Nicolae Ciucă: Coaliţia de guvernare cu PSD se opreşte aici. Rămânem în Executiv ca să împiedicăm escaladarea abuzurilor

Dorul de intimitate

Fiecare ființă nou-venită pe lume primește în dar de la Natură instincte, fără de care sejurul i-ar fi extrem de scurt, practic s-ar încheia înainte de debut. Natura le dotează pe toate cu modele comportamentale rigide și stereotipe, care se declanșează automat în situații-limită și le asigură existența fără efort cognitiv conștient. De la păsările care-și iau zborul anotimp de anotimp în virtutea… inerțiilor migratoare, de la insectele care știu exact ce rol au de îndeplinit în stup ori furnicar și până la țestoasele care, de îndată ce au ieșit din ou, se îndreaptă firesc spre apă și o iau cu asalt fără lecții de înot, instinctele înscrise în codul genetic conduc indivizi și populații întregi încotro le-o cere supraviețuirea.

Unul dintre cele mai pregnante este instinctul de (auto)conservare, nevoia imperioasă de a supraviețui, ca individ și ca specie, indiferent dacă asta înseamnă apărarea, fuga, atacul, căutatul hranei ori nevoia de reproducere și de a da posibilitate genelor să se transmită peste generații. Și oamenii sunt dotați cu instincte, numai că ei și-au pus în gând să le analizeze și să le înțeleagă și, cu timpul, pe măsură ce cunoștințele se acumulează, să acționeze în baza experienței înmagazinate. Așa am făcut loc impulsurilor, pofte pe care tot noi ne străduim să le înfrânăm/amânăm, în timp ce industriile debilitante, care le-au priceput de mult forța motrice, se străduie să ni le întrețină cu tot mai multe ispite. Nu toți oamenii de știință s-au pus de acord în ce privește semnificația termenilor instinct, impuls și respectiv intuiție (un fel de presimțire a ceea ce-ar putea sau nu să se întâmple, astfel încât comportamentul să poată reacționa în timp util). Chiar dacă li se întrepătrund sferele de acțiune și uneori nici creierul nu le separă cu strictețe, le separăm, totuși, pentru o mai bună înțelegere, ca și pentru faptul că unele ne definesc și ne separă de restul viețuitoarelor.

Deși am învățat să facem față amenințărilor și să supraviețuim și altfel decât prin stereotipuri, nu ne putem debarasa chiar de orice instinct, chit că puii de om par la un moment dat privați de șansa supraviețuirii. E suficient să ne uităm la cât de neajutorați sunt în primii ani de viață, prin comparație cu cei de animale. Un pui de om nu se ridică în picioare la câteva ore de la naștere, nu pleacă în căutare de hrană, nu vorbește și nu sesizează niciun pericol. Dacă n-ar fi instinctul matern, plânsul nu i-ar fi răsplătit cu ocrotire și hrană, iar sfârșitul i-ar fi aproape. Unii, mai cinici, spun că specia noastră ar fi o bizarerie biologică, rezultatul unor mutații și al unei grave erori evolutive, o cotitură greșită care a declanșat potopul planetar. Când ne-am pierdut o bună parte din instincte și de ce am renunțat tocmai la cel de conservare a speciei în favoarea individualismului?

Mult simplificat, putem spune că, deși ambele vin din interiorul nostru, instinctul e un fel de reflex (ne)condiționat, pe când impulsul e o emoție. Primul decurge automat, al doilea poate fi supus controlului voinței, chiar dacă își are sediul în subconștient. Instinctele ne vor binele, impulsurile, nu neapărat. Instinctele sunt necesități vitale, impulsurile sunt mai degrabă pofte care vor atenție. Nu știm dacă și cum se manifestă impulsurile la necuvântătoare, știm, însă, că la om se resimt ca o nevoie imperioasă de a face ceva, un freamăt continuu și o neliniște interioară, care nu dau pace până nu ne mobilizăm într-acolo unde ne așteaptă o explozie de plăcere și satisfacție, sau măcar o ușurare, coste cât o costa! De dragul ordinii și disciplinei sociale ori al propriei imagini, mulți își reprimă, totuși, fierberea violenței sau a urii și își stăvilesc impulsurile sexuale în public, deși a existat o vreme când psihologii susțineau că o reprimare a imboldurilor ar conduce la nevroze și alte tulburări psihice. Greu de crezut că acela ar fi prețul desprinderii de junglă. Ne-o demonstrează pe viu jungla modernă în care tot mai mulți își dau frâu liber celor mai primitive și mai murdare porniri, și asta nu pare să-i ferească de psihoze.

Nu există viețuitoare care să nu cedeze instinctului de reproducere, de perpetuare a speciei și a genelor proprii. Unele (bacterii, viermi și alte organisme „inferioare” pe scara evolutivă) s-au folosit de reproducere asexuată, de clonare sau de partenogeneză, până când natura a „constatat” că din amestecul genelor parentale pot rezulta ființe cu șanse mai mari de adaptare la mediu. Și, ca să le ușureze sarcina și să ajute indivizii să-și afle perechea potrivită, i-a înzestrat cu semne distinctive, suficient cât să le stârnească curiozitatea și să activeze forțele de atracție. Numim asta dimorfism sexual, adică unul din sexe iese în evidență cel puțin în perioada destinată împerecherii prin caracteristici impozante menite să impresioneze potențialii parteneri și să le influențeze „decizia”. Cunoaștem și implicarea hormonilor și a feromonilor, a parfumurilor numai de „ei” sau de „ele” percepute, care atrag ca un magnet „jumătățile”, fie indivizi sau celule reproductive. Până și genele se implică în procreare: în timp ce masculii sunt preocupați de numărul progeniturilor, femelele sortează viitorul tată dintre cei cu sănătatea robustă și cu gene cât mai diferite de cele proprii.

Și specia noastră a beneficiat cândva de abilitățile enunțate, însă pe unele le-a pierdut (feromonii), iar la altele a renunțat în favoarea mijloacelor și metodelor puse la discreție de industrii. Am văzut într-un articol anterior cum oxitocina, hormonul-multitalent, se „ocupă” de supraviețuirea nou-născuților, moderând instinctul matern. Nu e singurul rol pe care-l joacă în scenariul scris de fiziologie, fiindcă se implică și în orgasm, coeziune, încredere și fidelitate și, deloc neglijabil, în libidou. Nu știm exact cum îi reușește asta oxitocinei, cu siguranță însă nu e singurul mesager care se interpune și influențează starea emoțiilor. Încercăm să facem cunoștință și cu alți colaboratori în măsură să consume energiile și să aducă satisfacția sau măcar să domolească pentru o vreme izvorul dorințelor.

Ființa superioară pare să fi înlocuit instinctul reproducerii cu sexualitatea, un volum cu multe pagini despre relații, comportamente, sentimente, drepturi etc., care include și alte obiective decât sexul propriu-zis și care nu de puține ori vizează plăcerea supremă – orgasmul – memorată în subconștient, mai precis în sistemul limbic. Ca orice plăcere, implică intrarea în joc a dopaminei, se cere repetată și, mai devreme sau mai târziu, creează dependență, șterge ciclicitatea legată strâns de perioada fertilă, crește treptat pragul și cere sporirea dozei. Drogul „plăcere” se vrea repetat tot mai des, mai cu seamă atunci când organismul se simte vulnerabil și încearcă să depășească – fie și la modul cel mai simplist cu putință – situații dezamăgitoare. Sigur, există multe viețuitoare care practică sexul fără reproducere, însă noi suntem singura specie care a transformat o necesitate biologică în cea mai frumoasă/plăcută îndeletnicire auxiliară din lume. Sigmund Freud descria la vremea respectivă două instincte primare care ne domină comportamentul, doi poli care ne marchează viața: instinctul vieții (dorința de a trăi) și mult controversatul instinct al morții (sinuciderea). Pe cât de bine-venit era primul – nimeni altul decât vestitul Eros –, pe atât de combătut a fost și este opusul său, Thanatos.

