Filmări americane

Vestea că se caută animale şi păsări pentru a fi masacrate contracost stîrni vîlvă în satele din judeţ, ba chiar şi în cele din judeţele limitrofe. Mai ceva ca pe vremea năvălirilor tătare, din fiecare sat se urniră spre Pădurenii de Mijloc lungi caravane cu vaci, găini, curcani şi bibilici. Cei mai mulţi fuseseră incitaţi de ştirea că americanii plătesc bine fiecare bucată, în preţ fiind inclusă şi o sumă menită a acoperi, (parţial doar, total nu se putea, rana sufletească atingea proporţii imense) suferinţele provocate de pierderea animalelor îndrăgite. Unii însă, dintre cei cu Bacalaureatul luat, o porniseră spre locul de filmare, nu atît pentru folosul material, cît mai ales pentru cel spiritual. Aveau şansa să vadă şi ei pe viu cum arată o tabără de filmare de la Hollywood şi, pe deasupra, păsările şi animalele lor ar fi apărut în film. Chiar dacă pentru doar cîteva clipe, înainte de a fi masacrate. După un drum lung şi obositor, uneori de zile şi nopţi întregi, ajunse la poarta taberei, caravanele se puneau pe aşteptat într-o coadă uriaşă. Aici avea loc o primă selecţie, cea mai grea de altfel, pentru că se verifica dacă nu cumva pasărea sau animalul ar fi supravieţuit masacrului. Se impunea o asemenea verificare, întrucît păsările şi animalele trebuiau să moară imediat, ca să nu mai fie nevoie de peliculă suplimentară.

Un ins din Dealul de Cîmpie se aşeză la rînd cu un struţ, pe care-l primise cadou, de ziua lui – trimis prin poştă din Australia – de la fiică-sa, fugită de acasă cu un fermier rămas văduv. Şefii echipei îl trimiseseră înapoi, acasă, nu fără a-l răsplăti pentru efortul făcut, cu o pălărie de cowboy. Omul o luă bucuros, înţelegînd că struţul nu putea fi cumpărat, deoarece în Vestul sălbatic, oricît de sălbatic ar fi fost el la un moment dat, nu creşteau struţi, nedumerit însă dacă pălăria era pentru el sau pentru pasăre.

Filmările la scena cu masacrul se încheiaseră de mult.
Caravanele curgeau însă zi şi noapte spre Pădurenii de Mijloc din toate colţurile nu numai ale judeţului, dar şi ale zonei respective din ţară. Deşi se precizase clar în anunţuri contracost pe toate televiziunile că se cer doar vaci, găini, cocoşi, porci şi curcani, mulţi o porniseră de acasă şi cu boi, măgari, cîini, raţe, porumbei şi gîşte. Pentru orice eventualitate, unii îşi luară şi copiii.

Sesizînd lungile convoaie de oameni, păsări şi animale, sateliţii americani transmiteau la Washington informaţii despre o posibilă mutare de populație în cadrul unei purificări etnice, într-o ţară din Balcani.
Administraţia americană, alarmată de precedentul sîrb, se pregăti să dea un ultimatum guvernului român.
Din nefericire pentru imaginea ţării noastre în lume, filmările la westernul Pînă la capăt fură suspendate pe un termen nedefinit din cauza dificultăţilor financiare.
Administraţia americană renunţă la ultimatum, mulţumindu-se cu un avertisment trimis pe căile diplomatice obişnuite.

Pagini: 1 2 3 4