Joe Biden se retrage din cursa prezidențială: „Este în interesul partidului meu și al țării”

Remedii viciate

A fost odată o planetă care dispunea de resurse inepuizabile de hrană, apă, energie și remedii. Asta înainte să-și facă apariția homo sapiens și să-și ridice pretențiile dincolo de limitele bunei… conviețuiri. Natura nu a dat viață nici măcar unei bacterii fără să se preocupe și de supraviețuirea ei ca specie, fără s-o înzestreze cu mecanisme de apărare (sau de adaptare) la atacurile unor potențiali agresori, totul având ca scop menținerea echilibrului din marele și unicul ecosistem. La fel a procedat și cu restul viețuitoarelor, culminând cu apogeul creației care, însă, nu s-a mulțumit doar cu dotarea originară și a vrut mai mult. Și pentru obținerea acelui surplus nu a precupețit mai nimic din resursele planetei. Nu a cruțat restul viețuitoarelor și nu și-a cruțat nici semenii. De ce? Pentru că poate!

A descoperit, inventat și plagiat lucruri după lucruri. Se înțelege că la un moment dat a dat și peste droguri, de care e plină natura. Majoritatea oamenilor se zburlesc când aud termenul pe care îl asociază cvasi automat cu ceva rău, aducător de vicii și cauzator de moarte, deși o privire în dicționar i-ar lămuri că nu e vorba exclusiv de pericole. Drogurile sunt substanțe naturale (care abia odată cu „amestecul” speciei noastre au devenit sintetice!) de origine minerală, vegetală sau animală, făcute durabile prin conservare și folosite […] ca medicamente, stimulente, stupefiante sau condimente. În natură îndeplinesc funcții multiple, de la (auto)apărare la supraviețuire și vindecare. Înainte ca „ființa superioară” să se năpustească asupra lor și să le transforme în arme de debilitare în masă, drogurile naturii erau cele mai eficiente mijloace de reglare a sistemelor ecologice.

Paracelsus știa ce spunea când afirma că în natură totul e otravă și că doar doza este aceea care face ca un lucru să fie sau nu otrăvitor. Ce-i hrană și medicament pentru unii e otravă și armă ucigașă pentru alții, iar condiția sine-qua-non a supraviețuirii o reprezintă învățarea, (re)cunoașterea și respectiv adaptarea. De când populăm planeta am făcut o mulțime de observații. Am observat șobolani, ba chiar și elefanți, cât sunt ei de elefanți, care arată ca beți după consumul de alcool din fructe fermentate. Am auzit despre canguri care dau iama prin culturile de mac din Tasmania și cad pradă opiului, distrugând recolte întregi, despre reni care-și pierd controlul și echilibrul atunci când dau de magic mushroom, o ciupercă halucinogenă care oamenilor le poate fi fatală, ori despre paviani care mestecă tabac. Cunoaștem tetrodotoxina, una dintre cele mai puternice otrăvuri din natură – o neurotoxină de 10.000 de ori mai letală decât cianura de potasiu –, produsă de bacteriile care trăiesc în simbioză cu celebrul pește-balon (Fugu), și știm că, în diluții suficient de mari, are efect narcotic și de calmare a durerilor. Delfinii par să „știe”și ei asta și și-o administrează atunci când o găsesc.