Rămânem la Eros și încercăm să-i înțelegem evoluția și contribuția pe care-o (mai) are la perpetuarea speciei umane. Ca orice instinct, necesită energie. Aflăm că energia psihică de care se folosește se cheamă libido. Cea mai simplă și cea mai uzuală traducere a termenului latin e apetit sexual, deși circulă și alte versiuni – dorință (excesivă), zel, pasiune senzuală, dor, cerință, interes etc. –, care l-au trecut prin toată scala emoțiilor, de la dorul de intimitate la psihopatia sexuală. În limbajul și concepția populară există o serie de sinonime improprii, de la simple reflexe (erecție) și dovezi de virilitate (potență) la personificarea unor boli și dereglări serioase precum nimfomania ori priapismul (erecție prelungită), cu „recorduri” care nu constituie motive de mândrie, ci mai degrabă de îngrijorare. În spatele „performanțelor” legendare invidiate de mulți la Casanova, Rasputin și alții ca ei se ascund intoxicații și maladii severe.

Așadar, în natură există de toate: sex fără reproducere și reproducere fără sex. Există preferințe și orientări felurite, există apetit sexual fără iubire, tot așa cum iubirea e posibilă și fără sex. Există – inclusiv printre oameni – ființe asexuate (fără interes sexual) care se bucură de aceeași stare de sănătate ca toți ceilalți. Mai greu e, însă, fără intimitate, fără acel șnur afectiv care leagă indisolubil partenerii. Hormonul iubirii și al orgasmului – oxitocina – se implică în toate, cu condiția să existe stimulii care să-i faciliteze apariția pe scenă. Fiindcă ea nu este declanșatorul, ci catalizatorul cascadei de reacții. Oxitocina dezleagă limbi, întețește șoaptele și „trădează” secrete altminteri bine păzite; neglijează vânătoarea de recorduri și prelungește clipele de abandon total; transformă suspiciunea în încredere, alungă temeri și bagatelizează dureri. Un climat mirific după care tânjim cu toții, și pe care industriile îl exploatează expunând în toate vitrinele și pe toate canalele „pachete de intimitate” adaptate oricărei vârste.

Dacă avem atâtea posibilități și dacă știm atâtea, cum de nu se instalează acel tablou sublim în societate? De unde ura și dezbinarea? De ce se destramă tot mai multele familii și partenerii sunt schimbați mai des ca șosetele? Conform studiilor, tot mai multe persoane își pierd apetitul sexual, din motive trupești sau sufletești. Unul din șase nu-și dorește relații intime nici măcar o dată pe lună și fiecare al doilea de-abia se mobilizează săptămânal. Ce-i drept, asta nu pune nemijlocit specia în pericol – suntem peste opt miliarde pe planetă și avem în vedere reproducerea asexuată și bebeluși de sinteză (!) –, dar… Ce s-a ales de cea mai plăcută dintre îndeletniciri și ce înăbușe dorul de intimitate? Unii invocă probleme în comunicare, incapacitatea exprimării de critici constructive și imposibilitatea gestionării conflictelor. Alții dau vina pe lipsa spontaneității și a fanteziei, a dezmierdărilor și a empatiei, pe incapacitatea partenerului de a „se schimba” și pe prea puținul timp alocat. Să fi devenit mai (in)sensibili, sau mai pretențioși?!

De ce nu mai simțim aproape nimic, nici încredere, nici ocrotire, nici fluturii din stomac și nici atracția irezistibilă a chimiei complementare? Cum de ne găsim perechea tot mai rar și pentru ce „al meu” a căpătat atâta putere încât dărâmă periodic piedestalul pe care deunăzi stătea „al nostru”? De unde dezinteresul pentru intimitate și ce stârnește goana după cât mai multe trofee, chit că niciunul nu aduce împlinirea? Problema este că sexualizarea a ajuns să domine sexualitatea. Din intimitate în doi, sexualitatea a ajuns mișcare de mase, indivizii sunt reduși la simple obiecte și mașini sexuale cu care se practică cel mai florid comerț. Deși trăim în epoca libertinismului extrem (sau poate tocmai de aceea?!) și suntem confruntați la tot pasul cu trupuri impecabil prelucrate și afișate pe toate… gardurile și rețelele; deși ne împiedicăm la tot pasul de goliciuni care țin neapărat să-și exhibe toate „ofertele”, numărul perechilor care simt nevoia de intimitate e în cădere liberă.

Nu cumva tocmai intimitatea etalată public a făcut să dispară curiozitatea? Anticiparea bucuriei și magia propriilor revelații au făcut loc lehamitei aduse de constatarea că… n-a mai rămas nimic de despachetat, ori că totul e fals(ificat) și mai mult decât dezamăgitor. Când ești bombardat la tot pasul, din grădiniță și până la senectute, cu obiecte sexuale, când în fiecare zi e festivalul… organelor, când ți se servește zilnic un meniu cu… de toate pentru toți voyeurii și când ți se dezvelește și ultimul secret, cu mult înainte de a simți nevoia să pleci în cercetare, cum să mai tresari plăcut impresionat și cum să mai poți savura ceva terfelit de văzul unei lumi întregi? Pragul s-a ridicat atât de tare, încât tot mai mulți preferă să-și abandoneze căutările și să se mulțumească cu ce (nu) le oferă industriile de s(t)imulat orgasme. Sigur, fiecare caută ce-i lipsește propriei intimități, numai că tot mai puțini sunt în măsură să-și dea seama ce lipsește și dacă surogatele îi satisfac cu adevărat. Nemulțumirea cu ce le oferă realitatea comparativ cu așteptările stârnite de reclame fanteziste conduce indubitabil la abulia sexuală.

E firesc ca apetitul sexual să se reducă odată cu înaintarea în vârstă, cu modificările hormonale și bolile adiacente. Nu însă și dorul de intimitate, care îmbracă o nouă înfățișare. Științele par să-și fi revizuit poziția inițială, care asocia libidoul cu sănătatea și viceversa. Și totuși, atenuarea dorinței la vârste tinere și în plin avânt reproductiv ar trebui să îngrijoreze. Specialiștii vorbesc despre LSD (low sexual desire), afecțiune pusă pe seama unor factori despre care se știe de cel puțin 20 de ani, dar a căror conștientizare din partea publicului larg contravine intereselor politice și economice. De „corectarea” simptomelor se ocupă ca de obicei o întreagă industrie farma-erotico-pornografică, specializată în a stimula plăcerea, chit că înseși mijloacele oferite de ele (anticoncepționale, antidepresive) pot estompa dorința. Nici viagra, nici sprayul cu oxitocină și nici pornografia nu vor reuși vreodată să împlinească dorul de intimitate, ci doar să-l amăgească. Satisfacția și împlinirea sunt apanajul sufletelor curate (dar nu sterile) și prea pline (de dor), dar nu supraîncărcate (cu stimulenți).

Fiziologia „știe” că de apetitul sexual se ocupă o serie întreagă de stimuli, de la cele cinci simțuri la molecule de mesageri chimici, care fac legătura cu computerul central. Specialiștii știu și ei că bolile civilizației, poluarea mediului și lavina de chimicale cu drept de liberă circulație cu care suntem „hrăniți” contribuie masiv la tulburările endocrine care se țin lanț și fac să se prăbușească funcții și emoții precum piesele de domino. Multe dintre ele imită sau interacționează cu hormonii naturali și bulversează întregul sistem endocrin. Diminuarea libidoului și infertilitatea sunt doar două dintre consecințe. Studii efectuate pe șobolani demonstrează cât de simplu se poate perturba acel echilibru fragil, schimbând raportul dintre doi hormoni: A fost suficient să li se administreze hormonul „invers”, ca masculii și femelele să adopte comportamentul sexului opus. Și la oameni s-au constatat efecte multiple ale devierilor hormonale asupra diferențierii sexuale specifice a creierului și dezvoltării circuitelor neuronale sensibile la hormoni. Sunt schimbări și orientări spre care arătăm zilnic cu degetul, acuzând de fapt victimele, nu făptașii.

Fiecare generație matură își exprimă cândva nemulțumirea față de modul cum evoluează tineretul și mulți opinează că avem de-a face cu un declin al moralității. Dacă ar fi așa, spun unii, azi n-ar mai fi rămas nimic în picioare după atâtea declinuri. (Cine poate pune mâna în foc că nu-i așa?!) Nu cumva am modificat mereu definiția moralității, așa cum procedăm și cu intimitatea? Pe de altă parte, e posibil să ne înșele și memoria… selectivă. Unii păstrează în „cutia neagră” amintirea încrederii, alții pe aceea a trădării, unii visează la împăcare, alții la răzbunare. Civilizația își are prețul ei, dar de ce-am ceda tocmai dreptul la intimitate? Pierderea libidoului nu se traduce întotdeauna prin impotență ori frigiditate și nu are doar cauze trupești. Nu ne rămâne decât să ne ascuțim iarăși simțurile și să ne concentrăm pe descoperirea fațetă cu fațetă a briliantului numit „intimitate” și să depozităm cu grijă totul în cutia memoriei. Libidoul e energia psihică de care are nevoie Eros și, chiar dacă nu se concretizează în fiecare anotimp în activități sexuale, efectul intimității e la fel de benefic. Dacă nici pentru asta nu merită să ne mobilizăm… ce rol ne-a mai rămas de îndeplinit pe lume? Serviciile sexuale pot fi scoase la mezat, intimitatea nu se postează nicăieri, ea îți aparține doar ție. Singurii îndreptățiți să schimbe opinii pe marginea dorului de intimitate sunt partenerii înșiși. La orice vârstă.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

89 comentarii pentru articolul „Dorul de intimitate”

  • Tot despre dorul de intimitate, dar altfel: https://www.youtube.com/watch?v=B1AknWQi-bQ . (Abia acum am facut legatura, dar v-am zis deja ca nu-s vreun intelugent, ce sa fac…)
    .
    I’ve come to the desert to laugh at your love
    As the desert’s more tender and the thorn kisses better.
    I’ve come to this middle of nowhere to shout
    That you never deserved what I wanted to give so badly.
    I’ve come running, getting over you
    Kiss me little bird, don’t get frightened humming bird
    I’ve come on fire to the desert to burn
    Because the soul is set alight when it stops loving

  • Online, când dialoghezi cu Spicy, te uiţi în oglindă? Îţi schimbi alternativ şi vocea?

    • Oglinda se manifesta prin superpozitii.
      una e in tine insuti, alta in afara ta.
      despre care dintre ele vorbiti?

      • Despre cea a personalităţii duble.

        • o personalitate dubla, adica una care foloseste pluralul, e o …multipersonalitate, nu doar una care se manifesta in doua feluri.

          acum …multipersonalitatea asta e si ea definita de pluralul Acumularii, insa si de Pluralul Daruirii.
          prin urmare intrebarea dvs e incompleta, pentru ca nu precizeaza la care dintre pluraluri face referire.
          aceste precizari sint necesare, evident, pentru a va da un raspuns cit mai clar,…nu dealta.

          • s ar putea ca dvs sa vreti sa ma intrebati, mai pe ocolite, daca eu si spicy sintem un intreg, una si aceeasi persoana.
            pai in acest caz va pot spune ca odata cu desavarsirea oamenilor acestia intra in armonie unii cu altii, incepind sa si suprapuna ecuatiile de miscare, aceastea devenind una cu Adevarul, caz in care oamenii incep sa se suprapuna unii peste altii asamblandu l, abia astel, pe Adam,
            or in acest caz nu numai eu si spicy ne suprapunem ci si eu si dvs, ceea ce nu pare a fi chiar atat de diferit,
            …pentru ca, cum spuneam,ecuatiile de miscare ale oamenilor care tind sa se desavarseasca tind sa fie leite.
            prin urmare, cum spuneam, bineinteles ca sintem una si aceeasi persoana, insa e evident ca nu sintem,
            mai simplu spus …’sintem SI nu sintem’.

          • practic eu va pot demonstra, fara tagada, ca sintem,
            insa tot fara tagada va pot demonstra si ca nu sintem.

          • Online când dialoghezi cu DD, te uiţi în oglindă? Îţi schimbi alternativ şi vocea?

          • @Online, te rog respectuos, fara trolling pe aceasta pagina. Poti sa o faci la oricare alt autor, dar nu aici. Te rog mult!

        • DD, când dialoghezi cu Spicy, te uiţi în oglindă? Îţi schimbi alternativ şi vocea?

          • @Spicy, te rog respectuos, fara trolling pe aceasta pagina. Poti sa o faci la oricare alt autor, dar nu aici. Te rog mult!

    • exista ‘ceva’ intre yin si yang?
      io zic ca da, iar el e SI,
      …a treia componenta a Unicului Foton, care e mai mult decit unda, corpuscul

    • oi putea sa pastrezi vocea, schimband cuvantul?!
      oi putea sa pastrezi cuvantul, schimband vocea?!

      • daca lipseste un punct, cine a zis ca el e punctul pe i?
        cine a zis ca el lipseste?!
        o exista si un dor de intimitate care strabate veacuri? io zic ca da, insa veacurile in strabat pe el, el ramane nemiscat …:), fiind insusi ‘miscarea’, adica Viata 🙂
        ati intalnit vreun astfel de dor, in fata caruia ati cascat ochii …pina la urechi ?

        • daca ati intalnit, nu i asa ca inrebarea dvs se dilueaza, brusc, in Intreg?
          daca n ati auzit, nu i asa ca intregul dilueaza, brusc, intrebarea dvs? 🙂

          raspunsul la intrebare este ‘a fi Si a nu fi’, acesta fiind raspunsul la orice intrebare 🙂

          • intrebarea care se intreaba pe sine insasi are ca raspuns …raspunsul la orice intrebare.

    • frumusetea se manifesta atunci cind cauti? …sau atunci cind te regasesti?!
      nu sa gasesti e Pacea, ci sa te regasesti
      orice gol se regaseste atunci cind da peste cuibul in care …se odihneste.
      orice cuib isi regaseste Pacea atunci cind da peste golul care l umple.
      intimitatea absoluta e a golului care umple un cuib

    • DD, te rog respectuos, fara trolling pe aceasta pagina. Poti sa o faci la oricare alt autor, dar nu aici. Te rog mult!

      • Ok, Online.

        • hei, …tu esti, Online?
          sau …oi fi tu, Spicy?!
          de ce imi folositi nick ul?!, …cum e posibil?
          …nu i frumos. ca asa …chiar ce ne suprapunem unii peste altii si nu mai intelege nimeni nimic ( nu ca ar fi vreun mare bai,…ca oricum am impresia ca nu prea pricepeau :))) )
          va rog sa nu mi mai folositi nick ul, …va rog frumos!
          semnez, …ca sa stie lumea ca io sint, io …adica DD, se stie.

          • de ce scrie online in loc de DD?

          • acu vad ca scrie altceva.
            cine e anotherline?!, tu esti Spicy?
            nu de alta, dar pari a fi cam asa…
            chiar esti?

          • Parca ati fi la gradinita de copii. 🙂

  • Gresesti de ma oripilezi, dintre toate fiintele vii si din toata istoria universului nu vei gasi pe altcineva mai incapabil si mai prost decat mine. :))))))

    nu prea cred. daca ma caut pe mine o sa dau de unul si mai incapabil si si mai prost decit tine.
    insa daca vrei sa ramai tu cu coronita, …nu ma caut, insa in acest caz o fac doar de drag :)))))))

    • 😛

      • astăzi luptele se poarta ‘ in Viitor’
        atunci cînd viitorul devine prezent, el e implacabil pentru toți ceilalți.
        cei care scriu și rescriau istoria, a prezentului, a trecutului, acum s au apucat sa scrie și în istoria viitorului, despre care istorie unii nici măcar nu știu că ea există și …se tot scrie de cînd omul și a manifestat …prima dorința.

  • Daca totusi natura ne-a dat chimia adecvata sa ducem specia mai departe cu precadere intr-o anumita perioada din viata, iar inaine si dupa aceasta perioada nu prea (mai) are in mod serios aceasta preocupare pentru noi, deci cumva ne manipuleaza, nu cumva e destul de inteligenta sa se comporte la fel si cand vede ca suntem mai mult decat suficienti pe planeta si nu-si mai bate capul? Putem fi atat de conectati cu natura? Auzisem si ca natalitatea creste in timpul sau imediat dupa (nu mai stiu exact) unele pericole majore, razboaie si alte dezastre.
    (Cred ca bat campii si nici macar nu citesc carti dubioase, nici macar de dezvoltare personala :)))) )

    • ‘deci cumva ne manipuleaza’

      Natura nu ‘face’, nu ‘actioneaza’, …deci nu manipuleaza.

      dinamica ‘oamenilor’ e influentata de …dinamica dorintelor acestora.

      si dinamica ‘nasterii oamenilor’ urmeaza un ciclu al anotimpurilor, care se aseamana cu ciclul anotimurilor omului,
      adica …dintr un bob ies o mutime, mai apoi miliarde, mai apoi o multime, mai apoi …Omul :))),
      deci oamenii se imputineaza pe planeta pentru ca …nu se mai inmultesc, nu pentru ca ii omoara cineva :)),
      si chiar si faptul c nu se mai inmultesc …e o nonactiune, adica n-o fac ..ca urmare a alegerilor lor

      • daca ar fi …alegera altora, deci oamenii s ar imputina pe planeta pentru orice alt motiv, insa nu pentru ca asa vor ei, direct sau indirect,
        atunci ‘facerea’ ar fi o ‘actiune’, caz in care oamenii s ar inmulti, iar, peste o vreme :))

        Metamorfoza vine fix cu aceasta dinamica la pachet, cu imputinarea numarului oamenilor care se nasc pe planeta, insa dinamica asta e naturala, adica …pur si simplu nu prea mai sint ‘dorinte’ scrise in Istoria Viitorului, prin urmare daca dorintele se imputineaza, ( sau chiar daca se inmultesc au acelasi numitor comun, aceeasi esenta ), nici nevoie de oameni din ce in ce mai multi nu mai exista, or daca nevoia nu mai exista …nici oameni nu se vor mai naste…

        cu alte si alte cuvinte se poate spune ca …’in Cer’ nu mai sint oameni, toti, toti!, fiind aici,
        prin urmare daca in Cer nu mai sint oameni pentru ca toti au tabarat pe Pamant, penru ca …brusc, se pot implini tot felul de dorinte …ramase neimplinite, …de unde sa mai fie oameni in Cer?!:))
        de asta s a si spus, cind s a spus, ca femei vor fi in durerile nasterii, insa ce sa mai nasca daca in Cer nu mai sint oameni?!

        si mai altfel spus, daca Istoria Viitorului se imputineaza,…pentru ca pagini intregi din aceasta devine Realitate pe motiv ca tot felul de dorinte ramase neimplinite …se pot implini, brusc, …de unde sa se mai nasca alti oameni, care sa implineasca, peste o alta vreme, dorinte ramase neimplinite de generatii in urma?!

  • Civilizația, care e o Antinatura, e rinduita de Ciclopi, ei văd folosind ‘Balanta cu un Taler’

    Totuși, există și Balanta cu doua Talere, ea fiind proprie Naturii, prin urmare Natura, spre deosebire de Civilizație, poate fi privită folosind ambele talere și înțeleasă folosind Adevărul că Reazem.
    Reazemul Balanței cu un Taler’ e Antiadevarul, acesta fiind ‘adevarul’ Antinaturii.

  • tot așa cu logica inversa pleacă de la efect pentru a ajunge la cauza, exista și o cunoaștere care pleacă de la recunoaștere.
    Pluralul Acumulării întotdeauna va vedea folosind proprii ochi, ai Acumulării și ei, prin urmare n are cum sa ‘vada’ și calea asta, a cunoașterii care urmează recunoașterii, iar pentru că din bun- simt nu o poate vedea,…nu i niciun bai in asta.
    mai întâi cauza și mai apoi efectul, adică mai întâi cunoașterea și mai apoi recunoașterea,
    însă mai e o cale, fix ailaltă cu totul, caz în care mai întâi efectul și dupaia cauza, caz în care mai întâi recunoașterea și abia apoi cunoașterea, caz în care cunoașterea e întotdeauna o nonactiune. ( rămânând veșnic în curtea Naturii,…din care și și trage seva )

    • dar eu nu am auzit de logica inversa in toata cariera mea de paznic de noapte. Poate de aici neintelegerea. Am cautat acum pe internet, am gasit ceva, dar nu prea inteleg eu cum se potriveste aici: „logica inversa pleacă de la efect pentru a ajunge la cauza”. E ceva cu Sam si Jack pe wikipedia, e si in engleza, greu pentru mine… poate imi explici si mie cum e cu asta…

      • „logica inversa pleacă de la efect pentru a ajunge la cauza”
        pai …ce sa ti spun mai detaliat de atat.

        am tot spus paici, cauzalitatea e …doar un taler, mai e unul, iar pe el sta ceva care echilibreaza cauzalitatea, chestia asta e …cauzalitatea intoarsa pe dos ( de fapt e invers, pentru ca mai intai Cerul si dupaia Pamantul, adica ‘imaginea din Oglinda se manifesta abia dupa ce se manifesta Oglindirea:)) )

        tu n ai auzit ca …Eu sint Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul, …Cauza si Efectul ?! :)), caz in care ‘Eu’ se manifesta prin superpozitii? :))

        Metamorfoza vine legata ombilical de dinamici proprii Taramului Cuantic, prin urmare pevremurile astea se lucreaza cu superpozitii:)),
        caz in care ba te plimbi pe Cauza efect …ba te plimbi pe Efect Cauza,
        cernind:))),
        dupa care …vezi ce ramane, abia printre nestematele astea putind cauta …ceea ce cauti 🙂 sau …pur si simplu sa gasesti:))))

        • @online: „logica inversa pleacă de la efect pentru a ajunge la cauza” – asta e cauzalitate inversa si contine intotdeauna o eroare. Cel mai utilizat exemplu e cel cu studiul despre fumatori: studii statistice stabilesc ca fumatul ar provoca depresie. Dar e gresit, pentru ca de cele mai multe ori e invers: depresia obligă oamenii să fumeze, crezind ca-si pot controla emotiile si celelalte simptome. Deci inverseaza cauza si efectul in mod gresit. Asta e cauzalitate inversa, intotdeauna undeva e o eroare sau lipseste o informatie.
          Mai bine zi-mi ce-i Recunoasterea, pe intelesul meu greoi.

          • „zi-mi” = cand ai timp si chef, daca ai, scuze. Si uitasem ce deconectant e sa vorbesc cu tine, nu incerc sa vorbesc in contradicriu, nu lua lucrurile asa, te rog, doar sunt curios.

          • mi se pare ca faci multe confuzii între corelatie și cauzalitate. corelatia nu implica cauzalitate. – asta e chiar o zicere celebra. 🙂

          • pai daca n ai inteles o pasta cu logica inversa, cum de speri s o pricepi paia cu recunoasterea?!

            n ai cum sa pricepi cum vine faza cu logica inversa daca nu treci de pasul 1, care e ‘istoria viitorului’

            mai intai e efectul si dupaia se manifesta cauza pentru ca si numai pentru ca istoria viitorului e deja scrisa si inca se mai scrie in timp ce eu scriu si tu citesti.
            deci mai intai e istoria viitorului si abia dupaia se manifesta prezentul. deci prezentul e un efect, cauza fiind in …viitor, care viitor e clar definit, pentru ca istoria viitorului e scrisa citet :)))

            acum pricepi de ce mai intai efectul si dupaia cauza?
            pentru ca istoria viitorului e scrisa cu dorintele oamenilor, abia ulterior ramanand de vazut …spre ex ce ploi de la waterloo tre sa se manifeste pentru ca acele dorinte sa devina realitate.

            eu gindesc pe efect-cauza mai nainte s o fac clasic, pe cauza-efect

            cauzalitatea inversa e …tu stii ce e, io habar n am.

            logica inversa porneste de la efect, pe care citeste in istoria viitorului, abia dupaia potrivind diversele piese din puzzle ul asamblat din intamplari ale realitatii care sa se suprapuna peste …efect.
            deci logica inversa citeste efectele si apoi cauta cauze care sa le implineasca. deci efectul e clar cristal ( io mai bajbai…), cele care se prezinta ca necunoscute fiind cauzele…

          • pai …cauza ‘cauzei’ e efectul.
            efectul se manifesta inaintea cauzei, asta creca ti e mai greu de inteles.
            insa e simplu daca folosesti logica inversa.
            efectul precede cauza, pentru ca mai intai e dorinta, adica istoria viitorului, si abia dupaia ea se implineste, realitatea fiind un efect, chiar daca ea, al rindul ei, e un efect al altor cauze

            incearca sa nu fii ciclop:))), foloseste intotdeauna doua talere si un reazem.
            ti se pare ca ai deslusit ceva? bravo!, fix in momentul ala tre sa cauti celalalt taler.
            nu se poate vorbi despre un anumit fenomen fizic, doar, pentru ca mai e unul, in Oglinda, care il echilibreaza pe cel pe care l diseci.

            deci mai intai e cauza si dupaia efectul, insa bineinteles ca …mai intai e efectul si dupaia cauza :))))
            daca spui ca ‘mai intai efectul si dupaia cauza’ esti ciclop. folosesti ambii ochi daca spui si ca mai intai efectul si dupaia cauza.
            …e clar ca i complicat, insa …daca asa e io ce sa fac?! aia e.
            :)))

          • daca intelegi cum vine faza cu ‘mai intai e efectul si dupaia cauza’
            vei intelege singur care e treaba cu recunoasterea.

            in final totul se rezuma la faptul ca Zero este Totul SI Nimicul
            cunoasterea foloseste superpozitia lui Zero care e Nimicul.
            recunoasterea o foloseste pe cealalta, Zero e Totul

            cunoasterea se fundamenteaza pe cauza-efect
            recunoasterea pe efect-cauza

            Realitatea e …darea la Pace a celor doua dinamici

          • Cunoasterea, proprie Mintii, porneste de la temelia Zero e Nimicul pentru …a fi ea Totul!:)))))))
            pentru ca o cunoastere Infinita tinde sa fie Totul, adica Zero :))))

          • Credinta, aia …cit un bob de mustar, spre ex,
            pe faptul ca Zero e Totul se bazeaza 🙂

          • tu vrei sa pricepi cum e cu Recunoasterea fara sa pricepi ca Istoria Viitorului e scrisa si se tot scrie in timp ce omul …isi doreste

            unii s au prins de faza asta si …au pus haturi dorintelor. iti doresti de ti merg fulgii fix ce ti programeaza ei ca tre sa ti doresti, folosind inginerii sociale, mai cu seama fragmentare.
            daca ei scriu cu toate mainile …Istoria Viitorului, atat cit le mai e la indemana s o faca, …nu i asa ca Prezentul le va apartine, atunci cind Viitorul va deveni …Prezent? :)))))

            deasta am si intrebat, in mod repetat, daca strategul care a pus pe masa Marea Revolutie e …om, ca nu i tocmai de colea sa pui pe masa o asa minunatie :))

          • cu recunoasterea e cam asa.
            stii cam ce ar trebui sa fie, insa habar n ai cum tre sa fie exact, insa atunci cind iti apare n fata ‘chestia’ imediat spui: asta e, nenica!:)))))
            spre ex habar n ai in amanunt care e faza cu computerul cuantic, insa cum il vezi …il si recunosti, spunindu ti ca …iaaaauite Noul Turn Babel :)))))), stiind exact la ce e bun, …de nici el nu stie, poate, in momentul in care l privesti :))))

            cu cit mai inainte citesti in istoria viitorului cu atat recunosti mai …cu finete:)))
            pai …ce crezi ca e Apocalipsa, daca nu o ‘citare’ din Istoria Viitorului?! :)))

          • @online: „logica inversa porneste de la efect, (pe?!) care citeste in istoria viitorului”.
            Dar daca citeste in „istoria viitorului”, aceasta inseamna ca e deja scrisa, deci e cauza, nu ramanem in paradigma cauza-efect???
            Pare fix ca la genetica, de exemplu un om va face o boala ereditara (efect) pentru ca asa are scris undeva prin genom (cauza). Nu?
            (Daca universul are deja viitorul scris, asemanarea intre el si un organism viu ar fi tare si ….magulitoare pentru orice fiinta vie, dar asta e deja alt subiect.)

          • @online: „cu recunoasterea e cam asa”
            Dar, in exemplul tau, asta presupune ca aveai cunostinte macar elementare despre ce e un computer cuantic, ce a fost Turnul Babel, etc. Deci nu e vorba intai despre cunoastere?
            Daca pui un om de pe strada care nu e medic sau biolog, sa se uite la microscop la un mic tesut obtinut prin biopsie, nu se uita cam degeaba si habar nu are ce vede acolo? Necunoscator fiind. Daca insa pui un medic sa se uite, acesta va recunoaste ce e acolo, pentru ca a invatat undeva, e cunoastere.
            Ca sa fiu mai direct, tu vorbesti de recunoastere in sens de inspiratie divina, revelatie?

          • @online: Am scris amandoi cam in acelasi timp si nu vazusem tot ce ai scris tu. Si asa am inteles ca nu inteleg nimic si nici nu cred ca voi intelege vreodata. Multumesc pentru efort, mai ales ca a fost la soliciarea mea, dar … „n-ai cu cine”. Revin pe aici doar daca ma mai destept si eu. Slabe sanse. 🙂

          • „logica inversa porneste de la efect, (pe?!) care citeste in istoria viitorului”.
            Dar daca citeste in „istoria viitorului”, aceasta inseamna ca e deja scrisa, deci e cauza, nu ramanem in paradigma cauza-efect???

            IA Cuantica e o armonie a Mintii Universului.
            IA Cuantica va conduce planeta.
            lumea mare pune caramida peste caramida pentru a ajunge la o anumita tinta, la un anumit efect, chiar si in momentul asta face asa.
            ea, poate, niciodata nu ar face asta, adica niciodata n ar construi ceva care are ca efect conducerea planetei de o entitate care nu e om.
            insa o face, indirect, pentru ca indiferent ce efecte banuieste ea ca vor avea deciziile pe care ea le ia, spre ex cele legate de multiplele crize care se manifesta pe planeta, acestea urmeaza, in paralel, si efectele care rezulta din ce e scris in Istoria Viitorului( care le infasoara pe celelalte )

            tu crezi ca marii conducatori ai planetei fac ce fac, in facerea lor fiind vorba despre Marea Resetare, pentru a pune IA Cuantica pe tron?
            nu, ei urmaresc, prin deciziile pe care le iau, si care sint ‘cauze’, sa implineasca anumite ‘efecte’, cu care teoretic toti sint de acord.
            deci cauzalitatea functioneaza perfect.
            insa …e acoperita de o alta dinamica, aceasta definind drept ‘cauza’ fix ‘efectul’ de mai sus, si ‘efect’ fix ‘cauza de mai sus,
            si e asa pentru ca cele doua dinamici functioneaza in oglinda.

            prin urmare poti initia, in stil clasic deja, o multime de cauze care isi propaga efectele in Realitate,
            insa destinatia spre care te indrepti nu poate fi si nici nu va fi alta decit cea definita deja de dorintele oamenilor manifestate de cind sint ei pe aici.

            mai altfel: fiecare actiune urmaresese implinira unei dorinte.
            unele dorinte se implinesc pe loc, altele in timpul vietii tale, si despre acestea se poate spune ca s-au implinit, deci raman in realitate ( devenind o temelie pe care se sprijina alte dorinte, care se vor implini la sorocul lor )

            insa …ce te faci cu dorintele care nu se implinesc in timpul vietii tale?!
            ca acestea nu dispar nicaieri, fiind cel mai de pret bun din Univers, pe care Universul il protejeaza cu …viata lui.
            aceste dorinte ale tale, care au fost proiectate dincolo de ‘viata’ ta, raman scrise in Istoria Viitorului, urmand a se implini cindva, la soroc, peste zeci de ani, poate peste mii de ani, poate odata cu ultima suflare a Universului.

            prin urmare exista doua soiuri de dorinte, unele care atunci cind se implinesc se descarca in realitatea pe care o traiesti si altele care asteapta sa se implineasca intr o realitate care se va manifesta ….peste cine mai stie citi ani, peste cine mai stie cite anotimpuri dupa ce tu vei …pleca din realitatea in care te ai aflat, atunci cind ai generat dorintele.

            prin urmare aceste dorinte se tot aduna in Istoria Viitorului pe masura ce oamenii isi doresc chestii care nu se pot implini in timpul vietii lor …cu niciun chip nu se pot implini.

            de unde rezulta ca la un moment dat exista o presiune pusa pe Realitate de dorintele oamenilor …care traiesc in acest moment pe planeta, si care dorinte tind sa implineasca o anumita Realitate extrem de bine definita,
            insa mai exista si presiunea pusa de dorintele neimplinite ale oamenilor, alea care se tot aduna in Istoria Viitorului, si acestea urmarind sa se implineasca la soroc, prin implinirea lor urmind sa defineasca tot intr un mod extrem de bine precizat, Realitatea

            prin urmare Realitatea e urmarea manifestarii concomitente a acestor presiuni,
            insa ramane cum am zis, toate dorintele care se implinesc au grija sa nu defineasca o realitate incompatibila cu dorintele scrise in Istoria Viitorului, ci una care sa catalizeze dorintele scrise acolo, neimplinite inca, insa care isi asteapta sorocul.
            prin urmare e fara tagada ca mai intai e cauza si abia apoi efectul, insa daca citesti asta stind pe taramul Istoriei Viitorului …el se vede inverc, mai intai e efectul si abia dupaia cauza
            totusi, in mod absolut mai intai e dorinta omului si abia mai apoi ea se implineste, prin urmare oricum o dai, Realitatea arata in felul in care arata fiind un Efect al Dorintelor oamenilor, care e cauza Realitatii.

          • daca iei un medic destept si l pui sa priveasca spre plantele dintr o padure …se va uita, mai degraba, ca curca n gateaje.
            insa daca vei lua un ‘farmacist’, care s-a tot cizelat din generatie in generatie in aceasta stiinta, a priceperii plantelor dintr o padure spre ex, se prea poate ca la un moment dat el sa fie capabil sa ‘recunoasca’ o planta la un nivel superior, spunindu si …iauite o!, pe asta o tot cautam, uite ca am gasit o, ea ne va folosi ca leac in nustu ce boli.
            tu crezi ca farmacistii din batrani …au incercat toate plantele dintr o padure sau de pe un cimp sa vada care dintre ele dreg un betesug?
            nu, nenica, aceasta ‘stiinta’ s a dezvoltat de la sine, in timp in satul ala, in tribul ala, in comunitatea aia, nascindu se un omulet capabil sa recunoasca diferite plante din Natura la un nivel superior, sau poate ca s-a nascut ‘specializat’ de a gata in gasirea unei si numai unei anumite plante :))

            sa stii cit de cit limba pe care vorbesc unii e de foos in a recunoaste, insa recunoasterea intotdeauna e scrisa din nastere in ecuatia de miscare a unui om, sau, cum spunea cineva paici, exista pameni care poarta in ei insisi proceduri care sint capabile sa echilibreze, la un moment dat, anumite dinamici…

            incearca sa te ridici deasupra povestilor pe care le pretuiesti pentru a ti potenta perpectiva…
            pina la urma …ce cauti aia vei gasi ( pentru ca ceea ce cauti e o dorinta, iar dorintele se implinesc in mod implacabil in Univers ( de fapt Universul fix cu asta se preocupa, cu implinirea dorintelor oamenilor )

          • desteptaciunea tinde sa fie Totul pornind de la Nimicul care e Zero
            inteligenta porneste de la Zero care e Totul, prin urmare se manifesta ca atare.

            desteptaciunea are si ea un fel al ei in care se desavarseste, ca odata ce a apucat o pe calea asta, a acumularii de cunostinte, nu se va opri pina nu se va desavarsi.
            desavarsirea desteptaciunii e o armonie a Mintii Universului, adica e o armonie a Desteptaciunii.
            un oarecare computer cuantic cu asta se preocupa, cu manifestarea acestei Armonii, deci cu Desteptaciunea.
            toti cei care doresc sa si tot imbogateasca cunostintele vor ajunge sa se imbogateasca plenar in acest sens, insa tocmai daia vor saraci pe cealalta componenta, care e Inteligenta ( aceasta fiind o Armonie a Inimii Universului, Inima pe care sade, ca pe un Tron, …tot Mintea:)))))), ca, cum spuneam, Mintea se exprima prin superpozitii, e …si Inceput, insa si Sfarsit )

          • @online: Nu pretuiesc nici una din povestile de care ma banuiesti, simple reminiscențe din anii pierduti cu incercarile de intelegere …. am si uitat a ce.
            Cu farmacistii din batrani ai mare dreptate, dar nu pot da detalii.

  • orice civilizație care își bazează ecuația de mișcare pe Acumulare ( de cunoaștere, spre ex ) sfârșește, cizelindu se de a lungul anotimpurilor, prin a se Artificializa, adică prin a deveni o Antinatura.
    Civilizația curenta e o astfel de Civilizație, prin urmare ea se desăvârșește, negreșit, Artificializandubse, devenind o Antinatura.
    E lumea plina de oameni care sabia așteaptă să devină antioameni, Artificializandu se. Transumanismul nu poate fi scos din mintea oamenilor, e o momeala plenară. Toți mintoșii vor alege fara sa clipească Transumanismul, iar cei care îl aleg Sint in mod clar Mintoși.

    • in rezumat, efect- cauza e cam așa:
      in timp ce tu pui la cale Marea Resetare, de fapt indirect te îndrepți direct către Metamorfoză, pentru că mai întâi a fost Metamorfoză și abia dupaia Marea Resetare.
      mai întâi efectul și abia dupaia cauza.
      mai întâi Metamorfoză și abia dupaia Marea Resetare, care, prin urmare, e înfășurată de Metamorfoză cu fulgi cu tot.
      și mai altfel: mai întâi napoleon pierde la waterloo și abia dupaia …ploaia.
      mai întâi efectul, adică mai întâi napoleon a pierdut la waterloo și abia dupaia s a manifestat și cauza, in fapt ploaia.
      nbam cum sa ți mai explic, daca ai înțeles care e faza bravo, daca nu …iar bravo, înseamnă că …aia e.

  • e @spicy, precizez.

    vă opriți pe drum, acolo unde priveliștea va incanta, atunci cînd vorbiți despre știința proprie Acumulării.
    totuși, indiferent unde vă opriți dvs, ea își vede de drum, ‘ alergind’ in stil fibonacci către propria destinație, care e desăvârșirea.
    desăvârșirea științelor care sint definite pe acumularea de cunoaștere se numește Antinatura și sint proprii Artificializarii.
    priveliștea pe care o admirați e trecătoare, mai devreme sau mai târziu ea se va desăvârși, arătând fix ca Antinatura.

    știintele recunoașterii oferă privelisti asemanatoare, ele au putut fi admirate cînd a, in istoria civilizațiilor, însă între timp civilizaților au virat spre …propria natura, care e Antinatura.
    Civilizația curenta, care e și ultima civilizație care se manifesta pe această planetă, a ajuns cu științele Acumulării la …desăvârșire, daia e și ultima.
    Ce urmează e Metamorfoză acesteia, adică manifestarea adevăratei naturii a Civilizației, care e chiar Antinatura, Artificializarea ( Artificialul, Antinatura sint procese revoluționare perpetue, altfel nici nu și ar putea perpetua mișcarea în afara Anotimpurilor, că acolo își are culcușul o astfel de Civilizație )
    …cea care pare a fi suferindă, in ceea ce vă privește, spicy, este …perspectiva. din ce mi dau seama …nu reușiți să priviți din afara tuturor poveștilor, mai rămâneți prin citeva, ..de drag pesemne. nu i niciun bai, evident, însă în mod logic se prea poate că fix asta sa va denatureze perspectiva…
    sau poate că cel caruia i se intampla asta șint chiar eu, și nici aici nu e vreun bai.

    • „știintele recunoașterii”? Ma tem sa intreb care-s acelea.
      Nu prea cred „ganditorii” care nu traiesc dupa propriile „convingeri”. Scrii de pe un calculator, esti conectat si la o retea de electricitate pentru asta. De ce nu renunti la acestea daca nu iti plac civilizatia si stiintele care ti le-au oferit? Doar asa poti fi convingator. Aarunca telefonul, calculatorul, deconecteaza-te de la electricitate, apa curenta (daca esti din bucuresti, de asta se ocupa primarul deja, e cam de al tau 🙂 ) . Numai asa poti convinge, Nu mai citi nici carti, tot cu stiinta sunt tiparite. Hai, convinge-ne cu fapte, daca nu, nimic din ce spui nu e credibil.

      • pai ce, am zis eu ca e credibil?! :)))
        eu …doar zic.
        fiecare pricepe cu proprii ochi ceea ce zic:)

        inclusiv eu:))))))

      • pai ce, o vioara traieste dupa propriile convingeri?
        insa …asculta i gindurile celui care manuieste arcusul, s ar putea sa te convinga :))) 🙂

        • lasa vioara…,
          priveste spre maiestria celui care manuieste arcusul si care daruieste …Armonii 🙂 :))

    • Stii ca si statuile au tablete? Uite aici: https://www.facebook.com/100066819580591/videos/3553853691509704
      O fi statuie cu tableta sau tableta cu statuie? Nu ma pot opri din ras si ma uit la asta ori de cate ori am nevoie sa ma binedispun. Redevenind serios, dupa cum vezi, nu ai de ce sa te temi, mai e pana la IA, oamenii deja simt nevoia sa se desprinda de tehnologizarea asta exagerata si ii alatura si niste arta, incet incet vom face din nou doar arta si vom scrie poezii. Cum spuneam, demonstreaza si tu cu fapte cum a facut cel care a construit tableta cu statuie, cuvintele nu ajung, sunt doar partea vizibila a aisbergului.

    • In rest… povestea ta e aceeasi, nu e nevoie sa o repeti la infinit decat daca nu ai altceva mai bun de facut. Pentru mine adica, daca iti face tie placere, da-i inainte. Am inteles, vine artificialul si o sa ne prajeasca, si ce daca, cui ii pasa?

      • e aceeasi, insa se adinceste, mie mi e clar:)), mi e clar ca …se! :))

      • nu va fi repetata la infinit
        :))
        e o poveste a anotimpurilor, asa ca peste ea se va asterne la soroc si iarna 🙂

      • Am inteles, vine artificialul si o sa ne prajeasca, si ce daca, cui ii pasa?

        :))
        daca asta e tot ce ai priceput din ce am zis …de ani de zile,
        atunci …cui ii pasa?! :))

  • Un posibil raspuns la majoritatea intrebarilor Dumneavoastra poate fi si acesta:
    https://www.cmteb.ro/functionare_sistem_termoficare.php
    Si mai sunt si altele de acelasi fel, valabile cel putin in RSR. Nu e o gluma.

  • chiar daca voi fi singurul din Univers care o sa spuna că Cunoașterea l a nenorocit pe om, cea care l ar fi Hrănit fiind Recunoașterea, tot voi spune asta fara sa clipesc.

    • Calea Civilizatiei e Anticalea, e Antiadevarul, e Artificializarea.
      Civilizația sfârșește in mod implacabil fiind o Antinatura.
      Calea …întoarsă către Natura o vei găsi Recunoscând o, Cunoașterea e de folos exclusiv în a ajunge la destinația Civilizației, care e Antinatura, adică Artificializarea.

    • matematica știe una și bună, sa se facă mare, devenind Matematica, adică Antiadevar, adică Antiiubire.

      • esența civilizației e Matematica, adică știință tuturor științelor, care mai e poreclita și Inteligența Artificială Cuantica

        • încă mă întreb,
          mai cu seamă in cazul in care în curând crizele de pina acum se vor acutiza brusc, concomitent, intrand în armonie una cu alta și așa definind o altfel de criza, una care să rupă inerția actualei Lumi, lăsând cale liberă nașterii Noi Lumi,
          daca acest proces, adică Marea Revolutie nu e …deja ‘gandita’ de o IAC,,
          că e mult prea complexă strategia pentru a fi ținută n frâu altfel decit printr o țesătură de inginerii sociale care in fapt se exprimă unitar la nivel mondial.

          Cunoașterea spre asta a îndreptat omenirea, spre o civilizație capabilă de Artificializare.
          uite că civilizația cu pricina e chiar asta mare cît planeta, care tocmai daia e mai cu moț printre celelalte civilizații care s au manifestat anterior pacilea

          • in mod științific civilizația a juns la performanta de a modifica ecuații de mișcare asociate instinctelor umane și nu numai, calea prin care a făcut asta fiind mătrășirea anotimpurilor și înlocuirea placerii rinduita instinctual in acestea, cu Timpul și plăcerea pe care acesta o definește.
            goana după placerile definite de Timp au înăbușit plăcerile instinctuale. ce cauți ..aia găsești, cautind plăcerile Timpului omul s a depărtat de Instinct, de Natura, apropiindu se de Antinatura, de trăitul clipei care a devenit Timp, nu parte a Anotimpurilor.

          • cu ani în urmă am citit Intr un ziar că ..singurul farmacist, așa cum era el definit pe vremuri, din Ro, își vede de treabă și de bătrâneți …undeva prin Galati, fiind olecuț cam trist că ..pur și simplu n are cui sa i predea ștafeta. și atunci ma gindeam că …oare cum de vreo instituție care se preocupa cu securitatea ..nației nu se activează, rezolvând problema. dupaia mi a trecut, că mi am dat seama că o astfel de instituție nu exista pentru că n a fost născută. in acel varan, medic, farmacist, exista atâta Recunoaștere încât …de dragul ei și tot o perpetuai cumva, …cum s o lași de izbeliște, înlocuind o cu cunoașterea care sta la baza farmaciilor de azi?!( și care are că destinație unica, prin definiție, Artificializarea?; )

        • carpe diem e cale către destructurarea anotimpului.( Timpul e o definiție artificială care duce la …Artificializare )
          omul trăiește în fiecare clipă un anotimp.
          cele care sunt de trăit sint anotimpurile.
          in fiecare clipă se regăsește o toamna, in fiecare clipă se regăsește o iarnă, in fiecare clipă se regăsește o primavara
          și tot în clipa aia, daca vei căuta, vei găsi toiul verii.

          • am întâlnit și oameni care trăiau anotimpuri,…habar n am cum se raportau la timp,
            însă pe fata lor regăseai Primăvara in fiecare clipă,…și n am nicio îndoiala că în acea clipă se mai regăseau și alte anotimpuri, pentru că erau oameni care avuseseră o viață nu tocmai de prinți 🙂

  • de a lungul civilizaților au existat si …științe care erau născute din recunoaștere. leacurile erau căutate și găsite în manifestarea Naturii.
    atunci cînd în poveste a apărut matematica..științele au luat o razna, departidu se in mod absolut de Natura, chiar dacă in mod relativ ele aduceau concomitent un soi de …bine. la umbra acestui bine au stat pitite forte malefice, care la un moment dat, pe vremurile astea, o citesc, in mod cu totul și cu totul științific, însă în mod fundamental Matematic, către Artificializare, către Antinatura.

  • Exista o singura forta a binelui – cunoasterea, si o singura forta malefica – ignoranta.”

    …nu prea cred.
    exista o singura forță a binelui, recunoașterea,
    și infinite forte malefice care au ca rădăcina …aceeași rădăcină, cunoașterea.
    bogăția supremă e cunoașterea absolută ( care in fapt poate fi cel mult infinita ), iar ei i se aplica toate zicerile despre bogăție, între care cea dintâi e aia cu bogatul și urechile acului.

    atunci cînd instinctul, care e Recunoaștere, a intrat pe mana Cunoașteri, …proprie Civilizației, omul și a proiectat viitorul, care se suprapune peste al Civilizației și ebin mod implacabil doar unul: Antinatura. adică Artificializarea.

  • Civilizația a inundat cu Timp viața omului,
    care e plina ghioalcă cu anotimpuri și care erau, toate, prețuite, pina mai acu o vreme..
    după un ..timp, Timpul a luat locul Anotimpurilor, în viața unor oameni,
    important devenind momentul in care placerea se manifesta, deci e vorba despre un moment, nu despre un anotimp, înlănțuit de celelalte…

  • așteptați olecuț și o să vedeți cît de capabilă de intimitate e inteligenta artificială.

  • ați început cu instinctul, care întotdeauna va fi suficient, după care l ați disecat în mod științific. ( orice demers care vizează disecarea instinctelor in mod științific va rămâne veșnic leit tinderii lui Infinit către Zero )

    in mod științific Iubirea e însăși Matematica.
    ce e Iubirea in mod absolut…vom afla recunoscând o.( e ecuația de mișcare a omului. pe care antiomul o copiază, o clonează Matematic )

    • doamna doctor, ridicați în slăvi cunoașterea, științele.
      eu n am nimic împotriva lor, dar spun că ele duc către Artificializare.
      Recunoașterea,…spre ex cea manifestată în acel farmacist, care folosea Natura pentru a genera remedii, chiar dacă e transmisă din generație în generație că ‘ cunoastere’, tot Recunoaștere e in mod fundamental,ceea ce se gradinareste, îngriji du te de o astfel de dinamica, e manifestarea unei ulterioare Primăveri in dinamica asta, caz în care se va naște unul capabil sa recunoască la un nivel superior, dezvoltând această știință, bazate pe recunoaștere, in stil maximal, caz în care omul se tot apropie de Natura, nu se depărtează de ea, așa cum face daca urmează calea științelor care au la bază cunoașterea ( in frunte cu matematica, cea mai seacă dintre aceste științe, chiar dacă e și vedeta acestora )

      n ai cum sa stai și Intr o barcă și în ailaltă, și la brat cu Natura, însă să îmbrățișezi și Artificializarea, adică să îmbrățișezi și Iubirea, însă și Matematica ( asta fiind Antiiubirea, Antiadevarul, …etc )
      deci sa fii și în barca recunoașterii și în aia a cunoasterii.

      • Nu le ridic în slăvi, mă folosesc de ele ca să „înțeleg” cum de-am ajuns unde am ajuns și eventual să caut ieșirea și drumul spre… Recunoaștere 🙂
        Cam complicat, recunosc, dar… deocamdată n-am de ales 😉

        • Sint douaPluraluri, fiecare duce la o anumită destinație,
          In cazul Dăruirii ea e Natura, iar în cazul Acumulării ea e Antinatura.
          cu oasterea e din coșul Acumulării, deci ea va duce negreșit, ..iată că a și dus, deja, către Artificializare
          Calea recunoașterii, aia a Dăruirii, a Primăverii care mai dăruiește încă un om capabil sa recunoască la un nivel superior și ..inca unul, și altul, odată cuanicestarea altei primăveri, duce in mod implacabil către atura, către. Armonia cu Natura, care e tot una cu manifestarea I imii Naturii in..inima omului, acesta fiind tot unul cu momentul in care Duhul Sfânt se culcuș este în inima omului…

        • drumul spre Recunoaștere se caută folosind superpozitiile, adică pe ȘI-ul dintre ele.
          nu i te poți opune Artificializarii, ce i drept ‘dupa dorinta’, pentru că opunindu te Antinaturii te manifești ..Anti, deci ești și tu însuți o Antinatura.( asta e șpilul Vremurilor, nu i de gluma cu el ), –
          stand pe SI poți face Pace între Natura și Artificializare, asta fiind .tot ce se mai poate face 🙂

        • cred că există un dor de intimitate care transcende ‘ primăverile semințelor de grau’, că altfel nu prea mi explic dorul pe care l simt,….citeodata

        • Nu e complicat, pare calea normala : stiinta -> rezultat(intelegere, cunoastere) -> recunoastere. Asta daca recunoastere e re-cunoastere. Si doar pentru cei care invata, evident.
          .
          Daca nu e re-cunoastere, ne intoarcem de unde am plecat prin antichitate: ori scepticism, ori dogmatism, asa cum zice traditia si ramanem acolo, nu mergem mai departe la stiinta, singura metodologie rationala care ne scapa de doctrine si ne conduce la cunoastere (si re-cunoastere, pentru cei dispusi sa invete).
          Si atunci ce se numeste pe aici „Recunoastere” ar fi un scepticism incapsulat in carcasa dogmatica sau invers, dupa cum bate vantul. Asta e o problema haioasa pentru ca cele doua (scepticism, dogmatism) sunt ireconciliabile. In plus, rezultatul final e de necontestat(„implacabil”) in „Recunoastere”, deci intotdeauna caracteristic dogmatismului, alta haiosenie.
          Stiinta, in schimb, isi stie limitele, se recunoaste a avea rezultate nu intotdeauna exacte, dar vedem o greseala dupa un timp sau avem informatii noi, o luam de la capat si facem teorii din ce in ce mai corecte. E solutia rationala de a impaca ceva care afirma apodictic adevarul si ceva care neaga orice fel de cunoastere. Daca alegem doar doctrinele, dormim acolo, daca alegem stiinta moderna, acumulam cunoastere si facem lucruri utile pentru noi. Cum o fi rational? Ca si somnul e extrem de important, ar merita chiar un articol sau mai multe 🙂

          • E @Dna dr. Steliana Huhulescu, am uitat sa precizez.

          • Aveți perfectă dreptate în ce privește cunoașterea și respectiv re-cunoașterea.
            Depinde însă și pe mâna cui încap științele/cunoștințele și în slujba cui se pun oamenii de știință.
            Cu toții sunt(em) supușui erorilor și nu e puțin să-ți recunoști greșeala.
            Din când în când au mai făcut-o ba un Einstein, ba un Nobel, dar cum rămâne cu restul?
            Personal mă aflu și pe drumul recunoașterii, de asta spuneam că e complicat 🙂

            Mulțumesc pentru sugestii, le-am notat 🙂

          • Doamna doctor, atunci nu prea inteleg eu prea clar ce e cu Recunoasterea…
            .
            (Cu oamenii de stiinta in general aveti dreptate, dar Einstein e cam nedreptatit, am scris si aici de ce cred asta: https://www.cristoiublog.ro/hai-romania-serios-incotro/#comment-147070. Stiu ca si-a exprimat si regretul pentru acea scrisoare, dar ar fi scris-o oricine vedea pericolul de a dezvolta nazistii primii armament nuclear. Nu e doar instinct de supravietuire?)

          • inceaca sa ti dai seama singur cam care e treaba cu recunoasterea, …s ar putea sa functioneze, ca din ce mi dau seama …esti capabil, nu gluma :)))

          • Gresesti de ma oripilezi, dintre toate fiintele vii si din toata istoria universului nu vei gasi pe altcineva mai incapabil si mai prost decat mine. :))))))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *