Viorel Zaicu
Am o slăbiciune pentru comicii la ale căror poante râzi chiar dacă le știi pe dinafară
Sunt un om obișnuit, în ciuda candidaturii pentru Cartea Recordurilor. Nu mi-am propus asta și deocamdată nu m-am interesat pe ce loc sunt, dar trebuie să fiu undeva în fruntea celor care au amânat ridicarea diplomei de doctor în filosofie (în mai am făcut 12 ani). Dacă nu reușesc așa, sper să obțin măcar o mențiune pentru numărul de cărți traduse, redactate, corectate sau editate (peste o mie). Dacă nu, mă mulțumesc cu o mare plăcere a vieții: cititul.
Am o slăbiciune pentru scriitorii ruși (inclusiv pentru mulți dintre cei contemporani), filosofii germani, cicliștii a căror minte subjugă picioarele (chiar și după ce sunt acuzați de dopaj) și șahiștii simfonici, compozitorii germani și ruși, artiștii austrieci și comicii la ale căror poante râzi chiar dacă le știi pe dinafară. Și nu numai…
Mă distrează enoriașii care se închină inteligenței artificiale (de obicei ratând complet natura chestiunii), scriitorii care au scris mai mult decât au citit, ateii (cu un plus pentru cei care se războiesc cu textele biblice), savanții care înțeleg puțin și explică mult și deștepții care își imaginează că n-au avut și n-o să aibă vreodată ocazia de a fi proști. Și nu numai…
Cea mai onorantă catalogare (indirectă) am primit-o de la o persoană candidă: „Am și eu doi tâmpiți la serviciu cărora dacă le dai o problemă de logică nu mai fac nimic toată ziua”. Sunt întotdeauna încântat când am de-a face cu astfel de tâmpiți. Și cu persoane candide, desigur.
Articolele autorului:
Titlul de mai sus e al unui articol din revista Magazin de prin anii '70. Nu era un articol stingher în peisajul editorial al vremii. Existau serii de articole care ...
E înduioșător să vezi câți oameni deștepți înghit azi produse scoase de fabricile de împachetat fum. Nu s-a făcut anul de la „marea explozie” IA, despre care mulți ar fi ...
Cărțile erau cândva scrisori mai lungi către prieteni, cum zicea Jean Paul pe la 1800. E drept, azi se scrie mult mai mult și se gândește mult mai puțin decât ...
Pe promenadă O fetiță de cinci ani cățărată pe un mobilier de joacă greu de pătruns declamă: „Sora mea este fiica păianjenului...” Pe plajă Patru generații dintr-o familie vorbitoare de ...
Acum câțiva ani, Petre Barbu, scriitor și jurnalist respectabil, compara prețul unei cărți cu cel al kilogramului de salam și trăgea concluzia că în România cărțile sunt cam scumpe. Astăzi ...
Mare om trebuie să fi fost ăla care-a inventat vacanța. Logic, treaba asta trebuie să fi apărut pe la sfârșitul Evului Mediu, neinstituționalizată încă, ci doar ca fugă din calea ...
Nu știu cum o fi prin alte țări, dar la noi pare că jumătate dintre reclame promovează soluții pentru un tranzit intestinal sănătos. Cum asta nu se întâmplă de ieri, devine ...
Unii zic că pe la conducerea ministerului educației s-au perindat 33 de persoane în tot atâția ani. Nu i-am numărat, dar știu că s-au făcut modernizări, au apărut manuale alternative, ...
Revenind la considerațiile despre Logică, o să reiau un exercițiu ludic la care mai recurg periodic, când mai prind pacienți din câmpul activ al educației. E un examen de logică menit ...
Am citit o anchetă foarte bună realizată de TCHE cu câteva opinii legate de IA ale unor actori implicați în educația universitară. Unele perspective sunt profunde, altele, poetice, dar nu am dat de vreun ...
Fenomenul relativ recent al dresorilor de milionari săraci e normal în țara vânzătorilor de piei de cloșcă. Un articol recent, aparent bine documentat și clar orientat spre interese sprințare, ne spune că noi ...
„Ce i-a spus țestoasa lui Ahile” e una dintre micile bijuterii logi-comice născocite de Lewis Carroll la finalul secolului XIX pe o temă luată dintr-un străvechi paradox al lui Zenon. (Eleații erau experți ...