Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Invitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru
Succese vremelnice
Campania pentru europarlamentare nu cadrează cu preocupările românilor. Aceștia își văd, cum este și firesc, de viața lor. Simt doar cum ritmul promisiunilor crește progresiv, iar încrederea acestora în viața înmiit mai bună promisă de toți candidații, dacă merg pe mâna după promisiunile lor, nu le mai trezește după 30 de ani, nici măcar o tresărire. Poate doar celor sentimentali, care nu se pot lecui de gândurile încropite în creierul lor de strategii politicienilor, care-i îndeamnă să promită tot felul de lucruri, în mare parte, promisiuni devenite banalități: autostrăzi, infrastructură, investiții străine și, evident, aderarea la spațiul Schengen plus alte câteva idei la fel de banale pentru cei de dreapta care promit să răpună ciuma roșie sau să interzică pentru totdeauna comunismul. Cei care ar trebui să vegheze la necesitățile României, nu au timp să răspundă cu celeritate situațiilor ivite de genul celei din cimitirul eroilor de pe Valea Uzului. De multă vreme, așteptăm reacții în loc să fim informați despre cum autoritățile au prevenit situații de genul acesta. Președintele României, prins între lansări de carte și mitinguri, nu și-a găsit timp nici de data aceasta să aibă un punct de vedere fată de învelirea crucilor eroilor români cu saci de gunoi. Aceeași tăcere și la Palatul Victoria sau la MAE. Un gest mai teribil nici că se putea. Scurt istoric: Între împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire și 100 de ani de la Trianon, care se împlinesc pe 4 iunie 2020, România a fost prezentă la Tratatele de Pace de la Paris cu demnitate, cu hotărâre, cu determinare și mai cu seamă cu politicieni de marcă conduși de Ionel Brătianu. Nu mă aștept ca politicienii de azi să cunoască activitatea Reginei Maria la Tratatele de Pace, coordonată de Ionel Brătianu sau a Comitetului Național Român de la Paris, compus din Take Ionescu, Nicolae Titulescu, Traian Vuia, Octavian Goga, Ioan C. Cantacuzino, Nicolae Petrescu Comnen, Vasile Lucaci și mulți alții (delegația României era compusă din 38 de persoane) nici lupta cu președintele american Woodrow Wilson care la început dorea o autonomie a statelor în imperiul Austro-Ungar sau poate lecția Marilor Puteri din Tratatul de Alianță a României cu Antanta (însoțit și de o convenție militară) prin care România se angaja să intre în război împotriva Puterilor Centrale iar Antanta să recunoască drepturile României în teritoriile locuite de români: Transilvania, Crișana, Banat, Maramureș, Bucovina și Banat, după încheierea primului război mondial. La Tratatele de Pace, Marile Puteri nu-și mai țin promisiunea față de România.
Citiți tot articolulInvitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru
Cum a pierdut Erdoğan alegerile din Istanbul
Știrea politică a acestei săptămâni cred că este decizia Comisiei Electorale din Turcia care a anulat alegerile locale din Istanbul. Summitul de la Sibiu, de o formalitate protocolară, a ieșit în evidență doar prin mustrarea primită de la premierul olandez care a ținut să ne arate că vine într-o țară nedemnă de o personalitate ca a sa. Cum spuneam în articolul trecut, Klaus Iohannis a zâmbit pe toată perioada summitului, iar a doua zi a ținut să facă împreună cu Angela Merkel o vizită la sediul Forumului Democrat al Germanilor din România, o instituție, probabil de o ”importanță colosală pentru coeziunea unității românilor”. Mitingurile de campanie ne-au arătat încă o dată discursurile eliptice ale politicienilor care doresc să prindă un mandat de europarlamentar. Printre aceștia Rovana Plumb sau Carmen Avram, care cer un vot fără a convinge, fără a propune proiecte, ci doar prin a ne arată ceea ce știm. Și de a ne arătă că sunt cu intenții de bine! De partea cealaltă, partidele vin cu discursuri anti PSD, nu cu ceea ce vor face, în caz că vor ajunge la Bruxelles. De aceea cred că este important să ne oprim și asupra situației din Turcia. Anularea unor alegeri reprezintă un moment de reflecție și o atentă analiză asupra liderilor care se vor apropia de Turcia și de modelul său politic de acum încolo. Dincolo de scandalurile de corupție, de desele alegeri, de atentatele cu bombă, terminate ca prin minune după consolidarea puterii partidului de guvernământ, de referendumul prin care Turcia a devenit, legal, la dispoziția președintelui, avem o decizie pe care niciun lider din Turcia nu și-a permis să o facă, și anume să anuleze alegerile și să le reorganizeze în așa fel încât să le recâștige la următorul scrutin din 23 iunie 2019.