Orice poate să-ți dăuneze – e doar o chestiune de dozare –, și orice armă are și un recul – e lecția pe care o învață mai toate viețuitoarele pe pielea proprie. Supraviețuiește cine învață să interpreteze corect codurile avertizoare auditive sau vizuale și care le comunică ceva de genul: „Ține-te deoparte, fiindcă s-ar putea să ai neplăceri! Sunt otrăvitor!” Unele respectă avertismentul, altele recurg la astfel de otrăvuri din necesitate (terapeutică?!), iar altele cedează curiozității și achită prețul. Ne place să ne imaginăm că animalele ni se aseamănă, cad pradă beției conferite de atacul drogurilor asupra neuronilor și că fac din consumul întâmplător o desfătare. Dar nu vom ști niciodată dacă observațiile noastre sunt pur întâmplătoare, ori dacă animalele recurg la droguri cu un cu totul alt scop, să spunem… energizant, stimulant, poate vindecător?! Oricum ar fi, niciun animal nu a atins vreodată gradul de „inteligență” pe care l-au atins ființele umane: acela de a exploata devastările drogurilor în folosul propriu și în scopuri care nu vizează supraviețuirea, ci doar profitul.

Nu se știe care au fost primele droguri la care a recurs omenirea și când, se știe însă că a existat dintotdeauna o conviețuire și că drogurile reprezintă probabil singurul bun comun tuturor culturilor, indiferent de religie și de zeitățile în care credea sau nu fiecare. Mai toate viețuitoarele învață să supraviețuiască prin adaptarea la mediu. Doar omul vrea să fie altfel și vrea ca mediul să i se adapteze. La el învățarea a condus la ideea originală de a se folosi de roadele învățăturii în alte scopuri decât acela prevăzut de natură. Nici măcar propria specie nu merită vreun sacrificiu, darămite celelalte. Ce rost ar avea renunțările întru supraviețuirea vreunei speciei, când ar putea la fel de bine să-și înlăture rivalii – oricare ar fi fost aceia – și să prospere? Și pentru asta, drogurile descoperite la fiecare pas erau ca pentru el făcute. Multe dintre ele au devenit medicamente, capabile să vindece și să amelioreze suferințe. Avem sute de exemple de remedii care reglează bătăile inimii, calmează durerile, aduc somnul sau combat depresia, opresc hemoragiile sau fac sângele din nou fluid, provoacă diureză etc. și își au originea în natură: cardiotonicele din degetar (degețel roșu sau lânos), lăcrămioare, ceapa de mare, oleandru și adonis, opiul din mac, atropina din mătrăgună, sedativele din valeriană sau lavandă, aspirina din vișine sau scoarța de salcie, (anti)coagulantele din veninul de șarpe ș.a.m.d.

Dar asta nu e totul. În egolatria și viclenia ei, omenirea a recurs de nenumărate ori la droguri pentru materializarea aspirațiilor meschine. Cu aproape două secole în urmă, mătasea, ceaiul și porțelanul au fost achitate în… opiu – marfa lumii „civilizate” care își spoliase rezervele de argint și nu avea altceva mai bun de oferit la schimb Chinei. Deși interzis, comerțul cu opiu înflorea și subjuga pe rând nativii Imperiului de Mijloc. Negustorii colonialiștii – în speță britanici – și complicii lor chinezi și-au unit lăcomiile și au introdus în țară fatalul drog care a distrus destine și a declanșat războaie. Puteri coloniale venite cu pretenția de a civiliza băștinașii au reușit să distrugă o civilizație milenară, luând mințile a mai bine de 40 de milioane de oameni (10%) și aruncându-i în brațele pierzaniei numite „dependență”. Până astăzi opiul a rămas simbolul umilinței pentru China iar conflictul dintre ea și marile puteri mocnește încă. Astăzi, „inteligența” ajunsă la apogeu face moarte de om cu și pentru drogurile de design – droguri sintetice care nu mai au de-a face cu natura și producția ei. Sunt droguri puse pe distrugere totală, și puțini mai scapă teferi.

