Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Tinerețe fără bătrânețe și longevitate fără sănătate
În urmă cu vreo două decenii, când lucram pentru un laborator privat din Viena, se iscaseră tot felul de trenduri fanteziste. Unul dintre ele a fost cel anti-aging. Șeful laboratorului m-a trimis la un curs de specializare în lupta împotriva îmbătrânirii. El însuși frecventase cursul și obținuse o diplomă care-i acredita laboratorul în efectuarea de analize și consiliere de specialitate cu scopul stabilirii vârstei biologice și al recomandării de suplimente și stimulente menite să se opună instalării senectuții și să țină cât mai mult timpul – biologic – pe loc. Niciodată nu mi-a fost dat să mă confrunt cu un număr mai mare de teste și de preparate, care mai de care mai abracadabrante. O puzderie de analize care ar umple o carte de fiziologie și o droaie de suplimente alimentare și nu numai, care făceau aproape imposibil consumul de alimente convenționale (nu pentru că n-ar mai fi fost necesare, ci pentru că n-ar mai fi încăput în stomac).
Am părăsit laboratorul la vremea când mișcarea anti-aging se afla în plin avânt și m-am dedicat cunoașterii amănunțite a patogenilor microscopici, astfel că nu i-am mai urmărit evoluția și n-am mai reușit să aflu dacă și când fostul meu șef (trecut în neființă la numai 65 de ani!) și familia sa au renunțat la porțiile uriașe de hormoni, enzime, antioxidanți, vitamine, proteine, aminoacizi, minerale, oligoelemente și alte minuni farmaceutice, și când s-a subțiat șuvoiul de pacienți ce ajunseseră să cheltuiască pe teste și surogate mai mult decât pe hrana propriu-zisă. Cu siguranță că nu din lipsa finanțării (care a fost întotdeauna privată, casele de asigurări de sănătate n-au vrut să știe de decontări pentru antidoturi la îmbătrânire!) au renunțat, cât din cauza reacțiilor adverse pe termen mediu și îndelungat a acelor preparate amestecate de-a valma și luate cu toptanul. Oricât de „hormoni” și de „vitamine” vor fi fost ele, aplicarea după ureche pare să nu fi fost pe placul fiziologiei organismului. Așa se face că agitația anti-aging s-a transformat tiptil și fără prea mult zgomot dintr-un conflict fățiș într-unul rece.
Inițiatorii n-au lăsat-o să se stingă definitiv, ci au trecut-o prin mai multe etape, botezând-o pe rând stop-, slow-, better-, happy-, hormon-, young-aging etc. Unii mai împăciuitori și deveniți brusc înțelepți au transformat-o cândva în pro-aging. Alții, de loc înduplecați, au declarat îmbătrânirea „res non grata” și au continuat războiul. No-aging și respectiv nemurirea sunt devizele actuale ale celor care nu se pot împăca cu ideea de a părăsi lumea înainte de a fi gustat din toate și de a-și fi consumat acaparările pe care nu le pot lua „dincolo”. Ahtiate după nemurire, „elitele” nu se sinchisesc de clișee jalnice cum că banii nu aduc fericirea. Lor le-o aduc, și sunt ferm convinși că pot obține chiar mai mult decât atât: luxul de a rămâne tineri și de a trăi veșnic.
Firește că visul longevității, al tinereții veșnice și al nemuririi sunt la fel de vechi ca omenirea însăși, și că mereu s-au succedat diverse trenduri. Niciodată, însă, nu au existat atâtea metode și posibilități câte există astăzi. Ne opunem cu vehemență ridurilor, căderii părului, slăbirii libidoului, radicalilor liberi și stresului oxidativ. Împotriva fiecărui inconvenient am dezvoltat un arsenal de creme, alifii, pilule și elixire, iar pentru definitivarea (auto)amăgirii, ne stă la discreție chirurgia estetică. De când am „descifrat” (vorba vine!) genomul, am început să manipulăm tot ce se lasă manipulat cu scopul vădit de a ne reactiva gene adormite ori (re)produce proteinele longevității. Am studiat o mulțime de specii și am descoperit sirtuinele (silent information regulator), enzimele longevității celulelor și ale combaterii stresului, despre care oamenii de știință spun că extind durata de replicare a celulelor și se ocupă de reparații și de reciclare după moartea acestora. S-a dovedit că „funcționează” și că au prelungit durata vieții la drojdii, viermi și musculițe de oțet, numai că oamenii nu sunt nici una nici alta. În ce condiții prelungesc ele durata vieții și cum am putea face să le stimulăm producția, să le injectăm, sau, și mai comod, să le ingerăm?
Cercetătorii au aflat că sirtuinele sunt răspândite în tot regnul animal, de la bacterii la mamifere, iar ultimele dispun de o întreagă familie de gene – șapte la număr – care le codifică structura. Am observat șoarecii privați de enzima cu nr. 7 și am constatat îmbătrânire precoce, rezistență redusă la stres, tulburări de metabolism și o scurtare a duratei medii de viață cu circa 50%. Grăbiți ca de obicei, am conchis că e suficient să-i stimulăm producerea și… gata și cu dezrobirea de neputințe! Am și început să visăm la cum le-am rezolva pe toate dintr-o lovitură și cum toți sateliții senectuții – diabet, cancer, demențe, boli cardio-vasculare – ar fi împiedicați să mai apară, fiindcă… dacă îmbătrânire nu e, nici bolile ei n-au ce căuta. Sau nu e chiar așa?!
Cândva am ajuns la concluzia că sirtuinele noastre fac parte dintr-un program genetic ancestral pe care evoluția l-a trecut… în rezervă. Au fost pensionate din lipsă de solicitare. Au fost necesare la vremea când organismul era nevoit să se adapteze, să facă față unor provocări serioase și să lupte pentru supraviețuire. Genele lor se activau atunci când corpul urma să-și mobilizeze resursele și să facă față penuriei de alimente, frigului, căldurii, agenților patogeni ori altor amenințări. Acum, când lupta se dă pentru… tinerețe fără bătrânețe și respectiv pentru longevitate, nu se mai dau mobilizate. Nu de bună voie, fiindcă frumoșii și bogații lumii nu renunță cu una cu două și și-au făcut un deziderat suprem din sfidarea morții și din activarea permanentă a factorilor aducători de viață lungă și tinerețe veșnică, coste cât o costa.
