Traian Horia, de la Londra, unde a avut loc un nou atentat UE a ajuns ca o pensiune de cinci margarete pentru terorism- cu oamenii care se duc să tragă puțin cu pușca în Irak, după care revin în Europa ca să repare tabloul electric de-acasă

În decembrie 1975, când a decis să asedieze Conferința miniștrilor OPEC de la Viena, teroristul Carlos „Șacalul” și-a băgat pistolul și grenadele într-o sacoșă și a plecat spre sediul din strada Dr Karl Lueger cu tramvaiul. Dacă un controlor l-ar fi găsit fără bilet, poate atacul terorist ar fi fost blocat într-un birou de amenzi al firmei de transport public. Pe-atunci, viața era mai simplă, iar terorismul aproape că purta cravată: teroriștii acordau interviuri, dădeau avertismente telefonice și făceau piața la aruncătoare de grenade doar în zilele când guvernul dădea dezlegare la port de armă. Ce s-a mai întâmplat ulterior cu terorismul? Cum a ajuns el să strivească cu camionul, mame și copii pe stradă în Europa? Pe 15 septembrie 2017 ... un dispozitiv artizanal exploda în stația Parsons Green (SE Londra), după ce fusese plantat pe un tren supraîncărcat. Deflagrația a rănit grav aproape 30 de oameni și s-a produs în contextul în care presa și serviciile secrete anunțau că încep să revină acasă teroriștii care au luptat în Siria și Irak, pentru califatul Statului Islamic, Daesh. Citiți tot articolul →

Corespondentul nostru la Londra Traian George confirmat: Seria atentatelor teroriste în care mașina e folosită pe post de bombă a început cu unul căruia i-au căzut victime români

Joi, 17 august 2017, televiziunile planetare au făcut un nou Breaking news despre un act terorist: La Barcelona, o mașină a intrat în mulțimea trecătorilor de pe Ramblas, una dintre arterele de faimă turistică ale Spaniei, provocând morți, răniți, panică și o nouă dezbatere mondială, inutilă ca toate cele de pînă acum, consacrată luptei împotriva terorismului. Arma crimei a fost mașina, folosită în ultima vreme de teroriști pentru atentate spectaculoase. Traian George, corespondentul nostru de la Londra, și-a făcut un leitmotiv al articolelor sale, publicate de noi pe cristoiublog.ro în fiecare sîmbătă, din cazul românului Claudiu Girdoc, omorît la Londra, pe 26 februarie 2017, în jurul orelor 08.30, de o mașină care a părăsit brusc Bromley Road și a intrat în plin într-un grup de români strânși lângă un garaj, în zona Bellingham- Londra. Alți patru români au fost răniți. Conducătorul Mercedesului a fost eliberat pe cauțiune. Actul n-a fost considerat unul terorist. Traian George a sesizat chiar de la producerea crimei că e vorba de un act terorist, unul însă de tip nou, în care mașina e folosită pe post de bombă. Întîmplarea de la Londra a fost prima dintr-un lung șir de acte teroriste de același tipic. O mașină care părăsește brusc artera de circulație și întră în oamenii pașnici de pe trotuar. Citiți tot articolul →

Traian Horia ne reamintește de la Londra: Românul Claudiu Girdoc – prima victimă din Anglia a terorismului cu mașina pe post de bombă

În dosarele "Rotherham" și "Rochdale" din Marea Britanie, termenul "political correctness" este cel care a protejat fărădelegea numai fiindcă infractorii aparțineau unui grup etnic diferit de cel majoritar. În dosarul "Atac în Bellingham- Londra", individul care l-a lovit mortal cu mașina pe românul Claudiu Girdoc este singurul din cazuistica locală teroristă care a plecat nestingherit acasă, cu voie de la Scotland Yard: acolo, la Londra, pe trotuarul unde a fost lovit Girdoc, s-au întâlnit "political correctness" și "dublul standard" și au devenit Injustiție. Cazul Girdoc, îngropat de două ori Între Februarie și Iulie 2017, din 4 atacuri cu mașina planificate și duse la îndeplinire la Londra, singurul care nu a fost înregistrat ca "act terorist" de către Poliția britanică a fost cel din 26 fev., care a curmat viața lui Claudiu Girdoc și care a rănit alți patru români. În plus, caz unic, atacatorul lui Girdoc a fost eliberat pe cauțiune, iar poliția britanică, Scotland Yard, nici măcar nu a reținut atacul ca "terorism". Aceasta, în ciuda faptului că martorii relataseră cum individul a condus premeditat mașina spre grupul de români. În prezent, cazul spălătorului de mașini Girdoc, ucis în acel atac, apare ca fiind îngropat definitiv: "cercetarea" stagnează, iar presa și autoritățile mențin o muțenie totală. Practic, cazul Girdoc a fost îngropat de două ori- o dată în fața familiei românului, a doua oară în fața interesului public. Se întâmplă în Anglia: Scotland Yard nu cercetează de teama acuzațiilor de "rasism" Ideea că într-o țară super-tehnologizată precum Marea Britanie, un om poate să dispară "misterios" fără ca opinia publică să afle informații elementare despre criminalul care i-a "determinat" dispariția (nume, motivație a atacului, naționalitate etc) și de ce atacatorul nu a fost considerat un pericol public, apare ca absurdă. Citiți tot articolul →

