Campania electorală pentru alegerile locale şi europarlamentare din data de 9 iunie începe vineri,10 mai, şi se încheie în 8 iunie. Campania în audiovizual se va încheia în 7 iunie

Românul Claudiu Girdoc – prima victimă din Anglia a terorismului cu mașina pe post de bombă

Traian Horia ne reamintește de la Londra: Românul Claudiu Girdoc – prima victimă din Anglia a terorismului cu mașina pe post de bombă

În dosarele "Rotherham" și "Rochdale" din Marea Britanie, termenul "political correctness" este cel care a protejat fărădelegea numai fiindcă infractorii aparțineau unui grup etnic diferit de cel majoritar. În dosarul "Atac în Bellingham- Londra", individul care l-a lovit mortal cu mașina pe românul Claudiu Girdoc este singurul din cazuistica locală teroristă care a plecat nestingherit acasă, cu voie de la Scotland Yard: acolo, la Londra, pe trotuarul unde a fost lovit Girdoc, s-au întâlnit "political correctness" și "dublul standard" și au devenit Injustiție. Cazul Girdoc, îngropat de două ori Între Februarie și Iulie 2017, din 4 atacuri cu mașina planificate și duse la îndeplinire la Londra, singurul care nu a fost înregistrat ca "act terorist" de către Poliția britanică a fost cel din 26 fev., care a curmat viața lui Claudiu Girdoc și care a rănit alți patru români. În plus, caz unic, atacatorul lui Girdoc a fost eliberat pe cauțiune, iar poliția britanică, Scotland Yard, nici măcar nu a reținut atacul ca "terorism". Aceasta, în ciuda faptului că martorii relataseră cum individul a condus premeditat mașina spre grupul de români. În prezent, cazul spălătorului de mașini Girdoc, ucis în acel atac, apare ca fiind îngropat definitiv: "cercetarea" stagnează, iar presa și autoritățile mențin o muțenie totală. Practic, cazul Girdoc a fost îngropat de două ori- o dată în fața familiei românului, a doua oară în fața interesului public. Se întâmplă în Anglia: Scotland Yard nu cercetează de teama acuzațiilor de "rasism" Ideea că într-o țară super-tehnologizată precum Marea Britanie, un om poate să dispară "misterios" fără ca opinia publică să afle informații elementare despre criminalul care i-a "determinat" dispariția (nume, motivație a atacului, naționalitate etc) și de ce atacatorul nu a fost considerat un pericol public, apare ca absurdă. Citiți tot articolul

UM Doi ș-un sfert, prizonier de lux al lui Soros

Dacă e vineri, e Traian Horia, de la Londra UM Doi ș-un sfert, prizonier de lux al lui Soros

O precizare din partea lui Ion Cristoiu: Traian Horia, tînărul jurnalist al cărui talent justifică acordarea unui spațiu săptămînal pe cristoiublog.ro, presupunînd, evident, renunțarea de către mine la un text, îmi trimite un al doilea articol despre Influența lui Soros în România. Despre acest subiect n-am scris și nici nu cred să scriu dintr-un simplu motiv: Cu excepția unor speculații din presa noastră, n-am la îndemînă informații în stare a fi folosite într-un articol care – nu-i așa? – trebuie să fie cît de cît convingător. Traian Horia, așa cum se vede și din articolul de mai jos, are informații despre Influența lui Soros în România postdecembristă. Chiar dacă e un blog și nu o gazetă, cristoiublog.ro se supune regulii de aur a oricărei instituții de presă din lumea: Autorul articolului dă seamă de informațiile care apar sub semnătura sa. Spun asta nu pentru a mă spăla de mîini în eventualitatea unui Scandal iscat de acest articol, ci pentru a semnala că informațiile sunt exclusivitatea lui Traian Horia, singurul care știe și sursele din care le-a scos. Eu cel puțin nici măcar nu l-am întrebat de unde are aceste informații. Ca de obicei, după ce-am primit articolul, l-am citit cu ochiul unui jurnalist mai bătrîn, pentru a vedea dacă n-are nevoie de un alt titlu, mai atrăgător, sau de intertitluri. Citiți tot articolul

Cum a făcut Soros un ONG din Terra

Corespondentul nostru de la Londra, Traian Horia, intervine în controversa Soros din România Cum a făcut Soros un ONG din Terra

În 2016, organizația jurnalistică ICIJ, finanțată prin Open Society Foundations, îl identifica pe omul de afaceri Beny Steinmetz (descris, în general, ca adversar tenace al lui George Soros), ca proprietar (printr-un subsidiar) la cea mai mare mină de diamante din Sierra Leone, Koidu (Africa). Ulterior, EITI (o organizație pentru „transparență în Industriile Extractive” cu aproape 50 de state-membru, lansată prin George Soros în 2003) și o Agenție Națională pentru Minerale (NMA) din Sierra Leone (stat african care este membru EITI) au început referirile critice la "transparența" și "integritatea" pe care proprietari de diamante- precum boss-ul de la Koidu ar trebui să le aibă în afaceri. La un meci atât de simplu, Soros mai câștigase un punct împotriva lui Steinmetz. Este de remarcat, însă, ce a avut pe-atunci Soros la dispoziție: un ONG jurnalistic (finanțat prin fundațiile sale finanțate), o "investigație jurnalistică" (finanțată prin finanțările sale), o organizație economică internațională (creată prin fundațiile sale) și o Agenție de stat din Sierra Leone (care dacă n-ar fi existat, ar fi inventat-o însuși Soros și guvernul din Sierra, ca entitate non-guvernamentală). Alfabetul politic de urgență al lui George Soros se reduce la trei litere: ONG. Balcanii sunt azi sub ocupația a trei litere și n-au nici măcar un semn al întrebării cu care să se împotrivească. Citiți tot articolul

Drumul spre mega-moscheea de la București trece prin Qatar

Dacă e sîmbătă, e corespondentul nostru de la Londra Traian Horia: Drumul spre mega-moscheea de la București trece prin Qatar

Spectacolul politic de maidan al Crizei politice s-a încheiat. Atît Klaus Iohannis, cît și Liviu Dragnea s-au grăbit să instaleze noul Guvern înainte de finele sesiunii parlamentare pentru a nu-și da peste cap planurile de vacanță: Ale lui Klaus Iohannis de a o șterge pe furiș din țară într-un concediu de lux plătit de clientela politică; Ale lui Liviu Dragnea de a se duce în Brazilia, să se bucure de latifundiile de Pablo Escobar de Teleorman. Nu numai din cauza caniculei, dar și din cauza turmentării tipice României ostenite de cîte o Criză, evenimentele interne sunt pe cale să cadă în somn fără vise. Iată motivul pentru care revin la tradiția de a-l publica pe Traian Horia, talentatul nostru colaborator, fie și pentru că, spre deosebire de mine, a găsit ceva interesant despre care să scrie. În mai 2006, ministrul Apărării Teodor Atanasiu se întâlnea la București cu șeful Forțelor Armate din Qatar, Ahmed bin Ali Al Attiya, pentru o măslină de import, banalități diplomatice și angajamente. Era vorba de același Al Attiya care a dirijat în Libia infiltrarea trupelor Qatarului de partea rebelilor islamiști împotriva lui Muammar Gaddafi și de același Teodor Atanasiu care, o lună mai târziu după întâlnirea Al Attiya, a cerut pe neașteptate, fără anunțarea partenerilor americani, intenția de a retrage trupele române din Irak. Azi, din Atanasiu a rămas o amintire cu epoleți, Al Attiya este la locul lui în politica din Golf, iar Libia a devenit- cu implicarea Qatarului - doar un teritoriu neguvernat, umplut cu gherile islamiste, de unde vâslesc cu barca spre Europa milioane de migranți ilegali economici din Africa. Citiți tot articolul

Personalitățile Lumii țin coperțile revistelor, iar terorismul ține strada

Ne scrie de la Londra Traian George despre Atentatul de la London Bridge Personalitățile Lumii țin coperțile revistelor, iar terorismul ține strada Cu o prefață de Ion Cristoiu

Un nou atentat terorist a avut loc sîmbătă noaptea în centrul Londrei. Au murit 7 persoane. Alte 48 au fost rănite, unele grav. De cum am aflat vestea, şi am cunoscut mai multe amănunte la BBC World News, l-am sunat pe Traian George, corespondentul nostru din Marea Britanie. În mod obişnuit, el îmi trimite, fără să i-o cer, ca într-o înţelegere tacită, o corespondenţă pentru Gîndul de vineri spre sîmbătă. Textul primit vineri dimineaţa, a fost postat pe cristoiublog.ro de duminică, 4 iunie 2017. De data asta am rupt cu tradiţia relaţiei între mine şi Traian George. L-am sunat eu, ca să-i cer o corespondenţă, înainte de a mă suna el, pentru a-mi propune una. Îl public iată de două ori la rînd şi, mai ales, luni, în prima zi a săptămînii. De ce am apelat la Traian George? Pentru a-i comanda, cum aş fi făcut dacă aş fi fost directorul unei gazete, o corespondenţă despre atmosfera de după atentat. E nevoie să reamintesc că Traian George a semnalat primul, plecînd de la uciderea, bietului român cu o maşină intrată în viteză pe trotuar, noul mod de operare al teroriştilor islamici: Intratul cu maşina în mulţime. Tot Traian George a scris de nenumărate ori despre dezastrul de politicaly corectness în Anglia. De ce m-a interesat atmosfera de după atentat? Pentru că, n-am nici o îndoială, noul atentat a sporit dispoziţia englezilor de a li se reduce drepturile individuale în numele luptei împotriva terorismului. Premierul Marii Britanii, Theresa May, a ţinut duminică un discurs despre atentat. Pînă aproape de final, textul n-a diferit cu nimic de bla-bla-urile politruce devenite deja o tradiție cînd au loc atentate teroriste. Citiți tot articolul

Al patrulea Reich german

Traian Horia ne trimite o nouă corespondență din Anglia Al patrulea Reich german

Lacustră britanică- stațiunea turistică Brighton, în Sussex, pe malul Canalului Englez. Locul unde se reunește anual toată aristocrația britanică. Pe pod, lângă Brighton Pier, doi englezi în vârstă își plimbă câinii Labrador și sporovăiesc potolit- sunt vorbăreți, dar se cam tratează. Unul dintre ei a văzut știrile la ora ceaiului cu lapte și îi spune celuilalt că Angela Merkel, cancelarul Germaniei, este greu supărată pe președintele SUA, Donald Trump. Tante Angela vrea acum o Europă care să fie "pe mâinile proprii ale europenilor", departe de Statele Unite. Pe câte mâini să fie, adică, Europa? Nu știe nimeni, englezul ridică din umeri. "Păi, doamna vrea Europa pentru oamenii de pe stradă sau pentru cluburile ei Posh (aristocrați- n.n.)?", se miră el, fin-ironic și euro-sceptic, ca orice englez vârstnic care se respectă. Celălalt dă din mână a lehamite, pronunță în clar un cuvânt afurisit ("Bollocks!"), aprobat unanim din capete de câinii Labrador și de tovarășul lui, apoi se urnește mai departe. Grupul se îndepărtează și acum te gândești firesc că așa vor fi început în trecut trei Reich-uri ale Germaniei- cu îngrijorările unor englezi la vorbele nemților. Dacă citești ziarele vreo săptămână în România, vei afla în general ce mai "decide" Germania, ce "face" Germania, ce "vrea" Germania, ce "respinge" Germania. Mai apoi, un cerșetor cu facultate din piața Romană a Bucureștilor, te va lămuri că Germania este condusă cu doamna Angela Merkel. Un întreg continent este încredințat unei singure țări, pe principiul pur românesc, extras direct din piața bucureșteană Chibrit "Banii vorbește". Germania poate să se tragă la umbră, cu o bere, dar Reichul german va rămâne mereu pe loc, mai ales după plecarea americanilor. Undeva, mai retras va rămâne și Uniunea Europeană- chelner perfect, housekeeper și purtător de cuvânt. Citiți tot articolul

Manchester sub asediu

Traian Horia transmite din Manchester, orașul atentatului terorist

Manchester sub asediu

În seara alegerilor prezidențiale nord-americane din 2016, încă înainte de anunțarea rezultatelor finale, jurnaliștii de la cunoscuta publicație "Newsweek" au anunțat că Hillary Clinton este noul președinte al SUA și au plecat acasă să sărbătorească.  După ce, câteva ore mai încolo, Donald Trump a fost declarat învingător, direcțiunea "Newsweek" a retras urgent, a doua zi, tot tirajul din chioșcurile de presă. Mai aproape de noi, în Marea Britanie, fiindcă redactorii plecaseră devreme acasă, multe din edițiile print ale ziarelor de dimineață nu conțin azi referiri la atacul terorist de la Arena Manchester- analiștii scriu numai despre războiul declarațiilor dintre premierul Theresa May și șeful opoziției laburiste, Corbyn. Dacă jurnaliștii din Manchester ar fi petrecut noaptea trecută în redacție, ar fi titrat uriaș “Manchester se află sub asediu”. Dealtfel, în știrile lor, mulți dintre ziariștii englezi îi denumesc (aproape cu “tandrețe”) “luptători” sau “militanți” pe teroriștii de la grupul sunnit Stat Islamic- cel care a revendicat atacul. Completând acest puzzle, devine cert că dacă jurnaliștii din Manchester ar fi petrecut noaptea trecută în redacție, ar fi titrat uriaș pentru a doua zi, “Manchester se află sub asediul terorismului”. Citiți tot articolul

Cohorte de români rătăcesc după bani sau joburi prin toată Uniunea Europeană

Dacă e vineri, e colaboratorul nostru, Traian Horia Cohorte de români rătăcesc după bani sau joburi prin toată Uniunea Europeană

Poți pleca spre Marea Britanie din milioane de motive. Mulți români pleacă pentru bani. Presupus, milioane de bani. În țara lor, oamenii ajung la disperări, frustrări, sfinți și luceferi, stări de saturație, cu frisoane în miez de noapte. Doctorii le-au recomandat fructe, crudități, renunțare la fumat sau reviste pentru femei, dar guvernele României- prin „specialiștii” în insomnii pe care îi au în soldă la Palatul Victoriei, i-au trimis în general la muncă în străinătate. Cu escală la Oficiul de Pașapoarte și respectiv la Vama Borș. De când s-au inaugurat pensiile și salariile speciale, în România nu mai sunt bani pentru șomeri, dar nici joburi, iar dacă Europa începe din Ungaria, atunci tot orizontul ăla poate să devină și al tău, al emigrantului român alungat mai către Vest. Lași atunci frisoanele, nervii și starea de neputință să rămână altor generații- dacă vor mai veni alte generații- și pleci. În 2007 ziarul „Adevărul” scria că muncitorul român Răzvan Sărar din Sibiu, aflat la muncă în baza militară americană Al Taqqadum din Irak, a alergat cu parul un inginer român care îl „inervase”. Ulterior, în 2014, din paznic în deșertul irakian, românul a ajuns infirmier în Marea Britanie, la Leicester. Din baza de pușcași marini din Irak (unde Sărar povestea uneori colegilor cum ștersul la cur cu pănuși de porumb în România poate fi o artă), omul a ajuns în Marea Britanie, unde ștersul la cur e doar formalitate- cu hârtie igienică la preț bun (2 lire la 6 suluri). Asemenea lui Răzvan Sărar, azi, la mult timp de la aderarea în 2007 a României la UE, există cohorte de români care rătăcesc după bani sau joburi în interiorul Uniunii, pendulând între Spania, Germania sau Marea Britanie. Mulți dintre ei au păstrat oarece atașament pentru tradiția românească (familie, Crăciun, Paști) dar au împrumutat masiv și din cultura vestică- tunsoare „mohican”, tatuaje de sute de euro, droguri sau înjurături în F și în M, cu „Fuck off” și „Merde”. Citiți tot articolul

Cehia cere revizuirea cazului în care un cetăţean al său a fost atacat şi ucis în Anglia, în timp ce despre moartea violentă a românului Girdoc nu se mai ştie nimic

Traian Horia ne scrie din nou de la Londra: Cehia cere revizuirea cazului în care un cetăţean al său a fost atacat şi ucis în Anglia, în timp ce despre moartea violentă a românului Girdoc nu se mai ştie nimic

Nu-i nicio pură ficţiune- dacă te ştii “liber”, poţi scrie despre ce îţi place, scrii despre ce cunoşti. Eventual, scrii despre ce-ţi permiţi. Acoperi cu leucoplast camera video de la computer, cum făcea defectorul NSA Edward Snowden, ca să nu fie înregistrat de serviciile secrete americane- pe programul de supraveghere globală a Europenilor crescut de cunoscutul fost preşedinte nord-american Barack Obama. Acoperi la o adică şi televizorul- după ce publicaţia Wikileaks a anunţat că “serviciile” din SUA şi Europa folosesc mai nou televizoarele (chiar deconectate de la reţeaua electrică) ca pe “difuzoare” ce preiau şi retransmit discuţiile din orice încăpere. Dacă în continuare tu şi tastatura nu vă simţiţi "singuri", suni la Primărie pentru autorizaţie şi- ţi acoperi casa cu o pătură uriaşă de la vreo fabrică "Integrata de lână" din România- dacă mai supravieţuieşte vreuna în ţară. De la horn în jos, cu Moş Crăciun exilat să intre în casă la iarnă prin forţarea uşii. De pe acoperiş poţi să sari direct în computerul personal. Te izolezi în tine, te înclini înaintea ta şi-ţi dai drumul la vale, cu pluta pe Internet. Sunt unii care nu s-au mai întors. România plăteşte preţ greu atacurilor teroriste islamiste din Marea Britanie din ultimele două luni. Doi dintre cetăţenii săi, Andreea Cristea din Constanţa şi Claudiu Girdoc, ambii în vârstă de 31 ani, au murit în atacuri în care s-a folosit ca armă autoturismul. Cristea se afla în vacanţă la Londra în momentul în care a fost lovită de maşina teroristului Kalid Masud, un extremist afiliat organizaţiei islamice sunite Daesh. Transportată la un spital din Londra, tânăra a decedat pe 7 aprilie a.c., după o suferinţă de aproape 3 săptămâni. Girdoc a murit strivit de autoturismul unui individ care, pe 26 fev., a plonjat pe trotuar într-un grup de pietoni, în zona Bellingham din Londra. În mod bizar, teroristul- despre care nu există practic informaţii- a fost eliberat pe cauţiune până la începerea procesului din luna mai. Inacceptabil, cronologiile întocmite de ziarele occidentale pentru atacurile teroriste care au folosit maşini ca arme (in Suedia, UK, Germania, Franţa, Belgia), nu conţin şi atacul din Bellingham. Citiți tot articolul

