18. Să creăm noi Vietnamuri!
Într-un colţ al tîrgului, descopăr un soi de anticariat. Cărţi ale lui Fidel Castro, cărţi semnate de Marx, Engels, Lenin. Reviste dinaintea Revoluţiei îţi fac cu ochiul de sub ispititoarea copertă „
Cuba capitalistă”. Nu lipsesc cărţile lui Che Guevara şi cărţile despre Che Guevara. O mulatră care a renunţat, din motive care se văd cu ochiul liber, la autostopul de pe Malecon cere pe ediţia princeps a
Jurnalului din Bolivia 5 dolari. O scot cu patru. Mai încolo, o negresă trupeşă, deloc supărată că n-au venit americanii, vrea trei dolari pe
Scrisoarea de adio a lui Che către Fidel (în copie). Îi ofer doi. – Tinere şi frumos domn, mi se adresează ea, în stilul înflorit al cubanezilor, uită-te la mine, am nevoie să mănînc pentru trupul ăsta! Doi dolari nu-mi ajung.
Gîfîind după dolari, cubanezii îl comercializează pe Che Guevara ca pe o marfă glorioasă a trecutului revoluţionar. În Piaţa Catedralei, un tip ciolănos vrea să-mi vîre pe gît la suprapreţ o monedă omagială cu Che Guevara. Alţi cîţiva îl concurează punînd în vînzare copii după celebrele bancnote iscălite de revoluţionar pe vremea cînd nimerise din greşeală în postul de guvernator al Băncii Naţionale a Cubei.
Citiți tot articolul →