Oamenilor le-a plăcut dintotdeauna să se îmbete – inclusiv cu vorbe – și să vadă și să audă lucruri pe care altfel nu le puteau percepe (nici măcar în somn, oricât de incredibile și de îndrăznețe le-ar fi fost visele), ceea ce-i făcea să se simtă pe jumătate zei. Și au extins „binefacerea” și asupra altora, dar nu ca să-i apropie mai mult de zeități – apanaj pe care și l-au rezervat doar unii –, ci ca să le înfrângă voința și să-i mobilizeze într-o direcție numai de ei dorită. Să te folosești la nevoie și la diverse ceremonii de puterea drogurilor din omag, mătrăgună, măselariță, mac, ciumăfaie, pelin, cucută, frunze de coca, tutun, ceai sau cafea e una. Cu totul alta a fost atunci când chimiștilor le-a reușit izolarea acelor droguri în stare pură: morfina din opiu, nicotina din tutun, cocaina din frunze de coca, codeina din capsule și semințe de mac. Fiindcă asta a însemnat „adio doză naturală!” și a deschis calea pentru fabricarea de droguri sintetice, arme cu cel puțin două tăișuri și mai ales cu recul. Începând cu secolul XIX, au apărut pe piață tot mai multe droguri sintetice, iar plantele medicinale au fost înlocuite cu produșii din laboratoarele de chimie, suplinitori care s-au dovedit a fi de multe ori mai periculoși decât originalul. Compania chimică Bayer a înlocuit morfina cu heroina în 1898, iar în 1927 un chimist american a sintetizat prima amfetamină. De aici lucrurile au degenerat și continuă s-o facă, iar omenirea riscă să piardă controlul ca și în cazul celorlalte arme de debilitare în masă.

Mulți artiști s-au arătat curioși să afle în ce măsură drogurile le pot influența creativitatea. E plină istoria de exemple de scriitori, pictori, muzicieni, compozitori etc. care jură să fi primit inspirația și să fi creat opere memorabile după ce au mâncat fructe cu zahăr, opiu și hașiș. E plină și de medici, mai ales psihiatri, care au vrut să „știe” ce prescriu unor pacienți și au testat pe pielea proprie puterea calmantă a morfinei sau pe cea antidepresivă a cocainei. Dar mai ales e plină de soldați și comandanți de oști care se cereau „motivați” să-și riște viețile și aveau nevoie de curaj nebunesc și de o vigilență ieșită din comun. Cum să reziste altfel cu puțină mâncare și cu și mai puțin somn? Din nefericire, nu s-au pus în joc doar droguri naturale. Să ne amintim de Crystal Meth (metamfetamina cristalină) administrată soldaților (și se pare că nu numai lor!) în cel de-Al Doilea Război Mondial sub numele de Pervitin, Pilula-Hermann-Göring sau Tableta Stuka (popular „ciocolata tanchiștilor”), pentru a reduce anxietatea și a crește concentrarea și performanța. Se spune că Bundeswehr-ul a păstrat „combustibilul soldaților” (pentru situații de urgență) până în anii 1970, iar RDG până în 1988. Se știe și că piloții din armata SUA s-au folosit în Irak sau Afganistan alternativ de go pills (dextroamfetamine din categoria Speed) și stop pills (sedative). Ce nu se vrea știut este câți soldați s-au sinucis, câți au fost uciși de droguri și cu ce efecte secundare s-au luptat și se luptă încă acei piloți după încetarea conflictelor.

Așa a devenit „apogeul creației” singura vietate care ucide nu pentru supraviețuire, nu pentru a se apăra pe el sau pe ceilalți, ci doar de dragul de a ucide, de a se desfăta și de a-și înlătura din drum rivalii, toți aceia care i-ar putea pune o piedică și l-ar putea doborî de pe scara… spune el, a evoluției și a carierei. Un șarpe își epuizează rezerva de otravă după ce și-o folosește la prinderea prăzii, omul nu se declară mulțumit nici după ce prăduiește o jumătate de lume. Și, culmea, nu se folosește de avertizoare, care să atragă atenția celorlalți că e capabil să le pună viața în pericol, ba dimpotrivă. Nimic nu-i este atât de drag și de scump încât să-l facă să evite aburii puterii asupra propriului creier ori beția banilor. Banii sunt drogul său și ei sunt cele mai puternice otrăvuri pe care le-a inventat vreodată omenirea. Una dintre puținele invenții care nu au la bază un plagiat după natură!

