Am obosit și sunt încă tânăr. Am obosit să scriu degeaba măcinând în gol ca o moară stricată care așteaptă ziua în care apa va năvăli din nou mișcându-i paletele. Am obosit să văd în jur mitocănia ridicată la rang de virtute. Am obosit să văd cum o țară este îngenuncheată în fața unora care merită doar un scuipat. Am obosit să văd cum rangul cel mai înalt în România nu este de Academician, ci de interlop. Am obosit să văd oameni inculți și fufe aduse de la Crucea de Piatră ajungând în funcții publice. Citiți tot articolul →

Ce este mai important pentru un om ? Că s-a sfârșit încă o săptămână din viața lui sau că încep cele trei zile în care vrei să te simți precum Ulise pe insula lui Calypso? Voi alege întotdeauna a doua variantă, mai ales că pentru mine familia reprezintă extazul absolut. E septembrie și tata a împlinit 73 de ani pământeni. Nu i-am spus niciodată că îl iubesc și nu cred că o să o fac în viața asta, dar sper că a simțit ce simt pentru el de când m-a ținut în brațe și până am ajuns la stadiul de elefant. Tot la sfârșitul lunii, fiul meu împlinește și el 9 ani. Lui îi spun că îl iubesc zilnic de sute de ori și îl alint. Citiți tot articolul →

România a devenit țara în care este interzis pupatul. Este acceptat doar cel protocolar în spate. După noile norme, și raportul sexual o să fie reglementat în așa fel încât între cei doi amorezi să fie un zid sau o saltea. Copii sunt și ei nedumeriți, când li se citesc seara poveștile de către bunici, pentru că Ileana Cosânzeana nu știe dacă are în față pe Făt Frumos sau pe Zmeul violator, din cauza măștii care acoperă fața. Și uite așa îl zăpăcești pe bietul copil definitiv. Ileana Cosânzeana riscă să încapă pe mâna unui traficant de carne vie, care îi întinde o capcană din spatele măștii, recitând poezii și umplându-i brațele de flori. Citiți tot articolul →

În aceste zile am scris despre conferința de presă a guvernatorului României numit de către Marile Puteri la București. Am analizat, așa cum m-am priceput, două răspunsuri absolut halucinante date de chiriașul de la Cotroceni referitor la traseism și la incidentul cu ministrul vapoarelor, trenurilor, avioanelor și al mașinilor mici, dar cu girofar. Nu am insistat până acum de două ori pentru același subiect, însă ceva m-a intrigat și m-a revoltat. Citiți tot articolul →

Dacă în această viață mi-a fost cu adevărat scârbă de ceva, a fost când văd cum indivizi în carne și oase se schimonosesc și iau poziția ghiocelului devenind cârpe în fața șefilor pe care îi perie și îi ling îndelung la nivel de țară. Reprezinți un stat și ești lipsit de orice demnitate în raport cu marea putere care te girează și pentru care ești gata să faci gafe diplomatice fără să consulți pe nimeni. Eu cred că rușii au cea mai bună literatură din lume. Și mai cred că oamenii de rând sunt cumsecade și nu diferă de un francez sau un portughez. Faptul că au venit la noi niște bestii de prin stepele Asiei, care arătau și se comportau ca în Evul Mediu și era șocant pentru secolul XX, asta este alta discuție. Citiți tot articolul →

Guvernatorul României a susținut o conferință de presă. Pentru că suntem în această pandemie și avem în față și două rânduri de alegeri importante, acesta a hotărât să fie agent electoral răsplătind munca supușilor liberali de anul trecut. Exact precum un cuc care iese la ore fixe din căsuța sa amenajată într-un ceas cu pendul, așa și reprezentantul marilor puteri la București iese și ne vorbește despre niște lucruri banale și răspunde la întrebări care sunt pe post de perie de haine. Din gura jurnaliștilor nu auzi decât o singură frază: „Șefu’ era să aveți o scamă pe haină, nu-i așa că vă deranja?”. Citiți tot articolul →

Campania din Statele Unite din acest an pentru ocuparea fotoliului de la Casa Albă este pusă clar sub semnul violențelor. Cine o să mai aibă răbdare să asculte planuri pentru relansare economică sau strategie militară în lume? Nimeni nu mai este dispus să asculte absolut nimic. Tensiunea socială a crescut sau mai bine a fost crescută așa de tare încât nimeni nu mai este dispus să asculte pe cineva sau să înceapă un dialog. Îmi este clar că vorbim despre o etapă radicală în cadrul a ceea ce se va numi revoluția binelui pentru răsturnarea unui inconștient din fruntea statului. Acum, toți sunt dispuși să pună mâna pe arme și nu să lanseze porumbei albi în văzduh. Citiți tot articolul →

Este o căldură înfiorătoare. Norocul meu este că stau la curte și bolta de care atârna strugurii violeți mai atenuează din acest val african. Îmi place căldura, în special cea sufletească, dar zilele acestea ai impresia că te sufoci dacă iei o gură mai sănătoasă de aer. În afară de câteva treburi în gospodărie mă agăț de internet ca boala de omul sănătos și urmăresc în paralel a nu știu câta oara filmul Cleopatra, capodopera din 1963, considerând că dintre toți actorii care l-au interpretat pe Caesar, cel mai bine a făcut-o Rex Harrison. Apoi opresc filmul și mă uit zece minute la Escu în care Ștefan Bănică Sr este fenomenal. Se și potrivește cu perioada campaniei electorale. Citiți tot articolul →

Am ajuns și la jumătatea săptămânii și ne apropiem cu pași grăbiți de toamnă. O toamnă sub semnul pandemiei, a începutului de școală și al dublelor alegeri, locale și parlamentare. A fost o vară secetoasă și nu știu dacă avem ce să strângem de pe câmpurile patriei. Ce frumoase erau pe vremuri acele festivaluri de toamnă în care se cânta, se juca, se prezentau produsele pământului și se sorbea mustul proaspăt! Se organizau bâlciuri și în toate târgurile se făcea vestitul troc. Oamenii de la câmpie urcau sus la munte pentru struguri, lemn sau fructe, venind încărcați cu legume, cu grâu și porumb. Citiți tot articolul →

În aceste zile virusul și școala au devenit agenți electorali. Mai sunt câteva zile și nimic nu este sigur în ceea ce privește deschiderea școlilor. Este o inconștiență incredibilă din partea autorităților. România este o țară latină. Românii au o altă educație și cultură ca și cei din sudul continentului. Putem să împrumutăm exemplul saxon 1000 de ani de acum înainte, tot nu se potrivește cu spiritual nostru. Că sunt cetățeni ai țării care au ales acel mod de viață este cu totul altă problemă și nu ne interesează. Românul este un tip vesel, pus pe glume și ironii mai tot timpul, care ia viața cu lejeritate. Muncește 6 ore din 8 și este obosit și nemulțumit. Este și consumator de alcool și de muzică de petrecere. Ca să nu mai spun despre bucătăria românească care este un deliciu. Citiți tot articolul →

S-a terminat și săptămâna aceasta! Las deoparte toate cele lumești, criza sanitară, guvernanți, opoziție și gândul îmi zboară pana în Vrancea. Unul din cele mai oropsite județe din România. Dar care este așezat pe cea mai de preț comoară care nu este viața ci via. Câte vieți nu s-au prăpădit în numele ei prin toate anotimpurile. Vara aceasta a fost rea. Soarele a pârlit frunzele din vie care își protejau boabele încă de Rusalii să nu fie distruse. Așa e și la oamenii mari când își apără pruncii de furtuna vieții. În fiecare parte există un Ion al locului care iubește via și o sărută ca și cel din Rebreanu care săruta țărâna făcătoare de grâu bun de pită. Citiți tot articolul →

