Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Eu sunt „ăla”
Nu am biografie: vin de niciunde și plec spre nicăieri. Ca și Iohannis. Diferența este că eu călătoresc pe banii mei și că, prin grație divină, am libertatea de a avea libertate. Sunt un scriitor amator, las altora demnitatea de a fi „profesioniști” și de a explica din ce punct a pornit imbecilizarea României contemporane, cu pârțurile prezidențiale care azi (vorba lu’ Antena 3) „fac aerul mai respirabil”. Eu aștept, dar ei, „profesioniștii” media, tac: au spaime și familii, au umilința în grupa sanguină, au cenzură, Divizie Presă, șefi, subșefi, finanțatori, agenți secreți pe sub birouri și ei nu pot scrie cum, în urmă cu sute de ani, s-au urcat unii pe cai, cu săbiile după ei, ca să aibă astăzi Klaus Iohannis și „slugile” din dotare, o țară, un lux, un dormitor, un avion privat: și nu pot spune „profesioniștii” din mass-media, proteviștii, teveriștii și alți „iști” cum vrea acum Iohannis să predea țara făcută de alții, unor prieteni personali pe care îi are la secția Globalizare: dar eventual să-și păstreze luxul, dormitorul și avionul.
Înainte vreme, conducătorii valahi locuiau între stânci, cu landra de copii lângă ei: mâncau o mămăligă, spărgeau o ceapă în șase și păzeau la frontiere sau acasă. Azi, vine Klaus Iohannis, fără copii, dar cu șase case ridicate din neștiute resurse de lăcomie și cu castel la Cotroceni, și se declară salvatorul celor ce cresc copii în România, dar locuiesc în chirpici. Eu, și nu „profesioniștii” Diviziei Presă, sunt acela care mă înclin cu respect în fața mamei românce cu zece copii acasă, care luptă zilnic pentru o bucată de pîine: căci adevărat adevăr vă spun vouă, pâinea aceea este mai dulce decât cozonacul de la președinția României.
Acum vreo 800 de ani, m-am întâlnit cu strămoșii lui Iohannis – tocmai zideau la un Turn pentru breasla croitorilor. Le-am zis că un urmaș de-al lor, Klaus Iohannis, va înstrăina țara la kilogram sau la tonă, cu tot cu frontiere, unor tipi care au mai mulți bani decât ei. Au râs neîncrezători- sașii erau prosperi, orașul New York și tipii cu bani de-acolo nu existau pe-atunci, iar berea neagră era multă și avea „mustață”. Mai apoi, când aveam 6 ani, am urcat într-o zi în podul casei bunicilor dintr-un umil sat dobrogean și am găsit acolo un manual de istorie din vremea Regelui. Ce ironie, să urci câteva trepte și să dai de istorie, pe vremea când istoria României încremenise la doi unici conducători: Nicolae Ceaușescu și partidul său de buzunar, Partidul Comunist Român.
Azi, un copil care urcă niște trepte, dă de obicei în capătul lor de-un restaurant McDonald’s și găsește acolo doar vreun manual de istoria puiului prăjit: „idioți utili” din școală, din televiziunile Diviziei Presă, din universități, din Guvern sau partide, îi vor spune că el, copilul, este doar un „produs” „made in Europe”. Cu codul de bare atașat. Dacă uneori scriu despre asta, este pentru că visez la ziua când copiii României vor afla din nou că ei nu sunt orfanii Europei, așa cum li se sugerează zilnic dinspre Cotroceni, că vremea autoritarilor cu „partid de buzunar” e apusă (chiar dacă Iohannis și partidul său de buzunar PNL, răsar încă în locul soarelui, la București), că țara lor a avut o istorie grea și nu trebuie uitată, că străbunicii lor au suferit pentru familia, satul, casa și tradiția lor și că Mihai Viteazu nu a fost un Andreea Esca în fustă.
Gândesc astăzi (cu umilință gândesc) că, de la sinistrul Ion Iliescu încoace, România post-decembristă nu s-a aflat niciodată într-o primejdie mai mare. Nu este un pericol onest, la vedere, cum ar fi o armată desfășurată pe o graniță, ci unul perfid, lasciv, oneros, viclean, de lupanar, care a transformat, de exemplu, mare parte din presa dâmbovițeană din „câine de pază” al democrației, în cățel pechinez care-și flutură coada la trecerea alaiului prezidențial.
Este o primejdie ridicată dinspre grupurile „haștag rezist” și vasalii lor de ideologie din Cotroceni, din Justiție, din Cultură, din servicii sau alte instituții-cheie ale Statului, cu oameni-cârtiță care nu știu exact ce îngroapă pisica, dar care au training ca să îngroape istoria, mândria ca națiune și tradiția românilor. Dacă pe 1 Decembrie 2019, un fost ofițer de radare i-a strigat lui Iohannis „Slugă!”, aceasta s-a întâmplat nu doar pentru că, de la debutul mandatului Iohannis, o nouă meserie a intrat în Catalogul Ocupațiilor și Meseriilor din România (cea de „slugă la costum”), ci și fiindcă acel ofițer simțea instinctual același pericol: nicio armată de consilieri nu va birui vreodată judecata omului simplu, umilit zilnic de Stat dar care-și iubește țara.
Cred că onoarea României în 2019 a fost salvată de procurorul Florea Adina (care și-a dat demisia ca să-și salveze Secția de fiara flămândă a activiștilor „rezist” din Justiție), de studentul Tîrcă Adrian, care l-a întrebat pe Iohannis de ce nu invită și jurnaliști „cu întrebări incomode”, de omul care i-a strigat lui Iohannis de 1 decembrie „Sunteți slugi!”. Câtă vreme mai există astfel de oameni în România, nimic nu este pierdut. Dumnezeu are întotdeauna o răbdare mai lungă cu o secundă decât a procurorului Florea, a studentului Tîrcă, a ofițerului de la radare care a strigat spre „sluga” Iohannis, a mamei românce cu 10 copii acasă, a omului de pe stradă. Este secunda de care, eventual, trebuie să se teamă Klaus Iohannis și echipele sale de zgomote „haștag rezist”.
Uneori, eu, Traian Horia, scriu despre acești oameni, dar eu sunt insignifiant pe lângă acești oameni fiindcă ei formează majoritatea tăcută, de bun-simț, care așteaptă de la „profesioniștii” spărioși din media aceleași răspunsuri care nu mai sosesc: acești oameni sunt cei care contează. De aceea, nici nu prea am biografie: vin de niciunde și plec spre nicăieri. Ca și Iohannis, dealtfel, care nu este un „insignifiant”, ci un semi-dictator de succes.
Articolele autorului:
De ce se teme Dragnea, nu scapă. SRI ne-a transmis că tefelismul este „libertate de expresie”
Pe 18 mai 2018, am întrebat Serviciul Român de Informații (SRI) dacă, în opinia sa autorizată, sectorul non-guvernamental poate să furnizeze riscuri pentru securitatea națională și dacă finanțarea din exterior ...
Un motiv ascuns al amenințărilor lui Kos adresate ministrului Justiției Toader. Declarațiile oficialului sloven Drago Kos împlineau pentru „Cazul România”, rolul de instrument de presiune politică al Trilateralei GRECO-OECD-UNODC
Pe 1 iunie a.c., un anume Drago Kos, funcționar la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), comenta abuziv o decizie a Curții Constituționale a României (cea care confirmase practic ...
Cine e Drago Kos, de la OECD, cel care a atacat CCR și l-a amenințat pe Tudorel Toader
Fostul polițist sloven Kos, cu facultatea de Drept terminată în 1983, pe vremea Iugoslaviei și ajuns subșef la OECD, este fost președinte GRECO și coleg cu procurorul DNA, Anca Jurma, ...
Scrisoare către catolicii din România: Rugați-vă pentru fratele Papa Francisc
Oameni ai Bisericii Catolice. Pe 25 mai 2018, Papa Francisc - acest marxist de treabă pe care întâlnirile cu ateii din conducerea Uniunii Europene l-au obișnuit să-și poarte crucea pe ...
Cum a ajuns șefa DNA, Laura Kovesi, să țină un discurs la Națiunile Unite
Lista vorbitorilor de la New York care a inclus-o pe Kovesi a fost aprobată prin Miroslav Lajčák, ministrul de Externe din Slovacia, devenit celebru după ce „filantropul” George Soros îl ...
De ce nu cooperează SIE cu SRI în chestiunea finanțării terorismului de pe teritoriul României?
Aviația dă senzația ... când finanțările terorismului zboară din Europa direct spre statele cu jihadism din Africa, Asia sau Orientul Mijlociu. Între Aprilie 2012 și începutul lui 2017, autoritățile din ...
Cum a pornit anti-terorismul „științific” în România: Ambasada SUA la București trimitea procurorilor DIICOT o listă a suspecților de terorism
Lucrul cu radicalismul islamic în închisorile românești este încredințat unei Agenții ONU care în anul 2015 „recomanda” dezincriminarea consumului de droguri. În 2012, procurorii Direcției Anti-Teroriste DIICOT ... nu au ...
Justiția Română, între GRECO și CEDO
În iunie 2012, la un seminar internațional din Istanbul (Turcia) dedicat independenței Justiției- la care au ținut discursuri președintele GRECO (Grupul Statelor împotriva Corupției al Consiliului Europei), Marin Mrčela, dar ...
Cine este politicianul englez care se teme că România va invada Marea Britanie
Fostul Laburist George Galloway a condus un ONG „umanitar” sub acoperirea căruia voluntari jihadiști au călătorit spre tabăra grupului terorist Stat Islamic. România. Care-a luptat cu Britania Pe 15 aprilie ...
Din culisele redactării Raportului american pe „Practica Drepturilor Omului în România”
Autorul Raportului, John J. Sullivan, a fost adus în „Sistem” de Barack Obama și a blocat în 2017, împreună cu șeful său direct, Rex Tillerson, o investigație cerută la Senatul ...
Protocolul ca „instrument de lucru”, împrumutat fostului Procuror general al PICCJ, Laura Kovesi, pe filiera Consiliul Europei-GRECO
În 2007, Kovesi semna cu Procuratura franceză pentru formarea de „echipe mixte de anchetă” care foloseau „limba de lucru ce li se va părea cea mai înțeleasă de părți„. Bonjour ...
Ce nu spune GRECO atunci când exprimă „îngrijorări” pentru șefa DNA, Laura Codruța Kovesi
În anul 2009, actualul președinte al comisiei GRECO, judecătorul Marin Mrčela, cerea „reducerea imunității” pe investigațiile de corupție dar și o Anti-corupție alături de fundațiile Soros. Același magistrat Mrčela este ...
