Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Ce-a vizitat Klaus Iohannis cînd a fost la Vatican
Cu prilejul recentei vizite la Vatican, Klaus Iohannis și-a îngăduit un moment de turism cultural:
A vizitat, împreună cu soția, Basilica di Santa Maria in Trastevere.
Deși a fost însoțit de un pluton de fătuce și guguștiuci, presa din țară n-a scris un rînd despre această Bazilică.
Situată în cartierul Trastevere, aproape de Vatican, e una dintre cele mai vechi biserici din Roma.
A fost construită sub papa Calixt I ( 217-222), reconstruită sub Iuliu I ( 337- 358) și sub Inocențiu II (1130- 1143).
E considerată primul loc de cult creștin deschis publicului. Citiți tot articolul
Cînd Che Guevara e rentabil în dolari!
18. Să creăm noi Vietnamuri!
Într-un colţ al tîrgului, descopăr un soi de anticariat. Cărţi ale lui Fidel Castro, cărţi semnate de Marx, Engels, Lenin. Reviste dinaintea Revoluţiei îţi fac cu ochiul de sub ispititoarea copertă „Cuba capitalistă”. Nu lipsesc cărţile lui Che Guevara şi cărţile despre Che Guevara. O mulatră care a renunţat, din motive care se văd cu ochiul liber, la autostopul de pe Malecon cere pe ediţia princeps a Jurnalului din Bolivia 5 dolari. O scot cu patru. Mai încolo, o negresă trupeşă, deloc supărată că n-au venit americanii, vrea trei dolari pe Scrisoarea de adio a lui Che către Fidel (în copie). Îi ofer doi. – Tinere şi frumos domn, mi se adresează ea, în stilul înflorit al cubanezilor, uită-te la mine, am nevoie să mănînc pentru trupul ăsta! Doi dolari nu-mi ajung. Gîfîind după dolari, cubanezii îl comercializează pe Che Guevara ca pe o marfă glorioasă a trecutului revoluţionar. În Piaţa Catedralei, un tip ciolănos vrea să-mi vîre pe gît la suprapreţ o monedă omagială cu Che Guevara. Alţi cîţiva îl concurează punînd în vînzare copii după celebrele bancnote iscălite de revoluţionar pe vremea cînd nimerise din greşeală în postul de guvernator al Băncii Naţionale a Cubei. Citiți tot articolulO dezamăgire uriașă
Pe feribotul care mă întoarce din Sicilia în Malta, citesc, în lipsă de-altceva mai bun, Un yankeu la curtea Regelui Arthur de Mark Twain.
Am luat cartea cu mine în străinătate, din credinţa că umorul lui Mark Twain îmi va stimula, prin biciuire, inspiraţia.
Nu ştiu de ce mă iluzionasem că voi scrie proză în această călătorie.
Aveam toate motivele să cred că aşa va fi:
1. Amintirea lecturii anterioare dintr-o tinereţe imemorială, cînd, din cîte mărturiseşte cartea, plină de sublinieri, am notat mai multe exemple de sarcasm. Desprind unul mai acătării, transcris pe ultima pagină albă: Citiți tot articolul
Căprioarele de la Scroviştea
Copiilor noului preşedinte le plac căprioarele.
Căprioarele vii, desigur.
Ca oricăror copii, mă rog! pînă se fac mari. Atunci se vor da în vînt după varianta friptă a căprioarelor.
În weekend Preşedintele merge la Scroviştea, unde toţi şefii de stat îşi au, de vreun deceniu, reşedinţa de odihnă.
Pentru a le face pe plac celor doi copii şi, prin asta, mai ales domnului Preşedinte, SPP-iştii îmboldesc căprioarele să treacă de o parte şi de alta a aleii pietruite, ca din întîmplare.
Copiii se bucură, plescăind din palme. Citiți tot articolul
Gîndul de marți, 26 mai 2015
Cum l-a îngropat mediatic Adriana Săftoiu pe Klaus Iohannis!
Nu cred că s-ar putea imagina, chiar și de către un fan al lui Klaus Iohannis, că volumul Primul pas mărturisește o boală – zisă și a autorlîcului- de care ar fi fost lovit peste noapte noul președinte. E limpede că Echipa de comunicare de la Cotroceni s-a gîndit la o formulă mai aparte de implicare a tăcutului președinte în dezbaterea politică dîmbovițeană, definită prin amestecul de demagogie cu mahalagism de Mița Baston. Practic, participării la talkshow-uri, acordării de interviuri, ținerii conferințelor de presă li preferat comunicarea opiniilor despre personaje, partide și întîmplări politice prin intermediul unei cărți. Apariția cărții Primul pas a fost gîndită ca un moment de PR ieșit din comun: Fragmente din carte cu iz senzațional au fost lăsate să se scurgă în presă, lansarea de la Bookfest a avut notele unui moment de publicitate politică. Citiți tot articolulGîndul de luni, 25 mai 2015
Adriana Săftoiu - menajera care-și urmărește Stăpînul prin gaura cheii
Scrie Arghezi într-o tabletă din Adevărul, 16 noiembrie 1946: „O vorbă franceză spune că nimeni nu e om mare pentru sluga lui. Valetul, aducîndu-i stăpînului papucii, apa caldă, numărîndu-i ciorapii şi cum le zice izmenele pentru spălătoreasă şi uitîndu-se în fundul lor, are motive să fie decepţionat. Prestigiul se chirceşte şi se face meschin”. Acest citat ar putea fi singura reacție la dezvăluirile prin care Adriana Săftoiu a devenit vedeta mediatică a momentului. Tudor Arghezi invocă în stil propriu vechea învățătură potrivit căreia Nu există erou pentru lacheul său, deoarece lacheul e lacheu. Ce vrea să spună învățătura exploatată magistral de marele nostru publicist? Citiți tot articolulGîndul de duminică, 24 mai 2015
Un pericol pentru imaginea SRI- năravul Președinților de a se da drept Stăpîni ai Serviciului!
Victor Ciutacu, dacă nu mă înșel, aflat în fața unei declarații senzaționale date de invitatul său în studioul tv, a exclamat: Cum ar spune Ion Cristoiu, iată o știre! Într-adevăr, cînd cineva afirmă ceva mai deosebit, îmi spun, tresărind imediat, Iată o știre! Așa s-a întîmplat, sîmbătă, 23 mai 2015, la lansarea cărții Monografia SRI - 25 de ani. Am ascultat celelalte intervenții fără a lăsa impresia că o fac, așa cum un mecanic ascultă automat un motor de mașină. Iar cînd aude un sunet deosebit, tresare din aparenta indiferență. Asemenea mecanicului auto, am tresărit imediat, spunîndu-mi Iată o știre! auzindu-l pe Eduard Hellvig declarînd: Citiți tot articolulGîndul de sîmbătă, 23 mai 2015
Un Drept la replică de la Lavinia Pop, avocata femeii care a stat șase luni în arest preventiv numai și numai pentru c-a supărat-o pe Livia Stanciu, Șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție!
În textul meu despre abuzul de putere l-a care s-au dedat cele două partenere de vîrît la zdup dușmancele personale - Codruța Kovesi și Livia Stanciu, publicat pe cristoiublog.ro, scriam la un moment dat: „Avocata femeii renunță s-o mai apere. Ușor de presupus de ce. E vorba de inamicul public numărul unu al României, Ben Laden-ul meleagurilor de la poale de Carpați.” Vineri, 22 mai 2015, chiar în timp ce participam la lansarea cărții de memorii a lui Mihai Tatulici, am primit următorul SMS: „Sunt avocat Lavinia Pop, apărătorul al dnei Rarinca Mariana în faza de urmărire penală. Doresc să-mi acordați un Drept la replică în raport de cele postate de dvs pe blogul dvs personal astăzi. Vă rog să mă contactați.” De îndată ce-am ieșit de la lansare, am sunat-o pe Livia Pop. După ce mi-a explicat telefonic ce o făcuse să mă caute, i-am dat email-ul meu pentru a-mi trimite textul. Îl public nu numai pentru că sunt unul dintre cei care acordă drept la replică în chip automat cînd acest lucru i se cere. Citiți tot articolulGîndul de vineri, 22 mai 2015
Cum a stat o femeie nevinovată șase luni în arest preventiv numai și numai pentru c-a supărat-o pe Livia Stanciu, Șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție!