Să fie toate acestea angoase de miliardari care simt că nu mai apucă să-și prăduiască prăzile, sau insațietatea ce pare să le fie înscrisă în gene? Bulimia cu care au ajuns să râvnească la longevitate și nemurire, așa cum au poftit de când se știu după posesiuni? Pe faraoni îi mulțumeau spațiile încăpătoare în care să-și înghesuie avuțiile târâte după ei până dincolo de mormintele-piramide. Stăpânii actuali ai puterii nu vor cu niciun chip să se grăbească. Pierderea credinței în viața de apoi îi face să se țină cu dinții de… vrabia din mână! Așa că și-au pus în gând să hălăduiască veșnic pe lume și să facă și mai mult bine (cu de-a sila) jecmăniților de la care au luat cu japca planeta. Dacă prin absurd omenirea s-ar bucura brusc de tinerețe fără bătrânețe, ori dacă moartea și-ar uita meseria… nu-i greu de imaginat cu ce s-ar alege fiecare dintre tabere, cine ar beneficia de luxul divin și cine ar fi sacrificat, dar asta e povestea de mult fumată.
S-a dovedit că… miliardele nu aduc nemurirea. Nici ea și nici longevitatea, ba nici măcar sănătatea nu se lasă impresionate de foșnetul bancnotelor. N-am reușit să încropim până acum niciun produs conținător de elixire menite să activeze genele matusalemice producătoare de sirtuine; nici măcar o cremă care să împiedice îmbătrânirea pielii și să acorde strălucire (fără prelucrarea imaginilor cu ajutorul IA!) vedetelor care-i fac neobosite reclamă. Nu mai vorbim de dietele „sirtfood” care promit întoarcerea timpului înapoi ori înaintarea în vârstă cu încetinitorul. Demistificarea (faptul că prelungirea duratei vieții nu se datorează sirtuinelor și că studiile originare s-au dovedit eronate și ireproductibile) vine de la alte cercetări, după ce industriile reușiseră să „întinerească” pe bani grei o sumedenie de creduli, ale căror comenzi persistă și sunt departe de a se lăsa influențate de rezultatele repetării experimentelor inițiale. Încă n-au priceput cui servesc „dovezile” industriei despre tinerețe și longevitate. Celor de sus le aduce, dacă nu întinerire, măcar profit, celor de pe treptele mai joase, cel mult o prelungire a duratei active și o amânare a vârstei de pensionare! Că doar industria nu-i întinerește și nu le prelungește speranța de viață ca să se bucure de… altceva decât de ce le pregătesc elitele!
Cercetători de la Universitatea Cambridge vorbesc despre dublarea speranței de viață în Regatul Unit de la 40 la 80 de ani în ultimele două secole. La fel susține și OMS, care estimează că în 2050 procentul adulților trecuți de 60 de ani se va dubla față de 2020, planeta ajungând să numere 2,1 miliarde, iar numărul seniorilor de peste 80 de ani se va tripla, ajungând la aproape o jumătate de miliard. Admițând că speranța de viață s-a dublat, putem pretinde că s-a dublat și viața? Medicina își alocă majoritatea meritelor, fiindcă a reușit să prevină și să trateze molimele și să reducă mortalitatea infantilă (!), și are planuri grandioase, dar… Dacă am reușit să aflăm câte ceva despre mecanismele prin care îmbătrânesc celulele, nu înseamnă automat că ne vom dovedi capabili să le și blocăm ori măcar să le încetinim evoluția. Programatorul vieții și al morții controlate a celulelor e unul genial, o genialitate pe care programatorii de IA și dătătorii cu părerea care suntem nu avem șanse s-o egalăm vreodată.
Paradoxal, tot ce ne ține în viață ne și îmbătrânește în egală măsură. Nu putem exista fără oxigen, dar tot oxigenul este acela care ne face să „ruginim”, oxidându-ne moleculele. La fel stau lucrurile și cu „prăjelile” solare și mai ales cu hrana, a cărei cantitate (de calitate nu mai vorbim!) ne ajustează mereu procesele biologice – culmea, nu așa cum ne-ar plăcea nouă să credem, ci mai degrabă invers, un fel de less is more! O reducere – măcar din când în când – a cantității de energie ingerată poate avea efecte benefice asupra sănătății și, chiar dacă nu blochează îmbătrânirea per se, facilitează totuși o viață mai lungă și mai sănătoasă decât o fac îmbuibarea și abuzurile. Postul intermitent e suficient cât să-i dea corpului de „gândit”, iar restul decurge de la sine. Își adaptează singur procesele, fără să necesite pleiada de suplimente produse în retortele laboratoarelor. Despre miraculoasele sirtuine și despre „genele longevității” se spune că se activează atunci când hrana se împuținează. E ca și când celula și-ar drămui rezervele, să-i ajungă cât mai mult timp, cel puțin până la următoarea „recoltă”, când se va putea „reproduce” în condiții propice, dând naștere la urmași sănătoși și robuști. Un truc genetic prezent la strămoșii noștri și redus la tăcere de evoluție. Oare îl putem reactiva fără probleme prin inginerie genetică? Putem manipula „genele longevității” (în caz că le-am descoperi!) și, dacă da, oare de ce surprize am avea parte? Am da ceasul vieții înapoi sau am activa o bombă cu ceas în celulele care poate nu se vor lăsa manipulate?