Corespondentul nostru de la Londra, Traian Horia, intervine în controversa Soros din România Cum a făcut Soros un ONG din Terra

În 2016, organizația jurnalistică ICIJ, finanțată prin Open Society Foundations, îl identifica pe omul de afaceri Beny Steinmetz (descris, în general, ca adversar tenace al lui George Soros), ca proprietar (printr-un subsidiar) la cea mai mare mină de diamante din Sierra Leone, Koidu (Africa). Ulterior, EITI (o organizație pentru „transparență în Industriile Extractive” cu aproape 50 de state-membru, lansată prin George Soros în 2003) și o Agenție Națională pentru Minerale (NMA) din Sierra Leone (stat african care este membru EITI) au început referirile critice la "transparența" și "integritatea" pe care proprietari de diamante- precum boss-ul de la Koidu ar trebui să le aibă în afaceri. La un meci atât de simplu, Soros mai câștigase un punct împotriva lui Steinmetz. Este de remarcat, însă, ce a avut pe-atunci Soros la dispoziție: un ONG jurnalistic (finanțat prin fundațiile sale finanțate), o "investigație jurnalistică" (finanțată prin finanțările sale), o organizație economică internațională (creată prin fundațiile sale) și o Agenție de stat din Sierra Leone (care dacă n-ar fi existat, ar fi inventat-o însuși Soros și guvernul din Sierra, ca entitate non-guvernamentală). Alfabetul politic de urgență al lui George Soros se reduce la trei litere: ONG. Balcanii sunt azi sub ocupația a trei litere și n-au nici măcar un semn al întrebării cu care să se împotrivească. Citiți tot articolul →

Dacă e sîmbătă, e corespondentul nostru de la Londra Traian Horia: Drumul spre mega-moscheea de la București trece prin Qatar

Spectacolul politic de maidan al Crizei politice s-a încheiat. Atît Klaus Iohannis, cît și Liviu Dragnea s-au grăbit să instaleze noul Guvern înainte de finele sesiunii parlamentare pentru a nu-și da peste cap planurile de vacanță: Ale lui Klaus Iohannis de a o șterge pe furiș din țară într-un concediu de lux plătit de clientela politică; Ale lui Liviu Dragnea de a se duce în Brazilia, să se bucure de latifundiile de Pablo Escobar de Teleorman. Nu numai din cauza caniculei, dar și din cauza turmentării tipice României ostenite de cîte o Criză, evenimentele interne sunt pe cale să cadă în somn fără vise. Iată motivul pentru care revin la tradiția de a-l publica pe Traian Horia, talentatul nostru colaborator, fie și pentru că, spre deosebire de mine, a găsit ceva interesant despre care să scrie. În mai 2006, ministrul Apărării Teodor Atanasiu se întâlnea la București cu șeful Forțelor Armate din Qatar, Ahmed bin Ali Al Attiya, pentru o măslină de import, banalități diplomatice și angajamente. Era vorba de același Al Attiya care a dirijat în Libia infiltrarea trupelor Qatarului de partea rebelilor islamiști împotriva lui Muammar Gaddafi și de același Teodor Atanasiu care, o lună mai târziu după întâlnirea Al Attiya, a cerut pe neașteptate, fără anunțarea partenerilor americani, intenția de a retrage trupele române din Irak. Azi, din Atanasiu a rămas o amintire cu epoleți, Al Attiya este la locul lui în politica din Golf, iar Libia a devenit- cu implicarea Qatarului - doar un teritoriu neguvernat, umplut cu gherile islamiste, de unde vâslesc cu barca spre Europa milioane de migranți ilegali economici din Africa. Citiți tot articolul →

Ne scrie de la Londra Traian George despre Atentatul de la London Bridge Personalitățile Lumii țin coperțile revistelor, iar terorismul ține strada Cu o prefață de Ion Cristoiu

