Slavă Domnului că m-au luat drept italian!

Cu metoda Maradona de a excroca. Olandezii n-au cunoştiinţă de această poreclă. Totuşi, din lectura textului am tras concluzia că nemuritorii mei concetăţeni practică din plin această metodă. Astfel – depăna pliantul – un om din Europa de Est abordează (în principal) pe un venit din Asia întrebîndu-l dacă e turist. Dacă acesta răspunde da, intră în joc doi-trei tovarăşi de bandă, care pretind a fi poliţişti în civil. Japonezului zăpăcit de interpelare i se arată o falsă carte de om al legii şi i se îndrugă (în engleză, zice pliantul) o poveste despre monede falsificate sau cărţi de credit falsificate. Să dăm însă prioritate textului:
„Falşii poliţişti cer victimei să le dea banii şi cărţile de credit pentru a le verifica. Uneori, ei se interesează şi de PIN. Ocazional, victimei i se cotrobăie prin buzunare sub pretextul că se caută droguri. După «inspecţie», falşii poliţişti returnează banii şi cărţile de credit. Aparent, totul e în regulă. Mai tîrziu însă, victima descoperă că o parte din banii şi chiar din cărţile de credit au fost şterpelite“.

Cum era de aşteptat, textul pune la dispoziţia potenţialelor victime şi sfaturile necesare.
Pe gratis, fireşte.
Se atrage astfel atenţia că:
– Poliţiştii olandezi în civil apeleză extrem de rar la astfel de inspecţii. De aceea, abordatul trebuie să le ceară legitimaţia. Care legitimaţie e reprodusă pe coperta a doua a pliantului
– Falşii poliţişti arată deseori o insignă de poliţie. Poliţistul olandez nu are însă insignă.

Finalul aparţine sfaturilor ferme, cu vădite note de indicaţii:
– Nu le daţi banii, cărţile de credit şi PIN-ul.
– Nu vă lăsaţi intimidaţi.
– Telefonaţi la (urmează numărul, pe care nu-l reproduc, deoarece notele mele nu se adresează turiştilor de origine asiatică), pentru a lua legătura cu cea mai apropiată circă de poliţie.
– Spuneţi-le poliţiştilor unde vă aflaţi şi încercaţi o descriere a falşilor poliţişti.

Entuziasmul la lectură se mai diminuează ajungînd la coperta a IV-a. Aici, sub specimenul de legitimaţie şi deasupra listei de instituţii care au cooperat la scoaterea broşurii, dai peste următoarea precizare:
„Descrierea din această broşură e doar una din metodele criminale folosite pentru a vă lua banii. Fiţi aşadar vigilenţi şi savuraţi-vă concediul“.

Am citit şi recitit pliantul.
Şi am ajuns la concluzia că acţiunea poliţiei nu mă viza. Şi nu pentru că n-arătam a japonez, ci dintr-un motiv care a scăpat autorilor broşurii. Falşii poliţişti – spunea pliantul – se adresau victimei în engleză. Păi, mie puteau să mi se adreseze mult şi bine, nu i-aş fi ascultat nici în ruptul capului. Nu de alta, dar n-aş fi priceput ce mi se spune. De unde se vede că a nu şti o boabă englezeşte poate fi un avantaj!

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pagini: 1 2 3

2 comentarii pentru articolul „Slavă Domnului că m-au luat drept italian!”