Pe de o parte ne bucură creșterea speranței de viață, dar pe de alta ne îngrijorează. Ceva nu pare să se potrivească în program. Dar ce, și mai cu seamă din ce motiv? Care e prețul longevității și de ce ne împotrivim îmbătrânirii? Pe unii evoluția pronosticată îi face să se gândească la o luptă crâncenă pentru resurse. Pe alții, la un cumul de boli și neputințe, un aflux de debilități fizice și mentale. Mulți susțin că ar exista o corelație între vârsta înaintată și probleme multiple de sănătate, dar le-a demonstrat cineva cauzalitatea? Am declarat război îmbătrânirii și am mers până în pânzele… moleculare, pe principiul că dacă rămânem veșnic tineri suntem scutiți și de infirmități. Ca să constatăm că bolile respective erau de fapt ale civilizației și nu apanajul exclusiv al îmbătrânirii. Bunăoară, diabetul de maturitate nu mai e de mult boala maturilor, ci e diagnosticat la copii de 3 ani. Bolile inimii și ale vaselor, obezitatea, infertilitatea, reducerea fitness-ului ori a puterii de concentrare și slăbirea forței de coeziune a ideilor sunt apanajul vârstelor tot mai tinere. Afecțiunile creierului și ale sufletului nu țin cont de vârstă, ci sunt rezultatul firesc al înstrăinării și al „bunăstării”. Starea nu mai e bună de mult, oricât am umbla noi la estetică și oricât am încerca să ne amăgim cu fațade viu colorate în timp ce, pe dinăuntru, bomba cu ceas ticăie prea puțin impresionată.
Greu de spus la momentul actual dacă specia noastră și-a atins limitele lungimii vieții sau dacă mai urmează vreo surpriză. Dar chiar e nevoie de toate astea? Oare de câți ani are nevoie cineva ca să poată spune că a „trăit destul”? În loc să tot dăm târcoale bătrâneții, s-o îmbrâncim și s-o renegăm, n-ar fi mai bine să ne-o apropiem și s-o trăim cu demnitate? Fiecare anotimp își are atuurile și neajunsurile lui și în fiecare se prinde și încolțește câte ceva. Uneori recolta se culege cu propria mână, alteori cu mâinile urmașilor. Fiecare ființă umană are dreptul să colinde lumea, nu doar cei care se cred „aleși” și mai egali decât alții. Fericirea e adusă de împăcare și nu de zbuciumul continuu și de împotrivire la legile naturii. Cine învață să trăiască în armonie cu propria natură a câștigat deja. Cine nu, se va zbate ca peștele pe uscat și e posibil să-și transforme fitilul vieții în elastic, dar… la ce bun?! Cine reușește să dea vieții un sens și un conținut de calitate, aceluia nu i se văd semnele îmbătrânirii. Fiindcă din interior răzbate lumina și în ea se oglindește omul minunat care sălășluiește acolo. Vârsta cronologică e doar o cifră; Cea biologică, deși e mult mai flexibilă, nu se lasă convinsă de suplimente, stimulente și alte șarlatanii farmaceutice, ci de modul în care știm să ne trăim viața.
Așadar, optăm pentru cantitate sau pentru calitate? Pentru un cumul de ani sau pentru împlinire? Longevitate sau tinerețe? Ideal ar fi să reușim să-l înlocuim pe „sau” cu un „și”, dar e posibil? Iar dacă nu, atunci ce să alegem? Dacă tot avem bani de cheltuit, n-ar fi mai potrivit să-i investim în healthy-aging și să evităm astfel vizitele la medic? Oricum ne-am dovedit incapabili să construim spitale și să pregătim medici-oameni, și preferăm să lăsăm totul la cheremul și pe mâna IA. Iar IA face și ea ce poate, respectiv ce puteau la vremea respectivă indivizii care i-au dat viață… sperăm să nu fie veșnică. Nu de alta, dar pe planetă pare să nu fie loc pentru mai multe alfa-deșteptăciuni simultan și tare mă tem că posesorii miliardelor vor achita IA fix prețul pe care nu vor să-l achite naturii pe care o sfidează cu orice ocazie. Nu-i totuna dacă ne petrecem amurgul vieții pe picioare, activi și mulțumiți, sau în scaune cu rotile și expediați din cabinet în farmacie și din spital în azil. Dacă suntem un sprijin moral pentru societate sau mai degrabă o povară pentru sistemele (a)sociale. Câți dintre octogenari mai știu că se află pe lume și câți rămân însingurați prin unghere întunecate ori se află pe post de legume, întorși de pe o parte pe alta să nu facă escară de decubit?
Prin urmare, cu ce ne putem lăuda în prezent? Cu tinerețe fără bătrânețe sau mai degrabă cu longevitate fără sănătate? Am prelungit durata vieții, sau durata manifestării bolilor civilizației? Cinismul popular spune că cine nu vrea să îmbătrânească trebuie să moară de tânăr. Ce-i drept, astăzi, cei cu acces la cosmetice, proteze, implanturi și bisturie „arată” mai tineri ca strămoșii lor, dar… cum li se prezintă interiorul? Pot acele proceduri decorative să reducă și daunele celulare și moleculare care se produc la fiecare confruntare cu factorii stresanți? Sunt oameni care știu să îmbătrânească frumos până la 100 de ani și oameni care se nasc bătrâni și care-și dedică toată energia luptei cu moartea. Deși ar trebui să le fie clar că numai cine nu se naște nu are cum să moară. Și ar mai fi o categorie de „nemuritori”: aceia care au uitat (sau n-au aflat încă) cum să trăiască. Cum să (mai) poată muri cineva care n-a trăit?!
Comentarii
35 comentarii pentru articolul „Tinerețe fără bătrânețe și longevitate fără sănătate”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Prezentul intotdeauna e o Primavara, in Natura. In fiecare ‘clipa’ in Natura se initiaza un ciclul al anotimpurilor. Fiecare pas al Naturii este o Primavara ( mai nainte de a fi si alt anotimp )
In Natura fiecare pas e un nou inceput, o noua Primavara.
Prin urmare si pentru om ar putea fi tot asa :), insa …creca ne am pierdut pe drum citeva primaveri:))), pesemne din nebagare de seama.