Un nou atentat terorist a avut loc sîmbătă noaptea în centrul Londrei. Au murit 7 persoane. Alte 48 au fost rănite, unele grav. De cum am aflat vestea, şi am cunoscut mai multe amănunte la BBC World News, l-am sunat pe Traian George, corespondentul nostru din Marea Britanie. În mod obişnuit, el îmi trimite, fără să i-o cer, ca într-o înţelegere tacită, o corespondenţă pentru Gîndul de vineri spre sîmbătă. Textul primit vineri dimineaţa, a fost postat pe cristoiublog.ro de duminică, 4 iunie 2017. De data asta am rupt cu tradiţia relaţiei între mine şi Traian George. L-am sunat eu, ca să-i cer o corespondenţă, înainte de a mă suna el, pentru a-mi propune una. Îl public iată de două ori la rînd şi, mai ales, luni, în prima zi a săptămînii. De ce am apelat la Traian George? Pentru a-i comanda, cum aş fi făcut dacă aş fi fost directorul unei gazete, o corespondenţă despre atmosfera de după atentat. E nevoie să reamintesc că Traian George a semnalat primul, plecînd de la uciderea, bietului român cu o maşină intrată în viteză pe trotuar, noul mod de operare al teroriştilor islamici: Intratul cu maşina în mulţime. Tot Traian George a scris de nenumărate ori despre dezastrul de politicaly corectness în Anglia. De ce m-a interesat atmosfera de după atentat? Pentru că, n-am nici o îndoială, noul atentat a sporit dispoziţia englezilor de a li se reduce drepturile individuale în numele luptei împotriva terorismului. Premierul Marii Britanii, Theresa May, a ţinut duminică un discurs despre atentat. Pînă aproape de final, textul n-a diferit cu nimic de bla-bla-urile politruce devenite deja o tradiție cînd au loc atentate teroriste. Citiți tot articolul →

Traian Horia ne trimite o nouă corespondență din Anglia Al patrulea Reich german

Lacustră britanică- stațiunea turistică Brighton, în Sussex, pe malul Canalului Englez. Locul unde se reunește anual toată aristocrația britanică. Pe pod, lângă Brighton Pier, doi englezi în vârstă își plimbă câinii Labrador și sporovăiesc potolit- sunt vorbăreți, dar se cam tratează. Unul dintre ei a văzut știrile la ora ceaiului cu lapte și îi spune celuilalt că Angela Merkel, cancelarul Germaniei, este greu supărată pe președintele SUA, Donald Trump. Tante Angela vrea acum o Europă care să fie "pe mâinile proprii ale europenilor", departe de Statele Unite. Pe câte mâini să fie, adică, Europa? Nu știe nimeni, englezul ridică din umeri. "Păi, doamna vrea Europa pentru oamenii de pe stradă sau pentru cluburile ei Posh (aristocrați- n.n.)?", se miră el, fin-ironic și euro-sceptic, ca orice englez vârstnic care se respectă. Celălalt dă din mână a lehamite, pronunță în clar un cuvânt afurisit ("Bollocks!"), aprobat unanim din capete de câinii Labrador și de tovarășul lui, apoi se urnește mai departe. Grupul se îndepărtează și acum te gândești firesc că așa vor fi început în trecut trei Reich-uri ale Germaniei- cu îngrijorările unor englezi la vorbele nemților. Dacă citești ziarele vreo săptămână în România, vei afla în general ce mai "decide" Germania, ce "face" Germania, ce "vrea" Germania, ce "respinge" Germania. Mai apoi, un cerșetor cu facultate din piața Romană a Bucureștilor, te va lămuri că Germania este condusă cu doamna Angela Merkel. Un întreg continent este încredințat unei singure țări, pe principiul pur românesc, extras direct din piața bucureșteană Chibrit "Banii vorbește". Germania poate să se tragă la umbră, cu o bere, dar Reichul german va rămâne mereu pe loc, mai ales după plecarea americanilor. Undeva, mai retras va rămâne și Uniunea Europeană- chelner perfect, housekeeper și purtător de cuvânt. Citiți tot articolul →

Traian Horia transmite din Manchester, orașul atentatului terorist

Manchester sub asediu

În seara alegerilor prezidențiale nord-americane din 2016, încă înainte de anunțarea rezultatelor finale, jurnaliștii de la cunoscuta publicație "Newsweek" au anunțat că Hillary Clinton este noul președinte al SUA și au plecat acasă să sărbătorească.  După ce, câteva ore mai încolo, Donald Trump a fost declarat învingător, direcțiunea "Newsweek" a retras urgent, a doua zi, tot tirajul din chioșcurile de presă. Mai aproape de noi, în Marea Britanie, fiindcă redactorii plecaseră devreme acasă, multe din edițiile print ale ziarelor de dimineață nu conțin azi referiri la atacul terorist de la Arena Manchester- analiștii scriu numai despre războiul declarațiilor dintre premierul Theresa May și șeful opoziției laburiste, Corbyn. Dacă jurnaliștii din Manchester ar fi petrecut noaptea trecută în redacție, ar fi titrat uriaș “Manchester se află sub asediu”. Dealtfel, în știrile lor, mulți dintre ziariștii englezi îi denumesc (aproape cu “tandrețe”) “luptători” sau “militanți” pe teroriștii de la grupul sunnit Stat Islamic- cel care a revendicat atacul. Completând acest puzzle, devine cert că dacă jurnaliștii din Manchester ar fi petrecut noaptea trecută în redacție, ar fi titrat uriaș pentru a doua zi, “Manchester se află sub asediul terorismului”. Citiți tot articolul →