Campania electorală pentru alegerile locale şi europarlamentare din data de 9 iunie începe vineri,10 mai, şi se încheie în 8 iunie. Campania în audiovizual se va încheia în 7 iunie
Acasă în America
3. Genii ale vîrîtului unei mărfi pe gît
Familiaritatea e şi trăsătura de caracter a magazinelor din America. Ea poate fi rentabilă pentru cei ce-o practică. La New York, am intrat, întîmplător, într-un magazin de electronice. Duceam cu mine, ca pe o puşcă-mitralieră, camera de luat vederi. N-aveam de gînd să cumpăr ceva. Raita mea prin magazin şedea sub semnul principiului sfînt al vizitei într-o expoziţie de pictură pe care n-o înţelegi. Intri, îţi arunci privirile pe pereţi, te învîrţi încolo şi încoace, îl remarci pe autor tăifăsuind la o măsuţă cu un prieten şi pleci. Nu rămîne nimic în capul tău. Ai uitat-o pentru totdeauna, imediat cum ai ajuns pe trotuar. Camera mea video avea o lentilă specială de mărit unghiul focal, cumpărată din Franţa. Am intrat în magazin pregătit sufleteşte pentru o scenă pe care o consider, prin repetare la infinit, deja tradiţională în spaţiul anglo-saxon. De undeva, din adîncurile prăvăliei, îşi face apariţia un cetăţean care te întreabă misterios: Can I help you? Adică, vă pot fi de folos cu ceva? După o zi de stat la New York, am învăţat la iuţeală cum trebuie să faci faţă acestei situaţii. Dai din mînă, murmurînd ceva nedesluşit. Chiar dacă nu pricepe o boabă din engleza ta, respectivul îşi dă seama că ai vrut să spui: Citiți tot articolulExpres Magazin reflectă Vizita Regelui Mihai
26 aprilie 1992.
Țara cunoaște un moment istoric:
Prima vizită a Regelui Mihai în România.
La vremea respectivă eram directorul săptămînalului Expres Magazin, publicație cu un tiraj de 600.000 de exemplare pe număr.
Sub directa mea îndrumare - așa cum se întîmpla ori de cîte ori trebuia acoperit gazetărește un eveniment ieșit din comun, redacția a realizat ce mai bună reflectare din presă a Vizitei Regelui în România.
Reproduc paginile dedicate Vizitei și pentru a oferi cititorilor un document istoric. Citiți tot articolul
Și dacă Alarma cu Decizia CCR anti-interceptări e o abilă Diversiune?
Și dacă Alarma cu Decizia CCR anti-interceptări e o abilă Diversiune?
Din 1968 (şi înainte de 1989 am urmărit – vorba lui Klaus Iohannis, viaţa politică internă şi internaţională cu un ochi de analist), am folosit în scrutarea lumii din jur Adevărul, confirmat de Istorie, că între ceea ce vedem şi ceea ce e în realitate se întinde o prăpastie. N-am văzut cu toţii, în decembrie 1989, terorişti trăgînd din toate poziţiile? Acum ştim că n-a fost nici un terorist. A fost o Diversiune menită a face ca Noi să tragem în noi! N-am văzut în octombrie 2004, un Traian Băsescu lăcrimînd la vestea că Teodor Stolojan, bolnav pe moarte (a şi plecat a doua zi să moară departe de patrie!!!) iese din cursa prezidenţială. Acum ştim cu toţii c-a fost o regie electorală. Una genială, dar regie. Credincios pentru totdeauna suspiciunii faţă de tot ceea ce se vede şi se crede că-i real, într-un Gînd anterior de pe cristoiublog.ro, scriam, despre la intervenţia Codruţei Kovesi în chestiunea privind interceptările: Citiți tot articolulDupă Preşedintele jucător avem acum un Preşedinte spectator! Unul care a intrat la spectacol fără bilet!
După Preşedintele jucător avem acum un Preşedinte spectator! Unul care a intrat la spectacol fără bilet!
Joi, 3 martie 2015, după amiază. Klaus Iohannis ține o Conferință de presă la Cotroceni. Sunt atît de rare astfel de ieșiri în public ale lui Klaus Iohannis, că prin redacții bate vînt de Breaking News. După lectura Declarației, ziariștii se grăbesc să pună întrebări. Două dintre ele sunt despre Criza Bebelușilor. Prima întrebare sună așa: „Jurnalist: Bună seara, domnule Preşedinte! Vreau să vă întreb dacă aţi fost informat, în virtutea atribuţiilor constituţionale pe care le aveţi şi dacă aţi luat vreo măsură sau aţi discutat cu autorităţile cu privire la ce se întîmplă în Argeş? De circa mai multe săptămîni asistăm la controale ale Justiţiei, ale Guvernului, ale autorităţilor locale, medicale. Nimeni nu ştie care e cauza, ce se întîmplă acolo, dacă se întrezăreşte vreo soluţie şi dacă se conlucrează sau dacă sînteţi informat despre această problemă.” Președintele răspunde doar atît: „Klaus Iohannis: M-am informat, fiindcă tema mă preocupă. Citiți tot articolulDe ce minte Codruța Kovesi susținînd că DNA poate renunța la sprijinul SRI în supravegherea tehnică pe parcursul instrucției penale? Cum de ce? Ca să nu recunoască existența Binomului SRI-DNA!