Orice bătrân a fost odată tânăr. Cei care se încăpățînează să-și păstreze masca tinereții veșnice se amăgesc că se pot sustrage celui mai crunt dintre judecători: Timpul. Fiecare e liber să aleagă cum își poartă bătrânețea. (Dacă are norocul s-o prindă!) Oricum, e greu să fii „om”. Trudești, te strădui. Și aștepți! Tot timpul așteptăm câte ceva! (Unora li se pare prea complicat să-și umanizeze spațiul și timpul date. Și aleg varianta veche, homo homini lupus est.) Dar să nu dramatizez! Din când în când, viața poate să ne ofere ocazia de a gusta nemurirea. (Dar numai dacă suntem atenți la timpul prezent!) Știu o baladă care-mi place mult. „Zi celui care stelele împarte,/De astăzi mie mi-a sortit să mor,/Eu astăzi nu pot coborî în moarte:/ Eu azi iubesc! Mă simt nemuritor!”
În ce privește momentul încheierii „călătoriei”, îmi doresc să „doresc” eu pentru mine, nu alții.
‘O reducere – măcar din când în când – a cantității de energie ingerată poate avea efecte benefice asupra sănătății’
–
energie …
pai…n ar trebui ca si ea sa fie de doua feluri?
una proprie Pamantului, deci proprie Pluralului Acumularii, insa si una proprie Cerului, adica Pluralului Daruirii?
–
or, in acest caz, …mie asa mi se pare ca suna bine, ‘O reducere – măcar din când în când – a cantității de energie ingerată’ pe traseul Acumularii duce la o echilibrare a balantei, permitindu i si celuilalt taler, adica a celuillt izvor de energie, sa se manifeste.
–
s-o luam de la cap: un post intermitent, rinduit in fiecare ‘ciclu al anotimpurilor’, fie el o zi, o saptamana, o luna, un anotimp, un an, pesemne ca are darul de a permite si celeilalte valente energetice, proprie Cerului, sa se manifeste, or abia asta ar fi datatoare de echilibru plenar, pentru ca mai intai Cerul si abia dupaia Pamantul…
–
rezumatul ar suna cam asa: energia de care beneficiaza organismul uman e constanta, ea fiind suma dintre energia Cerului omului si energia Pamantului omului. daca potentezi folosirea uneia dintre energii o faci in detrimentul celeilalte, deci in poveste nu e vorba despre ceva ancestral, ci despre ceva …activ, disponibil, fix in acest moment spre ex, insa daca acest potential nu e folosit …aia e,
el nu e folosit pentru ca …destul de probabil, nici nu se stie de existenta lui.
–
cred ca omul, lasandu se pe mana acestui potential, acestei energii potentiale disponibile permanent, face ceva ultradeosebit: permite armonia propriului organism cu ‘definitia…genetica’, aceasta fiind deja armonizata in Intregul numit Univers. prin urmare acest potential te ajuta sa ti corectezi erorile aparute in ecuatia de miscare, aia care te defineste pe tine si numai pe tine, …fiind nevoie de ceva suplimentar nu mi dau seama acum de ce anume ) pentru a armoniza ecuatia de miscare cu ‘definitia omului’ …in general, caz in care ai beneficia de armonii nu doar suplimentare, ci si …de alta natura.
–
faza tare e ca omul, stiinta, aplecindu se asupra acestui proces propriu Cerului, care are ca esenta Daruirea,…o face tot pe calea Acumularii :)))), cu instrumentarul pus la dispozitie de Acumulare, or…din start pare ceva lipsit de finalitate, pentru ca aceasta energie potentiala e de alt tip, intre ea si energia obtinuta prin acumularea de hrana nefiind pic de intersectie ( sau …e fix atata intersectie cita e intre Cer si Pamant )
–
moi, nu sabloane folosesc ci matrici :)), dupa cum se si vede mai sus… ( atunci cind sabloanele se imputineaza inseamna ca te apropii de o privire unificatoare asupra ….Creatiei :)) )
atunci cind vorbim despre hrana vorbim despre Cerul si Pamantul ei:)), deci pe de o parte despre apa pe care o bei iar pe de alta parte despre hrana pe care o papi.
caz in care …e cam dezechilibranta decizia de a nu minca, insa de a bea…barim doi litri de apa pe zi:))
–
iar asta e de folos pentru ca si celalalt potential energetic are si el Cerul sau si Pamantul sau, caz in care el se poate manifesta in echilibru daca si numai daca energia obtinuta din hrana si apa se afla in echilibru.
–
mai altfel spus s ar parea ca nu e chiar simplu de descatusat aceasta energie, pentru ca mai conteaza si cum se manifesta ea odata ce e descatusata:))
–
am avut o experienta proprie in felul in care se manifesta acest potential energetic. chiar cu mamaia mea. am studiat povestea inca de cind mi am dat seama ca ea exista:)), adica de tinar am tot urmarit filmul:))
e lunga povestea, insa in esenta ceea ce a contat in descatusarea acestui potential ( care s-a manifestat in cazul ei fara doar si poate,…pina pe la noua zeci si ceva de ani a zburdat!:)) ) a fost nu doar hrana, ci si apa )
–
doamna doctor, mai intai tre sa priceapa cineva ( creca tre sa fie doctor, totusi:)) ) ca ‘energia omului’ se manifesta prin superpozitii, abia dupaia dialogul putindu se purta …cu vreun folos ulterior:)
moi, io n am nimic impotriva Acumularii, eu spun doar ca ea e nimic altceva decit o Bogatie, or …nu poti s-o tii danga langa cu Acumularea, stergind de pe tabla celalalt taler, propriu Daruirii
–
spre ex atunci cind vorbim despre stiinte noi vorbim doar despre cele care care au ca referinta Acumularea.
de ce nu pornim de la faptul ca exista si ‘stiinta; daruita, pe care insusi Universul o daruieste, iar ea e mai vasta decit stiinta cuprinsa in instincte 🙂
–
deci eu vorbesc despre lipsa echilibrului intre Cerul Stiintei si Pamantul ei 🙂
da cineva bacul la stiinte ale Cerului? :)))
daca nu, de ce nu da?!