Motto: Întămplările și personajele de mai jos n-au nici o legătură cu statul de drept, cu democrația, cu europenismul, cu minima civilizație. Președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu, are o daravelă de bani cu Mariana Rarinca, fosta secretară a Biroului de avocatură al răposatului soț de la Galați, Adrian Stanciu, prietenă de 10 ani a familiei Stanciu. Mai precis, după moartea lui Adrian Stanciu, Mariana Rarinca îi cere Liviei Stanciu 2.400 de euro, despre care susține cu chitanțe că sunt plățile făcute de ea pentru utilitățile Biroului de avocatură și banii care i se cuvin ca salariu. Din motive care ne scapă, Livia Stanciu, cu un salariu echivalent președintelui Republicii, nu vrea să-i dea banii. Să zicem că-i vorba de un conflict între două femei care se cunosc, transformat, grație lui Shakespeare, într-un conflict despre care Dreptul zice că-i civil. Citiți tot articolulGîndul de joi, 21 mai 2015
Nu e numai rață. E și țață! Klaus Iohannis dă pe goarnă discuții între patru ochi la Cotroceni!
Zilele acestea, România de mici și mujdei înregistrează o nouă și zurlie premieră: După o sută de zile de mandat, în care singurul fapt istoric rămîne aruncarea paltonului pe capota mașinii de pe aeroport, și după o campanie electorală dusă de Structuri și nu de el, rolul său rezumîndu-se la cel de tablou care trebuie să tacă, un președinte își publică a doua carte de Memorii. Prima s-a numit Pas cu pas. A doua se numește Primul pas. După prima, vîrîtă pe gît de Partidul Meu membrilor și activiștilor de partid, Klaus Iohannis s-a pricopsit cu o sumă frumușică în cont. După a doua cu cît se va pricopsi? Sunt sigur că după următoarele o sută de zile va mai arde o carte. Presupunînd că-și va duce mandatul pînă la capăt, Klaus Iohannis va avea în, 2019, 22 (douăzeci și două!) de cărți. Citiți tot articolulGîndul de miercuri, 20 mai 2015
E adevărat că Tiberiu Nițu a primit comanda să-l înfunde pe Traian Băsescu, pentru că șefa DNA, Codruța Kovesi nu-și putea permite asta pentru că ar fi riscat să treacă drept una care-și devorează Tatăl politic?
La începutul lunii mai 2015, Parchetul General a emis o Ordonanță de infirmare a Deciziei luate tot de Parchetul General în 2005 în Dosarul Casa Mihăileanu a lui Traian Băsescu. Ce ne spun documentele vremii? În 2005, urmare a unei campanii de presă, un grup de senatori PSD, alcătuit din Ion Solcanu, Otilia Neagoe, Șerban Nicolae, Antonie Iorgovan și Doru Ioan Tărăcilă au făctu un denunț la Parchetul de pe lîngă ÎCCJ împotriva lui Traian Băsescu pentru înfăptuirea infracțiunilor de fals în Declarații, fals în înscrisuri, și abuz în serviciu. în cazul Casei din Mihăileanu. Care sunt datele Scandalului n-are rost să le mai amintesc. Trebuie să amintesc însă că prin Rezoluția din 12 decembrie 2005 Lucian Doxan, procuror șef de serviciu în cadrul IPPCJ, Secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus Neînceperea Urmării Penale. Citiți tot articolulGîndul de marți, 19 mai 2015
Despre cum ne-a zis Klaus Iohannis la toți, cei care ne-am întrebat despre farsa cu interviul acordat Televiziunii publice germane Hai, Sictir! Cum de îndrăzniți să mă deranjați pe mine, Imperatorul, cum un asemenea fleac?