Nu știm de ce recurg animalele la droguri, putem doar să speculăm. Oricum, sună plauzibil că o fac pentru a-și ameliora durerile sau combate dereglările de care probabil suferă la momentul respectiv. E posibil și ca dependențele – care se instalează și la ele, ca și la oameni – să fie motivul repetărilor. În niciun caz însă nu-mi pot imagina dorința de a se sustrage realității (nu de alta, dar asta le-ar fi fatal!) care domină la majoritatea consumatorilor speciei umane, ceea ce spune multe despre realitatea nu tocmai îmbătătoare pe care ne-am creat-o, despre modul cum ne-am gestionat viața și despre societatea pe care ne-am construit-o ca „specie inteligentă”. O specie de un individualism feroce, care nu-și cruță nici propriii copii. Sacrifică viitorul speciei, debilitând generația tânără și în formare, de dragul profitului.

Astăzi se discută și despre legalizarea unora dintre droguri cum ar fi canabisul, doar-doar o să se lovească în afacerile mafiei și o să se împiedice comerțul ilegal. Numai că și aici se cere cumpănit între beneficii și riscuri, ca la orice drog/medicament/remediu. Și alcoolul și tutunul sunt legale și legalitatea nu a schimbat mare lucru din consecințele nefaste. În fond, orice substanță, oricât de inofensivă, benefică și legală ar fi, atât timp cât are o acțiune, trebuie să ne așteptăm și la reacțiune. Și asta se cere clarificat mai întâi de către experți și factorii de decizie, de-abia după aceea pot elibera acel ceva în populație. Pe cât posibil, într-o populație informată! A legaliza ceva interzis pe motiv că „oricum se face uz de acel ceva în ilegalitate” nu e un argument demn de homo sapiens. Se poate ca acel drog să fie clasat ca cel mai inofensiv dintre droguri, dar… și el are un potențial de a crea dependență. (Nu s-a legalizat bine drogul natural, că au și apărut rapoarte despre contrafaceri prin adaos de extracte periculoase cu potențial de a crea rapid adicție care, prin supradozaj, conduc la complicații severe!) Și nu numai asta. Studiile vorbesc și de o triplare a riscului de psihoze printre consumatori. Or, cum spuneam într-un alt articol… de tulburări psihice nu prea ducem lipsă în societate și ele debutează la vârste tot mai fragede.

Oricum ar fi, e clar că nici cu interdicțiile nu se atinge scopul scontat, ci mai degrabă cu educația. Copiii și tinerii au dreptul să afle că drogurile în general și stupefiantele în special nu au constituit și nu vor constitui nicicând rezolvarea vreunei probleme existențiale, în niciun caz nu fără să aducă alta în schimb, care de obicei este mai gravă decât cea inițială. Să știe că drogurile nu sunt decât o scurtătură către ce căutăm, fie relaxare, fie performanță de top. Și, ca majoritatea scurtăturilor, ele au un mare dezavantaj: Nu înveți nimic recurgând la ele, așa că mai devreme sau mai târziu vei avea nevoie de o nouă stimulare și de o nouă scurtătură și tot așa. O spirală vicioasă care nu se oprește niciodată de la sine, ci doar prin tărie de caracter și luptă asiduă. De multe ori mai asiduă decât dacă ai fi încercat să-ți rezolvi problema inițială fără „ajutorul” drogurilor.

Întrucât în categoria drogurilor am introdus și acele substanțe numite „medicamente”, cu efecte remarcabile pe redresarea funcțiilor organismului ori pe anihilarea intrușilor microscopici (bacterii, virusuri, paraziți), o să dedicăm un alt articol (ab)uzului de asemenea arme fantastice și consecințelor acestuia.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *