la ananghie. Citind eu presa de pe ambele maluri ale Dîmboviței din ultimul timp, am conchis că Rusia e gata să declanşeze cel de-al Treilea Război Mondial. Şi tocmai acum, cînd vorba poetului, Vin muscalii de-a călare, America a ajuns la strîmtoare.

A urmat, de îndată, mîndria, mîndria de a fi român. Într-o dimineaţă, la Bibliotecă, a trebuit să mă ridic de la locul meu şi să bat pe umăr un domn care fluiera în timp ce citea. Atît de tare fusese sedus de lectură, încît fluiera fără s-o știe. Aşa mi-a venit şi mie, dînd cu ochii de titlu: Să sar în sus şi să fredonez:
Noi sîntem români! Şi-n veci de veci aici stăpîni!
Aşadar, îmi şopteam, America are nevoie de România. De amărîta de Românie.

Ştiam din Istorie de telegrama trimisă de Ţarul Nicolae în 1877 lui Carol I prin care cerea să-i vină-n ajutor în războiul ruso-turc, că altfel îl snopesc turcii. Îmi imaginam că Obama îi trimisese lui Traian Băsescu un e-mail în care, deznădăjduit, cerea sprijinul României. Altfel, America dispare de pe hartă.

Am ajuns însă la textul ştirii. Ce spunea el? Că America a solicitat României, în chip formal, permisiunea să-şi mărească numărul de militari de la baza Kogălniceanu din Constanţa cu 600.
Soldaţii americani se vor întoarce acasă din Afganistan. Baza de la Constanţa e un popas în drumul către casă. Pentru asta, America are nevoie de un număr mare de soldaţi. Unde dracu’ e ajutorul dat Americii de România?

Dimpotrivă, judecînd după cît de mult ne dorim noi ca toată România să fie o bază militară americană, America ne dă o mînă de ajutor sporind numărul militarilor de la Kogălniceanu.
La sfîrşit am înţeles: Aveam de-a face cu o ştire patrioată. Patrioată şi netoată!

Alte titluri din 2 aprilie 2014

• Adrian Duicu: un rîtan PSD care-l bate pe Leonardo da Vinci. Din muncitor la pompă a reușit să facă – printre picături! – 5 (Cinci!) facultăți, plus Colegiul Național de Apărare