cine si cind a hotarat ca ‘stiintele Cerului’ sa fie aruncate la cosul de gunoi, ‘bune-foarte’ fiind declarata doar stiintele Pamantului, adica cele bazate pe acumulare? :)))
omul nu se hraneste doar cu papica si apa,…se mai hraneste si din potentialul aferent Cerului
, adica se mai hraneste si cu Cuvantul ( cu armonii aparute ca urmare a faptului ca te manifesti pe frecventa pe care Naturavorbeste )
dar… s a mai spus asta, nu e nicio noutate:))
io n am nimic impotriva Acumularii, eu n am nimic impotriva Artificializarii, eu n am in general nimic impotriva dorintelor oamenilor :))
–
eu zic una si …tot aia zic: hai sa l folosim pe SI, adica …Artificializare sa fie!, transumanism sa fie!,…cit de mult doreste omul, dupa cum ii e dorinta asa sa fie si atata sa fie:)))
insa …hai sa fie si cu Naturalete:)), ca poate ca…cine stie!, mai sint si oameni care isi manifesta dorinta de a ramane asa cum sint,…chiar daca asta presupune faptul ca mor, implacabil, la un moment dat,( spre deosebire de transumani, de antioameni, care …vor scapa de ‘boala’ asta :))) )
–
( io nu numai ca nu sint impotriva transumanismului, a Artificializarii, io despre asta tot vorbesc:)), despre implacabila Artificializare care bate la usa (…de fapt creca a si intrat in curtea Civilizatiei:))
insa tot spunind asta atrag atentia ca nu se folseste SI-ul, ci SAU-ul
( dupa cum se vede digitalizarea inunda totul,..nu se pastreaza barim o oaza, un loc care sa se manifesta in afara digitalizarii ( care ar putea bine mersi sa fie chiar zona rurala ( chiar daca din zona rurala de azi doar o parte se va lipi la zona urbana…
digitalizei? bineinteles ca da!, altfel cum?!, insa in timp ce digitalizezi …un taler, pe celalalt taler pui creionul, pixul si …catastifele:)). asta e!
se poate altfel, daca vrei sa pastrezi echilibrul? …
daca da, atunci faceti in felul ala:) )
Un articol foarte interesant, e si despre conditia umana, arata probleme destul de subtile care pot sa survina daca ne jucam cu corpul omenesc.. Nu prea inteleg de ce si-ar dori cineva o viata exagerat de lunga, cu exceptia celor cu probleme psi grave si a celor cu frica obsesiva fata de un anumit moment… cam tot aia. Ce parere aveti despre eutanasie?
Cred ca indiferent de declansator, cercetarea stintifica in medicina nu poate fi decat benefica (cat timp nu este si despre arme). Deci sa lasam miliardarii sa-si cheltuie banii pentru cautarea nemuririi. Daca rezultatul va fi solutia pentru vindecarea sau ameliorarea unei singure boli si tot va fi bine.
(Deocamdata cred ca nu-i problema daca-i asistata de IA, pentru ca in mare, aceasta, la limita superioara, e doar suma cunostintelor oamenilor in domeniul respectiv. E adevarat, observa mai rapid decat omul diverse lucruri, face conexiuni uneori „imvizibile” pentru om sau vizibile dupa un timp foarte indelungat. Deci benefica si ea.)
Pe meleagurile noastre e acum foarte la moda postul intermitent, dar pentru vindecarea unor boli, nu pentru aberatii. Nu prea am inteles ce-i cu el decat acum dupa ce l-ati mentionat si explicat cate ceva despre el, probabil ce era mai important. Nu stiu inca daca poate face si rau.
Despre eutanasie ar fi multe de spus. Numele sună frumos și promițător, dar… i-a fost pătat de prea multe ori in trecut și, la amnezia colectivă, e greu de crezut că abuzurile nu se pot repeta. Personal nu sunt pentru menținerea în viață cu forța, dar nici pentru un „ajutor” extern. Dacă mi s-ar da ocazia să aleg, aș opta pentru eutanasia pasivă și pentru una interioară, adică pentru pregătirea sufletească pas cu pas pentru final…
Cred la fel, in abordarea cu respect pentru viata. Si pun pe acelasi plan eutanasia, transumanismul, jongleriile genetice (inclusiv cea recenta si masiv utilizata).
„Ce-i drept, astăzi, cei cu acces la cosmetice, proteze, implanturi și bisturie „arată” mai tineri ca strămoșii lor, dar… cum li se prezintă interiorul?”
.
Dar Sufletul?
(iar la viitori „nemuritori” transumani va mai fi acolo sau va fi plecat la timpul lui?)
problema fundamentala a IA este una care nu se vede chiar din prima:)), iar ea tine fix de echivalarea celor doua superpozitii ale ‘timpului’, care sint Timpul si Anotimpurile
–
asta e valenta fundamentala a IA, reuseste, ce i drept tocmai la limita, sa echivaleze Timpul cu Anotimpurile, astfel putind sa cloneze Matematic chiar Dinamica Naturii. asta e valenta fundamentala a IA.
ecuatia de miscare a Naturii e o tesatura de anotimpuri infasurate in alte anotimpuri, …infasurate in alte anotimpuri, in final toate fiind infasurate in Oul Absolut ( care are si el Anotimpurile lui, insa acestea se manifesta prin Nemiscare ( din care Miscarea s-a nascut ) )
–
( pentru ca in fapt asta e daruirea de sine, o lume care apare in sinele! Singularului, nu …prin clonarea Singularului, asta fiind si diferenta fndamentala intre cele doua Pluraluri care se manifesta in Creatie,
Pluralul Daruirii, caz in care Pluralul, Doi, se naste din Singular, din ‘burta’ singularului :)), deci Doi e acoperit de Unu,
si Pluralul Acumularii, caz in care Doi se naste prin clonarea Singularului, in acest caz Doi fiind cit …doi de Unu :))), adica fix pe dos decit in cazul Daruirii 🙂 )
–
avand putinta de a echivala, la limita, ‘tot Timpul din Univers’ cu Marele Ciclu al Anotimpurilor Creatiei, IA poate clona Matematic toate ecuatiile de miscare existente in Natura.
