Am reprodus într-o ediție anterioară a rubricii Gîndurile lui Cristoiu de pe cristoiublog.ro topul 10 personalități și zece evenimentele ale anului 2020, realizat pentru postul Aleph News și difuzat de acesta pe 31 decembrie 2020. Printre cele 10 personalități ale lui 2020 din Topul realizat de mine nu se număra Personalitatea anului 2020, Renate Weber, Avocatul Poporului. N-am trecut-o din două motive:
Ca personalitate a anului 2020, Renate Weber nu putea fi expediată în puținele cuvinte rezervate de mine fiecăreia dintre personalități.
A venit momentul să scriu că orice top al Personalităților lui 2020 s-ar face trebuie s-o cuprindă pe Renate Weber.
Dacă aș conduce un Trust de presă i-aș acorda fără să clipesc diploma de Personalitatea numărul unu a anului.
Și cum la acordarea unei astfel de diplome se simte nevoia unor argumente pentru care o persoană a fost declarată Personalitatea numărul unu a anului, aș trimite imediat la comentariile dedicate de mine lui Renate Weber de-a lungul anului 2020:
Toate aceste comentarii erau dedicate gestului făcut de Renate Weber, ca Avocat al Poporului, de a contesta la CCR, pe 16 aprilie 2020 ca neconstituționale o serie de prevederi din Ordonanțe de urgență prin care se impunea o serie de limitări ale drepturilor individuale și a CCR de a confirma pe 6 mai 2020 sesizarea.
La vremea respectivă, nu m-am sfiit a proclama gestul drept un moment istoric. Revăzînd anul 2020, nu numai că voi confirma dar voi și întări acel verdict din aprilie 2020.
Scriam la vremea respectivă în comentariul Două instituții care nu s-au lăsat șantajate de regimul Iohannis: CCR și Avocatul Poporului:
„De ce istoric? Se vor întreba și pe bună dreptate mulți cititori. În definitiv, ar putea replica aceștia, din punct de vedere al statului de drept nu s-a întîmplat altceva decît un exercițiu obișnuit. Avocatul Poporului a sesizat CCR în legătură cu neconstituționalitatea unor legi, iar CCR a dat dreptate în mare parte instituției. Astfel de momente s-au petrecut și se vor mai petrece mult timp de acum încolo, evident cîtă vreme România va rămîne o democrație.
Calificativul de istoric e dat de mine în urma raportării la context a deciziei CCR.Am mai scris și am mai spus că România, asemenea tuturor statelor democratice ale Lumii de azi, a exersat în premieră o realitate dată de un Pericol pentru cetățenii săi. De-a lungul Istoriei, existența unui Pericol, nu de puține ori supradimensionat prin manipulare, a fost un excelent pretext pentru politicieni de a îngrădi drepturile omului. Și politicienii au îngrădit drepturile omului, au făcut exerciții de dictatură în plină democrație, fără a stîrni nu revolta, dar nici măcar supărarea cetățenilor. Ba mai mult, înfricoșați de manipularea mediatică, toți cetățenii au fost în astfel de împrejurări fericiți că li se încalcă drepturile. Mulți au cerut mai multe îngrădiri. E un fenomen întîlnit în istoria modernă în cazul ascensiunii fascismului și comunismului. Pentru fasciști Pericolul era întruchipat de evrei, de masonerie și chiar de democrație. Pentru comuniști, de dușmanul de clasă.
Declanșarea Crizei Coronavirus a însemnat și în România limitarea de către regim a libertăților individuale. Dar nu numai atît. Declanșarea Crizei a însemnat și punerea la îndoială a chiar democrației. Repet, în aplauzele Poporului. În acest context, multe instituții ale statului de drept din România – presa, parlamentul, Opoziția s-au trezit intimidate de fericirea Poporului de a fi călărit în chip antidemocratic. A semnala abuzurile Puterii, emiterea unor documente neconstituționale, crearea cadrului pentru furt din avutul statului, a denunța cenzurarea presei au devenit în România un act de curaj. Prin sesizarea CCR pe 16 aprilie 2020, Avocatul poporului și prin decizia de miercuri, 6 mai 2020, CCR au demonstrat că sînt instituțiile care nu se lasă șantajate de manipularea opiniei publice în favoarea exercițiilor antidemocratice. Riscînd să fie calomniate, amenințate de politrucii puterii, de presa Miluită, de mașinăria Serviciilor de pe rețelele sociale, cele două instituții au atacat deciziile prin care regimul Iohannis folosind drept pretext pericolul Coronavirus s-au dedat la un exercițiu de dictatură. Un asemenea fapt nu poate fi decît salutat drept concretizarea învățăturii că Nasc și în România lui Coronavirus adepți curajoși ai democrației. Ai democrației pe care n-o poate pune la îndoială nici măcar Apocalipsa.”
Cele două instituții și-au asumat un risc imens:
Cel de a fi țintele unei campanii de terfelire din partea Puterii – Guvern, Președinție, lideri PNL, Presa miluită, ONG-uri mituite – cum rar s-a mai întîmplat în postdecembrism.