Citiți tot articolulInvitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru
Klaus Iohannis, majordomul Consiliului European, la el acasă
În așteptarea summitului de la Sibiu (de ce a fost ales Sibiul, este o altă discuție), în România se vorbește despre lipsa prim ministrului român de la întâlnire. Cum motive raționale nu se pot găsi în această decizie, chiar dacă unii precum Traian Băsescu încearcă să convingă că premierul nu trebuie să fie acolo, nimeni nu ar fi surprins de la Consiliul European să vadă la Summit premierul român, în perioada în care România deține președinția Consiliului Uniunii Europene iar întâlnirea are loc într-un oraș românesc. Semănând mai mult cu o decizie a unui complexat răzbunător, mulți critici ai PSD se vor bucura și-l vor felicita pe președintele României că o ține departe pe Viorica Dăncilă de ”treburile serioase”. Având în vedere că inteligența unui om politic responsabil se dovedește prin fapte practice, se poate aprecia că președintele Klaus Iohannis este iresponsabil și egoist în același timp. Putem înțelege luptele politice interne dar, având în vedere că președintele României reprezintă România, când este vorba de a participa la ședințe, de a fi prezent în discuții cu alți lideri, rața noastră mecanică, cum bine l-a definit Ion Cristoiu, denigrează pur și simplu România, cu alte cuvinte se denigrează pe sine, printr-un comportament de pârâcios. Aflat în Italia, a declarat: „Situația este foarte complicată în România. Nu vreau să o zugrăvesc mai roz decât este de fapt. Independența justiției de la noi este amenințată, avem abordări populiste, avem tot felul de situații complicate, și, dacă ne referim la arhitectura sistemului nostru politic, ne confruntăm cu ceea ce noi numim o coabitare dură între Președinte și majoritatea guvernamentală”. Din această frază reiese că președintele român se comportă și se pronunță ca un jurnalist care se exprimă la ordin, fără argumente. Ca un spectator, care înclină să fie părtinitor, frustrat că nu poate mai mult, merge în Italia, de data acesta, pentru a denigra imaginea României. Și, mulțumit, revine acasă pentru a arăta că ”s-a luptat pentru români”. În același timp, dă un semnal pentru potențialii investitori, să stea departe de România. De investițiile germane, promise în campania din 2014, majoritatea au uitat. Probabil, chiar și președintele.
Citiți tot articolulInvitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru
Jocul dublu al lui Victor Ponta
Un proverb sârbesc spune despre timp și timpuri că prezentul se cunoaște, viitorul este previzibil, trecutul este foarte dificil de stabilit. Acest proverb cred că i se potrivește cel mai bine lui Victor Ponta, cetățean sârb și cetățean român. Strategia sa politică pare că este despre consolidarea viitorului cu promisiunile și soluțiile oferite în prezent. Iar din trecut, pentru a demonstra că este un lider veritabil, ni se evocă anumite parți din biografia sa care compun o partitură dătătoare de speranță celor care trăiesc doar prezentul. Discursul politic s-a schimbat radical în ultima perioadă. De mult timp nu se mai dezbat idei, programe, nu se mai ține cont de ideologii. Echipele de conducere ale partidelor nu vin cu proiecte ci promovează persoane fără o pregătire temeinică în funcții importante. Doar atacuri la persoană. De aici, și rezultatele politice. Nu există dialog nici măcar pe câteva dintre proiectele de importanță națională , ci doar tabere partizane care refuză dialogul. Putem concluziona că de când Klaus Iohannis a devenit președintele românilor, justiția este principalul subiect politic. Continuu, într-o campanie electorală, românii vor fi așteptați să-și dea cu părerea despre Justiție ,iar partidele politice care susțin demersul vor sublinia ”importanța istorică” a referendumului. Ca într-o piesă provincială, toți cei angrenați în acest proces, politicienii sau jurnaliștii partizani vor sublinia că doar cei care sunt de acord cu salvarea penalilor nu vor merge la referendum. Cei de la PSD arată că nu au maturitate politică de vreme ce consideră subiectul referendumului un joc de campanie electorală al președintelui, un referendum inutil. Cu toate că se exprimă împotriva referendumului, de ce sunt de acord cu el? De ce nu se opun democratic prin toate pârghiile posibile? Știm din istorie că deciziile asumate produc efecte pozitive. Oficial, partidele politice au intrat în campania electorală pentru alegerile europarlamentare. Prilej de a analiza activitatea câte unui partid până la încheierea campaniei europarlamentare. Astfel, vom începe cu Pro România. PRO România este partidul înființat de Victor Ponta în 20 februarie 2018 cu scopul de a crea un altfel de PSD, un PSD după felul și chipul său. Cum pentru public dă bine să arați atașamentul pentru valorile de stânga, acesta nu și-a dat demisia din PSD, ci a căutat să fie exclus. Pentru a forța excluderea din PSD s-a grăbit să ocupe funcția de Secretar General al Guvernului în ultimele zile ale guvernului Grindeanu chiar cu riscul de a deveni penibil, cu scopul de a forța o cădere a guvernului PSD (al cărui membru era), ajutat de un prim ministru, fără experiență politică, venit și dispărut fără urmă.
Citiți tot articolulInvitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru
De procurori, nici revoluțiile nu scapă
1989 a fost anul marilor schimbări politice în Europa. Regimurile socialist-totalitare din Europa de Est s-au prăbușit ca într-un joc de domino. Schimbările de regim nu au fost întâmplătoare ci au avut legătură cu modificarea raportului de forțe între marile puteri. Evident, problemele cu care se confrunta Uniunea Sovietică erau evidente, ceea ce au dat speranță statelor aflate în sfera sa de influență de a lupta pentru schimbare. Istoric, putem observa că în secolul naționalităților, când imperiile erau în metastază, naționalitățile din Balcani au reușit să lupte pentru independența statelor lor. Rezultă din aceste exemple că atunci când sistemul este consolidat, orice urmă de rezistență nu prinde contur. Astfel, ceea ce a încercat să facă Mihail Gorbaciov cu Uniunea Sovietică, era evident o utopie. O slăbire a măsurilor represive nu se putea solda decât cu dezintegrarea U.R.S.S. Pentru a înțelege cum s-a dezintegrat Uniunea Sovietică, postez mai jos un fragment din memoriile ”marelui democrat” W. Churchill care explică cum statele din zona Europei de Est au intrat în sfera de influență a lui Stalin: „În timp ce se traducea aceasta, eu am scris pe o coală de hârtie: România: Rusia – 90%; Ceilalți – 10%; Grecia: Marea Britanie (de acord cu S.U.A.) – 90%; Rusia – 10%; Iugoslavia: 50% – 50%; Ungaria: 50% – 50%; Bulgaria: Rusia – 75%; Ceilalți – 25%. Am împins hârtia asta spre Stalin, care între timp auzise traducerea. A urmat o mică pauză. Apoi a luat creionul lui albastru și a făcut un mare semn aprobator și ne-a dat-o înapoi. S-a stabilit totul într-un timp nu mai lung decât a durat ca să punem pe hârtie”. În 1985 ajunge să conducă destinele Uniunii Sovietice Mihail Gorbaciov. Liderul rus a primit premiul Nobel pentru Pace deoarece într-un timp scurt a reușit să dezintegreze Uniunea Sovietică, fără să vrea și să ofere spațiu vital statelor capitaliste. Relațiile lui Nicolae Ceaușescu cu Gorbaciov nu au fost niciodată pozitive. De aceea, în 1989 când Nicolae Ceaușescu se confrunta cu ostilitatea românilor, liderul rus îl privea cu dispreț. Despre episodul în care Boris Elțin a tras cu tunurile în Parlamentul rus, Gorbaciov a scris în memoriile sale:
Citiți tot articolulInvitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru
Turbulențe în Balcani. România stă și se uită
Prinși cu probleme ”capitale” de genul, dacă dă sau nu dă Tudorel Toader OUG să-l scape pe Liviu Dragnea, iar U.E. cu alegerile europarlamentare, mare parte din mass-media nu relatează ce se întâmplă în proximitatea României, unde deciziile politicienilor sunt mult mai abrupte, democrația cunoscând accente de interpretare balcanice. Ocupat cu implementarea neo-otomanismului în zona fostului Imperiu Otoman, Recep Tayyip Erdoğan care, de la sfârșitul anului 2013, și-a pus în aplicare planul de a elimina orice urmă de opoziție și a-și instaura un regim după propria voință (a și reușit), a ajuns într-un punct în care partitura pregătită pentru alegerile din 31 martie 2019 a îndrăznit să nu respecte planul. Așa am ajuns în situația, cum spunea fostul președinte turc Abdullah Gül, ca Turcia să se îndepărteze de principiile democratice (nu că ar fi fost vreodată înrădăcinate) ca din 1950 de când se fac alegeri, să treacă două săptămâni iar rezultatul în privința câștigătorului să nu fie acceptat. Din timpul Bizanțului, cine controlează Constantinopolul, controlează întreaga zonă. Chiar dacă numele orașului s-a schimbat în Istanbul (1927), principiul a rămas. Cum ceilalți primari de orașe și-au intrat în atribuții, în cazul marii metropole de pe malul Bosforului, acceptarea câștigării de către opoziție a primăriei este greu de tolerat de către partidul de guvernământ. Ekrem İmamoğlu, candidatul partidului Republican, înființat de Atatürk, CHP, nu este validat de către Înalta Autoritate Electorală din cauza contestațiilor depuse de partidul președintelui turc (conform Constituției Turciei, acesta este și președintele Partidului, nu doar al Țării). Pe lângă procesul de numărare și renumărare a voturilor care ține din 31 martie 2019, întrebarea care se pune în toată Turcia este dacă Ekrem İmamoğlu, câștigătorul primăriei Istanbul este sau nu validat ca și câștigător? Tărăgănarea prin motive extra electorale, de genul renumărarea voturilor anulate, renumărarea voturilor la diferite secții din Istanbul, renumărarea tuturor voturilor de la toate secțiile sau trimiterea unor echipe ale poliției din cartierul Büyükçekmece acasă la alegători pentru a observa dacă alegătorii există și dacă au votat, este interpretarea unui principiu pe care președintele turc, l-a denumit democrație turcească. În plan extern, președintele turc este prins între Statele Unite și Federația Rusă. Este imprevizibil în privința relațiilor cu U.E. și curtează China în special în încercarea de a se stabiliza economic. În plan regional se vrea un model pentru lumea arabă. Vrea să cumpere armament de la amândouă puterile, numai că Donald Trump nu este de acord ca Turcia să achiziționeze, ca membru NATO, rachete S400 de la ruși.
Citiți tot articolulInvitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru
Augustin Lazăr salvat de incompetența CNSAS
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a rămas ancorat în realitățile secolului trecut. Am putea spune paralel cu timpul. Un președinte cu grad de ministru, zece membri ai Colegiului CNSAS cu statut de demnitar de stat, un aparat stufos dar fără o poziție clară, tranșantă, atunci când situația o cere. În fond, a fost conceput pentru a răspunde cu celeritate și a oferi o expertiză științifică. Plecat de la o idee bună, deconspirarea celor care au făcut poliție politică, celor care au colaborat cu securitatea, celor care au suprimat drepturi și libertăți în regimul socialist-totalitar să nu poată ocupa funcții publice, să nu poată face politică. Din nefericire, această instituție nu poate fi considerată apolitică având în vedere că atât președintele cât și membrii colegiului CNSAS, cu rang de secretar de stat sunt numiți de Parlament, la propunerea Guvernului și a partidelor politice. Evident, partidele își trimit oamenii în Colegiu pentru a le reprezenta interesele, pentru a-i răsplăti cu o funcție, pentru a răspunde la dorințele partidului. De aceea, cei de la USR, care se luptă să adopte în Parlament un proiect privind interzicerea ”regimului dictatorial comunist” pe de o parte s-au situat contrar ideilor exprimate în Parlament, și anume, de partea procurorului general al României, Augustin Lazăr, un binefăcător al regimului socialist-totalitar. Reprezentantul USR în colegiu, Germina Ana Nagâț, dorind să fie pe plac luptătorilor anticomuniști de la USR și PLUS s-a antepronunțat hotărârii Colegiului, într-un interviu la Europa Liberă asupra reverificării lui Augustin Lazăr, de către Colegiu:
Citiți tot articolulInvitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru
Referendumul președintelui și victimizarea lui Kovesi
Nu se mai poate, este una dintre expresiile politicienilor din opoziție. O auzim foarte des în preajma alegerilor. Atât de ”importantă” a devenit plecarea PSD de la putere încât președintele vrea să dea un semnal prin organizarea unui referendum pe Justiție. Cum bine știm, puterea juridică este una dintre cele trei puteri dintr-o democrație. A chema alegătorii să se pronunțe asupra unei ”științe” - cea juridică, pare o măsură disperată, cum nu a mai fost luată până acum în istoria noastră. Într-o democrație consolidată, juriștii sunt cei care se pronunță asupra legilor, societatea prin reprezentanții din Parlament propun legi care, după ce sunt dezbătute, contestate, modificate, se promulgă. Lui Klaus Iohannis probabil i s-a spus de către specialiștii din societatea sa civilă că referendumul trebuie să atingă un prag electoral , iar apoi, în cazul în care atinge pragul electoral, să fie ratificat de către Parlament unde președintele nu are majoritate. Doar că, mergând cu idei ce decredibilizează România, (organizarea unui referendum pe Justiție) această metodă slăbește foarte mult imaginea propriei țări. Din 2016 legile justiției sunt dezbătute zilnic, iar consecința este că tot românul a ajuns să fie bombardat cu știri despre justiție. De aproape trei ani ascultăm și citim știri cum că PSD-ul se scapă de pușcărie, cum dau ordonanțe după ordonanțe după ce în prealabil ”au trecut legile justiției” cu un singur scop: toți infractorii să fie liberi. Observăm săptămânal „tineri frumoși și liberi” care de grija legilor Justiției sau a OUG 7 renunță la propriile preocupări pentru a se sacrifica în diferitele piețe pentru a cere demisii. Actori și profesori universitari din instituții publice cer demisia guvernului și anularea diferitelor legi din justiție. Cum jurnaliștii neutri sunt pe cale de dispariție s-au înmulțit cei partizani. Funcție de interesul stației tv, deciziile luate de diferitele instanțe cu privire la privarea de libertate sau arestarea propriu zisă a unor politicieni erau apărate iar acum, de când fostul șef al DNA este anchetat critică deciziile instanțelor. Oare ce să înțeleagă românul dezinteresat de persona Kovesi? Când un guvern, încă legitim, reprezentant al României face o recomandare către Bruxelles, iar cei care conduc Uniunea Europeană nu țin cont de recomandările României, cum putem vorbi de așa numita coeziune enunțată cu drag de majoritatea politicienilor?
Citiți tot articolulInvitații cristoiublog.ro – Ionuț Cojocaru
Grija USR pentru comuniști
Cei de la USR fac politică într-un mod total diferit față de orice alt partid. Cum parcă în țara aceasta totul merge atât de bine încât opoziția nu mai poate face mare lucru, cei de la USR s-au gândit în prag de primăvară să se ocupe de comuniști. Să-i scoată în afara legii, de parcă aceștia ar conta sau ar putea conta în prezent sau în viitorul apropiat. Sunt atât de grijulii încât proiectul lor de lege, depus doar, începe cu „pentru prevenirea instaurării regimului dictatorial comunist”. De ce nu și fascist? Sau nazist? Sau pentru interzicerea instaurării oricărui regim totalitar? Nu știm de unde acești deputați s-au grăbit să demareze procedurile pentru aplicarea unei legi organice împotriva comuniștilor dar cert este că România de azi nu este în pragul instaurării unui regim socialist-totalitar aplicat, să presupunem, de un eventual Partid Comunist. Pentru o mai bună cunoaștere a trecutului, putem demonstra istoric, că în România nu a existat „regim dictatorial comunist”, cum de fapt nu a existat niciunde în lume, nici măcar în Coreea de Nord sau alte țări asiatice cu regimuri mult mai dure.
Citiți tot articolul
Invitații cristoiublog