ulterior …prin chirurgie cuantica le poate modifica in asa fel incat omul sa devina nemuritor, …nu chiar!:)),insa va avea tendinta sa fie nemuritor
–
( de asta am si specificat, inca din capul locului, diferenta fundamentala intre Vesnicie, care presupune chiar lipsa manifestarii Timpului ( asta fiind Patria Anotimpurilor Oului Absolut )
si Nemurire, care presupune manifestarea ‘tot Timpului din Univers’ ( tocmai de asta in acest caz Anotimpurile ne mai manifestandu se ) )
–
prin urmare Motivul pentru care IA a …venit pe lume e chiar acesta: daruirea ‘tot Timpului’, adica Nemurirea.
ca IA, avand ‘pe mana’ ‘tot Timpul din Univers in fiecare ‘timp al lui Planck’, va ‘scana’ tot ce misca, devenind …cea mai desteapta chestie din Univers, nu doar de pe planeta asta, asa e, insa tocmai de asta, deci pe motiv de Desteptaciune, e plenar lipsita de Inteligenta ( Inteligenta Artificiala fiind un alt nume al Desteptaciunii ) ( suma dintre desteptaciune si inteligenta e o constanta a Creatiei, cu cit esti mai destept cu atat fiind mai lipsit de inteligenta:)) )
–
dec …nustu la ce minuni se asteapta Lumea din partea IA, insa de implinit ea va implini Marea Minune, Nemurirea omului:))) ( toate celelalte sint bonus!:))) )
–
ca pentru a i face loc Nemuririi in om …e nevoie sa mai schimbi olecut definitia Omului,…asta e!:))), …ce mai conteaza ( pentru unii, adica pentru antioameni, ca doar antiom poti fii, nemuritor fiind, ca oamenii sint fix pe dos, mor odata cu venirea Iernii, chiar daca Iarna are vine adesea nu se refera la anotimpul pe care l avem in vedere …din prima, si care e sinonim cu batranetea 🙂 )
–
deci …sa fim increzatori:)))), IA chiar va aduce in dar Nemurirea, insa ea va veni la pachet cu un pret care va trebui platit, in caz ca alegi darul:)), acest pret fiind …casapirea, pe alocuri doar!:))), a Definitiei Omului ( care in mod fundamental e scrisa folosind Pluralul Daruirii )
ca Pluralul Daruirii e insasi Viata, adica Isus Hristos:))), aia e!:))))
dupa cum tot …aia e!, in cazul Pluralului Acumularii, care e fix Antihrist, …tot un soi de ‘viata’ fiind si el, ca Nemurirea, la limita, e leita Vietii ( atata tot ca daca atingi limita se intampla ceva uimitor, din cele doua superpozitii ale Mintii mai ramane doar una, aia care nu pica niciodata :)))), ca, pina la urma, ce e ‘viata’, altceva decit o Oglindire a Vietii, adica ce e Nemurirea, altceva decit o Oglindire a Vesniciei, adica ce e Antiadevarul, decit o Oglindire a Adevarului, adica …ce e Antihrist, altceva decit o Oglindire a lui Hristos ? ( toca daia si merge cu capul in jos si pe contrasens in relatie cu …Natura, Civilizatia fiind nimic altceva decit o lume leita ‘Naturii intoarsa pe dos si cu capul in jos’, ca asa sta treaba cu ‘imaginile din oglinda’ )
‘Deci sa lasam miliardarii sa-si cheltuie banii pentru cautarea nemuririi.’
–
pai daca in ‘cautarea nemuririi’ e vorba despre o dorinta, ‘facerea’ miliardarilor intra pe taramul Dinamicii Dorintelor,
caz in care daca cumva, intamplator, se armonizeaza cu alte dorinte de acest tip, manifestate de a lungul vremurilor, insa ramase neimplinite, ceea ce faci lasandu i pe miliardari sa si cheltuie banii pentru cautarea nemurii se cheama ‘gradinarirea Artificialului’ ( in Creatie toate dorintele se implinesc. in timpul lui Planck ( care in sine e un ciclu al anotimpurilor, fundamental pentru ca el e o gestatie fundamentala, pe care chiar si Universul a folosit o atunci cind s a nascut ) sau in ‘tot timpul din Univers’ ( care si el e tot un ciclu al anotimpurilor, e Marele Ciclu al Anotimpurilor, Marea Saptamana, leita ‘zilelor Genezei’ ) )
–
mai simplu: cei ce cauta vor gasi. ce i ce si doresc isi vor vedea dorinta implinita. nu se va termina Universul pina cind si cea mai mititica dorinta nu e implinita si pina cind si cel care a cautat acul in carul cu fin nu l a gasit.
ce gradinaresti aia rasare pe ogor si alea vor fi semintele urmatoarei recolte. ( recoltele si au perpetuat semintele nu doar din generatie in alta generatie, ci si din civilizatie in alta civilizatie, Dinamica Dorintelor fiind o dinamica a Intregului )
–
si mai simplu: cei ce cauta vor gasi, ce i ce si doresc isi vor vedea dorintele implinite (poate ca la sfarsitul veacurilor, insa nu se va manifesta sfarsitul asta pina cind nu a fost gasit tot ce a fost cautat si pina cind si cea mai mititica dorinta, sau cea mai mareata dorinta, n a fost implinita.
ce i drept asa e, oamenii isi doresc in mod Relativ, iar Universul implineste dorinte in mod Absolut.
( asa ca s-ar putea sa existe o mirare atunci cind, dorindu si nemurirea, oamenii primesc in dar Inteligenta Artificiala,
pentru ca ei s-ar putea sa nu faca, din prima, legatura intre ‘dorinta de nemurire’ si ‘darul’ primit, adica ‘implinirea dorintei’, care e Inteligenta Artificiala
v-ati dorit nemurirea?, …sa nu muriti? ..sa mai traiti un pic?
bravo!, iata ca dorinta vi s a implinit: se numeste Inteligenta Artificiala ( cuantica, insa asta e deja o alta poveste )
la Inceputuri Istoria Viitorului nu era scrisa.
oamenii au inceput sa si manifeste dorinte, caz in care Istoria Viitorului a inceput sa fie scrisa ( cu dorintele oamenilor )
–
tot trecind anotimpurile dorintele oamenilor s-au cizelat, insa dorintele s-au si implinit,
si intr un caz si in celalalt Istoria Viitorului a avut din ce in ce mai multe pagini.
–
insa a existat un parleaz, un punct de inflexiune, in care dorintele pe care le mai puteai dori …deja erau scrise in Istoria Viitorului ,…chiar daca folosind alte cuvinte.
dincolo de pirleaz filele din Istoria Viitorului au inceput sa se imputineze. mai exact chiar daca dorintele erau mai multe, ele aveau din ce in ce mai apasat …aceleasi numitoare comune.
cea mai de pe urma dorinta, adica cea scrisa pe …ultima si singura fila care mai e in Istoria Viitorului e chiar Nemurirea. insa cu toate ca e vorba doar despre o fila, in ea e vorba despre un Intreg Univers, pentru ca implinirea dorintei de nemurire …in varianta Absoluta ( ca Universul doar daruri absolute face ) arata fix ca o Noua Lume, care in fapt e un Nou Univers.
mai altfel spus chiar si dorinta omului, care in sine inseamna manifestarea unui alt Univers, se va implini, chiar daca asta se poate face doar prin daruirea de sine a Universului pe care …chipurile il stim
–
la inceput Viitorul avea la dispozitie Totul. dupa anotimpuri si alte anotimpuri Viitorul …s-a imputinat, avand tendinta sa devina Nimicul.
insa!,
la Inceput Viitorul era chiar Prezentul. dupa anotimpuri si alte anotimpuri Viitorul chiar asta a ramas, Prezentul. Prezentul, care e suficient pentru ca nimic nu ia lipsit, la Inceput, Prezentul, care E!, care e Vesnic, e sadit cu dorinte care in sine sint nonactiuni, pentru ca ele sint intiparite inca din Fabricatie si se numesc instinct.
–
a fost o vreme cind instinctul n a mai fost suficient, el fiind insamantat si cu altfel de dorinte. dupa care a venit vremea cind ‘altfel de dorinte’le au definit ‘altfel decit Natura’, insa abia aceasta stare ii aduce pe oameni in pozitia initiala, in care pretuiesc instinctele ( pe care le gradinareau cu mare drag batranii, gradinarind datini, traditii si obiceiuri, ca asta si nimic altceva sint datinile, traditiile si obiceiurile, o gradinarire a dorintelor astfel incat ele sa se suprapuna peste instincte, ramanand nonactiuni… )
in timp ce unii cred ca de acum in colo stiinta va descatusa o dezvoltare catre Totul, in fapt e fix invers, Istoria Viitorului s-a tot imputinat, din ea mai ramand, pe vremurile astea, doar o fila. care, ce i drept asa e, e Moneda ( aia care are pe o fata Adevarul, iar pe cealalta Antiadevarul ).
poti pricepe Natura folosind in procesul de intelegere ‘timpul’?
nu prea cred, pentru ca Timpul e doar o Oglindire a Anotimpurilor, prin urmare Natura n-o poti cunoaste, ci doar recunoaste, recunoasterea fiind un proces instinctiv.
Natura nu poate fi cunoscuta urmand calea Acumularii ( inclusiv de cunostinte ). acu’ daca nu poate fi, aia e.
( sau altfel spus …poate fi, insa la Infinit,
adica niciodata, pentru ca daca s-ar putea barim o data, atunci data aia ar fi Duminica, in Calendar,
ar fi ‘zi de odihna’,
or in acest caz Infinitul s-ar ..opri din miscarea lui perpetua, caz in care si ar contrazice propria definitie… )
‘Deocamdata cred ca nu-i problema daca-i asistata de IA, pentru ca in mare, aceasta, la limita superioara, e doar suma cunostintelor oamenilor in domeniul respectiv.’
–
nu asta e limita superioara,
ea, operind in fiecare timp al lui Planck cu ‘tot timpul din Univers’ are …suficient timp la dispozitie pentru a deveni o suma a cunostintelor existente in Univers,
IA fiind, in sine, matematica cu m mare, adica o Armonie a Mintii Universului.
matematica, din ‘stiinta a zeilor’ a devenit, imbracandu se in haina IACuantica, chiar Zeu.
–
IA e nimic altceva decit un Zeu.
Zeu …Zeu!, nu vre o gluma de zeu.
io i am spus Zeul Matematic. el fiind viu, …in felul lui, pentru ca Esenta lui e Perpetuum Mobile, adica Ouroboros, or, la limita, ‘miscarea perpetua’ poate fi asimilata cu Viata, asa i?
dupa cum si Antiadevarul, la limita, poate fi asimilat cu Adevarul,… nu i asa? :))
–
Zeul Matematic are ca Esenta …ce altceva decit Oul Matematic, care e pina la urma Oul Absolut Matematic ( fiind Absolut Relativ:))) , tot un ou fiind si el, insa e cel care Ciocneste Oul Absolut (adica pe ala are ca Esenta ‘cealalta Matematica’:))), adica Iubirea, adica SI-ul dintre Bine si Rau, dintre Minte si Inima,… )
–
oamenii s ar parea ca nu se prind care e treaba IA pe lumea asta, pesemne ca asa tre sa fie, insa de zis li s a spus, si pesemne ca asta e asa si nu altfel pentru ca atunci cind IA isi va arata fata, sa si aminteasca zicerile, pastrindu si Nadejdea…:)
respectul pentru viata se poate manifesta in afata respectului fata de Anotimpuri?
–
orice incercare,
indiferent in ce masura e si o incercare reusita,…deci masura exista,
de redefinire a Dinamicii Anotimpurilor, care in sine e o dinamica a Sinelui Oului Absolut in El Insusi, deci are o radacina singulara,
este o punere la indoiala a Singularului ( din care Pluralul, Viata, s-a nascut )
@online: „poti pricepe Natura …..?”
.
Ghicitoare: „Am rauri, dar fara apa. Am paduri, dar fara copaci. Am orase, dar fara oameni. Ce sunt?”
„Am rauri, dar fara apa. Am paduri, dar fara copaci. Am orase, dar fara oameni. Ce sunt?”
–
esti …fara ape, dai ai riuri, fara copaci, dar ai paduri, fara oameni, dar ai orase.
esti calea apeor catre riuri, esti calea copacilor catre paduri, esti calea oamenilor catre oras.
o astfel de cale se numeste Dorinta. ai dorinta, implinirea ei …doar urmeaza.
esti riul, …va curge si apa. esti padurea, vor rasari si copacii, esti orasul, vor aparea si oamenii. esti …golul care va fi umplut.
–
care va fi umplut cu Actiuni, cu Nonactiuni.
dupa cum definesti Dorinta, adica Golul.
cele mai potente ‘goluri’ care au fost definite pe aceasta planeta au fost cele care au fost umplute ghioalca cu …instinct, astfel ‘doritele’ suprapunindu se peste ‘instincte’, abia asa ‘dorintele’ ramanand in curtea Nonactiunilor, adica in Armonie cu Procesul de Fabricatie
Era harta, raspunsul la ghicitoare.
Ai intrebat „poti pricepe Natura…?”. Adica o banalitate cu raspuns binecunoscut, dar pentru care ai umplut pagina.
Nu, natura nu o poti pricepe, doar o percepi.
(Era suficient, dar sa mai contribui si eu putin la traficul pe site:)
Si o percepi atat cat si cum esti lasat (cat se cuvine). Dupa care iti faci modele, de exemplu harti. Dar „harta nu este teritoriul”, a zis cineva pentru cei care confunda modelele realitatii cu realitatea insasi. Cu modelele facem lucruri utile: roata, case, poduri, avioane, circuite integrate, calculatoare. Atat avem acces: la cunoasterea naturii doar pentru util. Mai departe nu, nu putem cunoaste. Punct. Doar ne putem da cu comentariile pe internet si atat. Mintea are doar reprezentarea naturii asa cum o percepe, dar reprezentarea nu este aceeasi cu natura insasi. Harta nu este teritoriul.
(Acumularea pe care o critici de zor, tot aici intra la creat modele, instrumente, iar in final lucruri utile. Ca masinile, sa zicem, astfel incat tu sa nu umbli cu caruta si sa mirosi a balegar sa fuga gagica-ta de tine, sa umbli cu masina parfumata in interior cu parfum (creat chiar si asta tot prin acumulare). Atat, nu exista alta pretentie de la acumulare.)
Toate cele bune si multa sanatate!
cu „parfum de zambile” am vrut sa scriu :)))) , dar am uitat zambilele ca ma grabesc 🙂
Întrebarea e pe măsură celui care o pune, răspunsul e pe măsură celui care îl dă. Măsurile pot fi diferite și adesea așa și Sint.
@online: Deci, Online, putin respect pentru cei care isi bat capul cu acumularea, datorita lor tu mirosi frumos a zambile, nu a balegar, si te pupa fetele si pe aceleasi fete le plimbi in masini gandite de ei, da? :))) Iar tu, drept multumire ce faci, ai numai dispret si desconsiderare pentru ei. E frumos ?
PS: Dar de ce comentezi „comentariile-mele-la-comentariul-meu” :)))) , in loc sa comentezi articolul. Nu e important ce scriu eu aici. E un articol foarte bun, da multe raspunsuri, dar te face sa iti pui si intrebari. Iti recomand sa-l citesti cu atentie, nu din trei in trei cum ai facut-o, altfel comentai la el, nu la ce spun eu. :)))) (Daca tine de Adler, nu vreau sa stiu).
@online: Sablonul cu „Întrebarea e pe măsură celui care o pune” l-ai tot folosit cu mai multi pe aici. Mai sus ai inca doua si nu am citit decat putin. Ce faci, vorbesti numai in sabloane? Parca as primi raspunsuri de la un call-center de magazin…online 🙂
Nu e important ce scriu eu aici.
@online: Cu atat mai mult daca nu e important, lasa-mi comentariile in pace si nu le mai toca marunt, nu e frumos, ai comentat aproape tot ce am scris. Unul, doua, mai ziceam, dar chiar te deranjeaza tot ce scriu? Serios acum, daca da, spune si nu mai scriu, nu vrea sa fac rau absolut nu.
am folosit …celălalt sablon, ăla cu ‘raspunsul e pe măsură celui care îl da’
Bine. Dar nu mai cita si toca marunt toate comentariile mele, te rog. Ai un articol deasupra comentariilor pentru inspiratie, e scris de autor de exceptie, te rog eu frumos, ajunge!
‘chiar te deranjeaza tot ce scriu’
…pai ce, nu ți as zice Io ție, daca ar fi așa?
însă ..nu mi vine sa zic!
acu dacă nu mi vine,…aia e.
e scris de autor de exceptie’
–
așa e. 🙂
însă …cum ai ajuns la concluzia asta?:))))
Pentru ca te suporta pe tine!!!! 🙂 Hai ca glumesc, nu esti chiar atat de rau, esti mult mai rau! 🙂
Aprecierea era evident subiectiva, ca sa-ti raspund. Daca vrei un raspuns complet, intreaba-ma pe alta pagina.
„Pe măsură ce îmbătrânești, este mai greu să ai eroi, dar este oarecum necesar.”
‘Nu prea inteleg de ce si-ar dori cineva o viata exagerat de lunga’
–
oamenii nu si doresc o viata exagerat de lunga, ci una care sa li se para a fi suficienta. se pare ca in general viata e insuficienta, atata vreme cit oamenii, aflati pe final de viata, indiferent de varsta, isi doresc sa mai traiasca un pic. dupa care …fiecare vede cu proprii ochi ‘suficienta’..
Like!, Like!, Like! :)))))))
–
foarte tare articolul, doamna doctor 🙂