USR, un brav continuator al partidului comunist, a prins aripi încă de la alegerile din 2016. Au pătruns în consiliile locale și județene unde au fost un dezastru. Au blocat totul, uneori chiar bugetele anuale. Acești comuniști radicali, moderni au făcut zob instituțiile unde au intrat. Însă pentru a cuceri publicul larg au avut o tactică excepțională, recrutarea printr-un discurs absolut genial a oamenilor pregătiți, oameni care au studiat aici sau în străinătate, sau care au muncit prin Occident. Cum umblau comuniștii cu lozinca soarelui care răsărea și că trebuie rupte lanțurile și omorâți chiaburii uzurpatori, așa a prins de bine noii generații. Citiți tot articolul →

Pe modelul „Arată că lucrezi !” lansat de Caramitru, acum câteva ore a avut loc cea mai grețoasă deschidere de șantier din postdecembrism. Ea reprezintă și o mare jignire la adresa populației. Nici Ceaușescu nu ar fi îndrăznit să dea o asemenea palmă propriului popor. În primul rând, acolo și-a făcut apariția ministrul transporturilor, incompetentul de serviciu al acestui resort. În ultimii ani acest minister a fost feuda unde și-au așezat fundurile toți neaveniții. Nimic, dar absolut nimic nu s-a făcut în acest domeniu. Alături de ministrul Bode a venit un alt fost ministru al transporturilor, Orban,  care este poate câștigătorul premiului de cel mai slab ministru în acest domeniu din ultimii 30 de ani. Nici măcar vagoanele nu le-a revopsit. Citiți tot articolul →

Știți ce este cel mai groaznic pentru un regim dictatorial? Să se sfârșească natural și nimeni să nu plătească. Franco a înțeles istoria și a fost cred că printre puținii politicieni lucizi. A muri ca dictator în patul tău este cea mai mare nedreptate a istoriei. Nu este sentiment de răzbunare, ci vorbim de adevăr și dreptate. Cine a plătit pentru uciderea elitelor românești în anii grei de început ai comunismului? Nimeni, ba din contră, ca o palmă dată de soartă sau destin, Ceaușescu a fost înlăturat exact de cei care aduseseră stalinismul în țară și acum deveniseră dizidenți. Ei sperau că România va continua pe drumul trasat, dar de data asta cu ei din nou la conducere. Formula de preluare a fost și una cinică, că românul e plin de ură când vrea. Citiți tot articolul →

În timp de război există o categorie socială privilegiată. Îi poți număra pe degetele de la ambele mâini. Dacă vrei neapărat poți și de la picioare. Când pe front exista o criză de muniție, mâncare, pături, medicamente, lopeți se apelează la șmecherii de serviciu. Aceștia au diverse fabrici mai mici sau mai mari și livrează ce este necesar pe front. Politicienii îi chemă la ei,  dau comanda și după ce este livrată primesc înapoi o suma de bani,  de regulă trimisă prin curieri speciali în Elveția. În al doilea război mondial conturile erau pline în băncile elvețiene. Unii din păcate au scăpat și au plecat în țările Americii Latine. Citiți tot articolul →

După căderea Bastiliei, Franța intră într-o criză mai profundă, pândită din exterior de dușmani și într-un permanent conflict militar, iar din interior măcinată de luptele între cei care făcuseră revoluția. Treptat, dar sigur, au început să încalce exact principiile pentru care luptaseră. Vinovatul este Robespierre care instituie tribunalele revoluționare pe tot cuprinsul țării în martie 1793. Se pune bazele unui regim de teroare în care foști oameni alături de care a luptat Robespierre sunt trimiși la ghilotină pentru motive bizare. Dacă într-un cerc de amici spuneai ceva care suna altfel în urechea dictatorului și erai turnat, nu scăpai decât dacă fugeai din țară. Citiți tot articolul →