Misterul interviului acordat de Klaus Iohannis televiziunii publice germane s-a deslușit. N-a fost vorba de nici un interviu difuzat de televiziunea publică din Germania în care șeful unei țări precum România era întrebat, în chip slugarnic, incredibil și-n cazul unei cameriste de hotel în fața unui client bănuit a avea portofelul burdușit, d-apoi în cazul unei ziariste și încă nemțoaice, despre amănunte minore ale politichiei din țara respectivă, ci de un taifas dulce între o venită de la Viena și Klaus Iohannis, pus ulterior de distinsa pe site-ul unei televiziuni regionale din Germania. De tragerea pe sfoară a opiniei publice din România, căreia o moletieră de infanterist i s-a prezentat drept pălărie de contesă, e vinovată Direcția de comunicare de la Cotroceni. Aceasta a intoxicat presa cu știrea potrivit căreia Klaus Iohannis a acordat un interviu televiziuni publice germane și, mai ales cu fragmente ample din interviu. Citiți tot articolulGîndul de Breaking News, luni, 18 mai 2015
Așa zisul interviu acordat ARD de Klaus Iohannis - o escrocherie nerușinată!
După apariția pe cristoiublog.ro a textului meu despre interviul sau, cum se va vedea, despre așa zisul interviu acordat de Klaus Iohannis televiziunii publice germane, domnul Tatulescu, unul dintre comentatorii constanți ai textelor mele, care locuiște în Germania, mi-a trimis textul de mai jos. În esență, el spune că interviul n-a fost difuazat la nici o televiziune din Germania. Alte amănunte date de domnul Tiberiu Tatulescu îmi confirmă bănuiala: Ne aflăm în fața unei escrocherii a lui Klaus Iohannis sau, mă rog, a Forțelor Oculte care l-au proțăpit la Cotroceni pe post de rață mecanică, de care nici Nicolae Ceaușescu n-ar fi fost în stare în materie de interviuri acordate presei străine. Citiți tot articolulCum am fost eu în Biroul Oval
16. George W. Bush sub formă de omuleţ
Din difuzoare, o voce gravă şi solemnă, de bărbat conştient de importanţa clipei, ne destăinuie că începe Ceremonia. Pe uşile date la o parte de Deschizători, apar, pe rînd: secretarul general al NATO, premierii statelor admise, şi ultimul, dar în nici un caz cel din urmă, ci chiar cel dintîi, preşedintele George W. Bush, căruia i se mai spune, de către cei ce se dau cunoscători ai relaţiilor internaţionale, şi Bush-Junior. Exista pe vremuri la noi un concurs TV bazat pe intensitatea aplauzelor obţinute. Apărea pe scenă un artist, dădea din gură un timp şi, cînd termina sala se aşternea pe aplauze şi strigăte de Bravo! Momentul era cronometrat. Cîştiga cel care smulgea cea mai mare cantitate de aplauze şi de Bravo! Spectacolul la care asistam nu diferea prea tare de cel văzut cîndva la Bucureşti. Ca şi atunci, Programul primit de noi, jurnaliştii, pătura privilegiată a societăţii de spectatori, ne prevenea de ce avea să se întîmple. Citiți tot articolulCum erau să-l bombardeze americanii pe Dante!
Ravenna din Italia se mîndrește, alături de mozaicurile bizantine, cu Mormîntul lui Dante.
Bravii locuitori au reușit să păstreze în orașul lor celebre oase războindu-se cu cei din Florența, care vor să le ia și să se mîndrească ei cu ele.
Resemnați, florentinii s-au angajat să asigure uleiul din candela mereu aprinsă de deasupra Mormîntului.
După cum se vede dintr-una din fotografii, pe 23 martie 1944, oasele lui Dante au trebuit mutate alături, într-un soi de adăpost camuflat sub iarbă, de teama bombardamentelor americane. Citiți tot articolul