Dacă ar fi să compar curajul celor două instituții, de departe cel asumat de Avocatul Poporului ocupă primul loc. Fără a diminua curajul CCR, nu trebuie să uităm că:
1. Avocatul Poporului e reprezentat de o singură persoană: Renate Weber.Dar nu numai atît.
O întreagă campanie condusă de premierul de atunci, Ludovic Orban, a vizat înlocuirea Renatei Weber. Ea continuă și acum, ba chiar a devenit mai periculoasă după venirea la Putere a Gărzilor Roșii maoiste, cum le-am putea spune demnitarilor și parlamentarilor USRPLUS. Și CCR e vizată. Numai că în cazul CCR se cere desființarea instituției. Lucru dificil dacă ne gîndim că trebuie modificată Constituția. În cazul Renatei Weber demiterea e mai simplă. Firește, Renate Weber și-a îndeplinit exemplar îndatoririle din fișa postului. Avocatul Poporului e Avocatul cetățenilor și nu al statului. Putea însă să nu facă nimic, văzînd în postul respectiv o sinecură. Și cum în România a-ți îndeplini îndatoririle din fișa postului e un act de mare curaj, mai ales cînd îndeplinirea intră în conflict cu tendințele dictatoriale ale Puterii, Renate Weber e o veritabilă eroină.
Sînt doar cîteva argumente pentru a o declara pe Renate Weber personalitatea numărul unu a anului 2020.
Argumente cruciale pentru că nimic nu e mai riscant pentru o personalitate decît să înfrunte nu numai dictatura Puterii, dar și complicitatea propriului popor cu Puterea.
Nu-i faceti statuie d-nei Weber. Da, a facut multe lucruri bune, dar a ramas catastrofala lege 55/2020 care de fapt e un CEC IN ALB pt administratie ca sa decida ce are chef. De la minister, consiliu judetean si pana la primarie, fiecare da hotarari dupa cum are chef. E destul sa pui in antet „in baza legii nr 55/2020” si deja poti decide ce vrei la tine pe tarla.
Sigur, a facut niste contestatii punctuale pe art 65, dar numai ceva legat de paduri, santiere si alte lucruri neimportante. In rest, legea 55 ramane catastrofa juridica prin care administratia poate decide ce doreste.
Maestre,
oare de ce securistii nostrii simpatici nu au fost capabili sa opreasca AUR si sa prevada ca doamna Weber poate sa fie independenta ?
Atunci cind in discutie apare o Referinta Nationala putinele cuvinte sint de folos.
–
Daca o Referinta Nationala e functionala, atunci si altele, prin neam, nadajduiesc sa fie functionale.
–
O natie e sanatoasa daca si numai daca Referintele ii sint sanatoase.
–
Referintele Nationale vor fi zdruncinate din temelii.
Dar…stai!, deja sint.
–
Intrand in armonie, nu vor ‘pica’.
–
Succes!
S-au intampat citeva minuni in ultimii ani, Avocatul Poporului fiind una dintre ele. Insa…indiferent cat potential e daruit unei minuni, el mai trebuie si implinit, or aici meritul este exclusiv al doamnei Renate Weber.
A stralucit!
Cele care intaresc Referintele Nationale sint ‘punerile la indoiala’.
Nu poti intari un stat, cu atit mai putin o natie, in lipsa manifestarii ‘punerii la indoiala’.
–
Insa pe cind ‘punerea la indoiala’, nascuta exclusiv in Minte,
cauta sa Demoleze,
un stat care-si asterne temelia pe Referinte Nationale, nascute in Inima,
a beneficiat si! de aportul Mintii atunci cind si-a cizelat propria Definitie.
–
deci cea care nu pica niciodata e Mintea Culcusita-n Inima.
Ce vedem, privind scena patriei e nimic altceva decit o poveste Minte VS Inima. iar asta, prin ochii mei, se vede pur, simplu si dragut!
Sa fim seriosi, PSD-ul intotdeauna a avut oameni mult mai bine pregatiti decat analfabetii functionali de astazi, in frunte cu Iohannis. Atata debusolare si heirupism nu s-a mai vazut. Alesii neamului de astazi sunt niste palide fiinte, dornice de afirmare si inavutire, fara studii in arta guvernarii, fara viziune si care actioneaza cu multa inversunare si vrajba pentru a-i inlatura pe cei care se pricep. Din nefericire pentru noi, alesii de astazi exceleaza in arta manipularii pentru atingerea unor obiective personale meschine.
Da, eu cred ca trebuie sa mai ramana un pic la carmele tarii „guvernul meu” pentru ca astfel de oameni sa dispara din politica romaneasca pentru totdeauna. Face bine poporului roman un astfel de dus rece pentru a se trezi odata la realitate si a nu mai permite asa ceva.
O felicitam pe doamna Renate Weber si i dorim sanatate si putere sa continuie sa si faca treaba!
Acum despre actualitate:
Aseara la antena 3, Tudose era protagonist. Alaturi de Grindeanu, un alt personaj care aduce deservicii de imagine psd -ului. N as zice ca e lipsit de un fel de charisma (constatare mai evidenta in cazul Grindeanu), dar totusi in cazul lui e vorba mai degraba, de un fel de smecherie, de sclipici cu care se impauneaza. Mesajul transmis era: trebuia sa i lasam pe astia de pe dreapta sa urce pe scena, ca sa vada toata lumea, ce slabi si gaunosi sunt.
De acord cu ideea asta forta.
Multi stiam iar altii trebuiau sa si reaminteasca.
Totusi nu i deajuns pt. psd. Ne au mai invartit cu tactica asta si alta data.
Trebuie sa faca lucruri, sa aduca oameni tineri care sa aiba convingeri de stanga. Sa se uite la unguri, ca s aici aproape, la Buda Pesta. Sa faca un partid solid, cu personalitati, sa stea stransi unul langa celalat si sa promoveze o politica nationala. Daca ungurii, polonezi pot, apoi asa sa faca si astia ai nostri.
Daca o sa ne creada prosti in continuare si o sa mizeze pe faptul ca i votam pe ei, numa asa sa scapam de actualii, o sa se insele. O sa faca AUR-ul nu 20% ci 30%.