În Anglia, de Paști muncesc românii și musulmanii

De la Traian Horia, din Marea Britanie: În Anglia, de Paști muncesc românii și musulmanii

Prima petrecere în stil postdecembrism a unei sărbători religioase a fost cea a Crăciunului din 1990. Deoarece în 1990 Paștele a căzut prea devreme față de momentul prăbușirii comunismului, abia în decembrie 1990 s-a creat un tipar românesc al petrecerii marilor sărbători religioase: Paștele, Crăciunul. Despre atmosfera primului Crăciun postdecembrist scriam în Expres Magazin pe 9 ianuarie 1991: „Finele lui decembrie 1990 a abătut asupra României posttotalitare un val de semănătorism rar întîlnit în istoria modernă a unei ţări europene. Dacă unele partide de Opoziţie ne propun, prin platformele lor, o întoarcere imposibilă la anul 1945, partidul de guvernămînt, avînd drept instrument de expresie Radio-televiziunea, ne impune o revenire la fel de imposibilă la 1900. Graţie acestei ambiţii, colindele, pluguşoarele, cîntecele bisericeşti şi sorcovele n-au contenit zi şi noapte. Un iz de carte poştală ilustrată s-a revărsat asupra satelor şi oraşelor Republicii. Sufocaţi de succesiunea infernală a cîntărilor îngereşti, ne-am dorit din tot sufletul un marş revoluţionar din perioada anterioară. Un cîntec precum Partidul, Ceauşescu, România ar fi pus o notă de vigoare, de bărbătesc în acest tablou dulceag, cu sfinţi şi iţari.” A fost reacția mea la felul în care se înțelege în România că trebuie să fie atmosfera publică din zilele de mari sărbători religioase. Citiți tot articolul

Românii din Anglia – vînați de teroriști, terfeliți de tabloide

Ne scrie din nou Traian Horia din Marea Britanie: Românii din Anglia - vînați de teroriști, terfeliți de tabloide

Într-un număr anterior am publicat, prefațată de o recomandare entuziastă, o corespondență trimisă de jurnalistul Traian Horia, aflat la muncă (fără nici o legătură cu presa) în Marea Britanie. Discipolul meu într-ale jurnalisticii scria despre tăcerea autorităților britanice a asupra unui atac terorist îndreptat împotriva unor români spălători de mașini. Acum, cînd după modelul folosit împotriva românilor, un islamist a intrat cu mașina într-un grup de turist, Traian Horia mi-a trimis o nouă corespondență din Anglia, ca și prima încărcată de amărăciunea de a constata că românii din Marea Britanie sunt vînați de teroriști și terfeliți de tabloide precum Daily Mail. „Loviţi cu maşina în atacurile radicalilor, sau condamnaţi fără drept de apel în unele tabloide britanice, românii plătesc un preţ greu într-o ţară, Regatul Unit, unde fenomenul terorist pare să sfideze eforturile autorităţilor. Pe data de 22 martie a.c., la orele amiezii, un autoturism Hyundai a plonjat în mijlocul turiştilor care se plimbau într-o zonă învecinată a palatului Webminster din centrul Londrei, strivind haotic femei, adolescenţi şi bărbaţi. Scăpat din maşină în mijlocul carnagiului pe care îl provocase (patru morţi şi mai multe zeci de răniţi, doi dintre ei fiind români), şoferul a pătruns pentru câteva minute în incinta Palatului Parlamentului britanic unde a înjunghiat mortal un poliţist înainte de a fi lichidat de doi membri ai forţelor de ordine. Cercetările derulate ulterior de Scotland Yard şi serviciile speciale au revelat faptul că teroristul era un islamist “radicalizat”, cu studii în Arabia Saudită, convertit la Islam. Într-o perioadă în care a locuit la Luton, o zonă adiacentă Londrei care găzduieşte o comunitate compact musulmană, teroristul şi-a schimbat numele în Kalid Masood. Citiți tot articolul
1 203 204 205