De ce minte Codruța Kovesi susținînd că DNA poate renunța la sprijinul SRI în supravegherea tehnică pe parcursul instrucției penale? Cum de ce? Ca să nu recunoască existența Binomului SRI-DNA!
În comentariile consacrate de mine Deciziei CCR privind implicarea SRI în supravegherea tehnică pe parcursul instrucției penale, chestiune care m-a preocupat și mă preocupă, pentru că urmăresc cu atenție relația dintre SRI și opinia publică, parte componentă a unei relații definitorie pentru toate Serviciile de Intelligence din democrațiile moderne – mi-am exprimat în cîteva rînduri nedumerirea stîrnită de un fapt: Dacă ar fi să credem SRI și ofițerilor acoperiți din presă, declararea drept neconstituțională a implicării SRI în supravegherea tehnică ar fi un dezastru pentru DNA. Ar fi fost de așteptat ca instituția care să țipe cel mai tare împotriva Deciziei CCR să fie DNA. Pe parcursul campaniei, DNA a tăcut. În chip ciudat, dacă ne gîndim că SRI prezenta Decizia CCR drept o lovitură mortală dată DNA. Joi, 3 martie 2016, la finele Bilanțului DIICOT, Codruța Kovesi a comentat, la cererea presei, posibilele efecte ale Deciziei CCR. Citiți tot articolulGabriel Oprea n-a demisionat. A fost demisionat!
Gabriel Oprea n-a demisionat. A fost demisionat!
Printr-un Comunicat oficial remis presei, joi, 3 martie 2016, Gabriel Oprea și-a anunțat retragerea de la șefia UNPR. Despre ce era Gabriel Oprea cu un an în urmă și ce e acum s-ar putea scrie în fel și chip., Melancolicii ar putea medita din nou la cît de trecătoare sînt gloriile. Dușmanii lui Gabriel Oprea ar rînji de satisfacție, convinși că prăbușirea lui Gabriel Oprea le va face lor viața mai bună și nevasta mai frumoasă. Cei bine informați – ca mine – ar surîde miserios zicînd: În cazul lui Gabriel Oprea și-a spus cuvîntul vechea vorbă a părinților de pe vremea cînd nu erau prezervative și Facebook: – Eu te-am făcut, eu te omor! Sistemul l-a făcut pe Gabriel Oprea. Citiți tot articolulDeși nu sunt monarhist, optez pentru Prințul Nicolae în disputa cu cuplul Margareta-Radu Duda!
Deși nu sunt monarhist, optez pentru Prințul Nicolae în disputa cu cuplul Margareta-Radu Duda!
Miercuri seara, Robert Turcescu m-a invitat să comentez la Unde Tv, televiziunea sa online, Comunicatul Consiliului Regal privind starea sănătăţii Regelui Mihai. Robert Turcescu a observat din start, în conţinutul acestui comunicat, o ciudăţenie: Precizările privind bolile de care suferă Majestatea Sa. Nu era de ajuns să se spună că e grav bolnav? s-a întrebat Robert Turcescu. Fireşte că era de ajuns, fie şi pentru că amănuntele medicale privind o boală sînt date publicităţii după moartea bolnavului, şi atunci pentru a risipi bănuielile în legătură cu moartea naturală a respectivului. Din Istorie ştiu că astfel de Comunicate se dau cînd personajul public e pe moarte sau chiar după ce a murit. În cazul Regelui Mihai nu văd rostul acestui Comunicat ce pare a pregăti opinia publică pentru inevitabil. Regele Mihai nu era şef de stat în exerciţiu pentru ca opinia publică să se întrebe de ce nu mai apare în public. Pe Regele Mihai nu-l aşteptau în aceste zile manifestări publice la care-şi anunţase prezenţa şi care ar fi stîrnit întrebări dacă Regele lipsea fără o justificare de genul celei din Comunicat. Citiți tot articolulGîndul de miercuri, 2 martie 2016
Îl somez pe Traian Băsescu să răspundă direct și nu pe ocolite: E anticonstituţională implicarea SRI în supravegherea tehnică pe parcursul instrucției penale?
Mă număr printre cei care urmăresc cu atenţie intervenţiile lui Traian Băsescu în presă şi pe reţelele sociale. Unul dintre motive îl reprezintă plăcerea lui Traian Băsescu de a se pronunţa în chestiuni controversate ale momentului din perspectiva experienţei dobîndite ca şef de stat timp de 10 ani neîntrerupţi. Miercuri, 24 februarie 2016, Traian Băsescu a fost invitatul emisiunii Naşul, moderată de Radu Moraru, la Naşul Tv. Faţă de alte dăţi, aveam un motiv în plus de a-l urmărit cu atenţie pe Traian Băsescu. Din cîte se ştie, pe 16 februarie 2016, CCR a dat un Comunicat în care se spune la un moment dat: „În aceeași zi, Plenul Curții Constituționale, (…) a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală – Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică, dispoziţii care au următorul conținut: «(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului.» În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma «ori de alte organe specializate ale statului» din cuprinsul dispoziţiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală este neconstituţională. Citiți tot articolulGîndul de marți, 1 martie 2016
Nicolae Ceauşescu s-ar fi sinucis să ştie că de patru luni o investiție de 213 milioane de euro - Arena Naţională, zace nefolosită!
Cred că era prin 2011. Într-o Operaţiune de marketing politic, Sorin Oprescu, pe atunci primar vestit al Capitalei, m-a luat într-o noapte cu maşina (ăsta era obiceiul său, să bîntuie noaptea prin Bucureşti) ca să-mi arate obiectivele cu care se mîndrea. În 2009, îl ajutasem cu un sfat (pe gratis) în campania electorală pentru Preşedinţie şi, probabil, s-a simţit obligat să mă răsplătească, după doi ani, cu un tur al Bucureştilor noaptea. Printre obiectivele pe care a ţinut să mi le arate a fost şi Arena Naţională. A făcut bine, dat fiind că eu nu sînt chibiţ, şi altă ocazie să văd construcţia asta n-aveam. Inutil să convoc aici date pentru a ilustra impresia mea că e o construcţie superbă, cu care postdecembrismul se poate mîndri, una dintre puţinele măreţe realizări ale celor 26 de ani de democraţie, în care, în spaţiul public, nu s-a făcut aproape nimic, banii Poporului mergînd în vilele ghiorțanilor, în limuzinele beizadelelor și în silicoanele ibovnicelor: Suprafaţă de 108.000 metri pătraţi, capacitate de 55.600 de locuri. Amenajări speciale, de ultimul răcnet pentru o asemenea construcţie. Citiți tot articolulDespre cum se prostesc şi cei mai lucizi politicieni
Pentru noul meu proiect, Linguşirea cu sclipici, despre Cultul personalităţii lui Carol al II-lea, luînd locul unui nou proiect abandonat – cartea despre Fidel Castro –, recitesc volumele 5 şi 6 din Însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu.
Am citit şi fişat cele două volume dedicate anului 1938, cu vreo cîţiva ani în urmă, cînd mă apucasem de proiectul cărţii despre Corneliu Zelea Codreanu.
Urmărisem atunci amănuntele din jurnal despre Procesul Căpitanului.
Găsesc acum, la relectură, semnele făcute pe marginea filei, cu stiloul, în dreptul pasajelor despre Proces şi despre Garda de Fier.
Sînt şi semne de reamintire a unor amănunte despre destinul lui Dem Dimăncescu, şeful Presei din Ministerul de Interne, subiectul unui eseu care, slavă Domnului! a văzut lumina tiparului.
Acum însă sînt interesat de amănuntele despre Carol al II-lea, despre Cultul Personalităţii Regelui Dictator, subiectul proiectului asumat. Citiți tot articolul
Acasă în America
2. În restaurantele din America se mănîncă pur şi simplu
Impresia de familiaritate mi-a fost mult sporită şi de atmosfera din restaurante. Europa cultivă această instituţie ca pe un teritoriu de dat în spectacol. A lua masa în oraş e, în Europa, un prilej de complicată ceremonie. Pentru americani, restaurantele sînt în majoritatea lor, locuri unde se mănîncă pur şi simplu. Intri în aceste fast food-uri, te uiţi la lungul şir de mîncăruri expuse pe linia de autoservire, citeşti tăbliţele pe care scrie – patru dolari trei linguri de salată, îţi umpli farfuria de plastic şi te aşezi la masă. La noi, în Europa Orientală, astfel de restaurante sînt tot atîtea spaţii ale mizeriei, ale feţelor de masă murdare, ale ospătarilor împiedicaţi, cu halate pătate de sosuri, ale femeilor de serviciu care şterg masa în chip ostentativ, ca să te simţi cît mai prost, în timp ce înfuleci. Aici, în America, totul străluceşte de ordine, de curăţenie şi de zîmbet, ca la orice mare restaurant. Citiți tot articolulPentagonul, clădirea aia de lîngă mall
10. Un loc unde fumatul e interzis și sub cerul liber!
Multă lume îi invidiază pe jurnaliști, pentru că se pot fîțîi încolo și încoace pe glob, își pot vîrî nasul acolo unde altora nu le fierbe oala și pot sta la taclale cu ditamai șefii. Asta ar fi prima caracteristică a celor din presă. A doua e la fel de importantă, dacă nu chiar mai importantă decît prima: jurnaliștii sînt fumători înrăiți. Se înțelege că prima notă o influențează spectaculos pe a doua. Rezultatul? Mai ales la instituțiile bugetare, se trece cu vederea încălcarea interdicției de a fuma. La instituțiile private nu se întîmplă așa ceva. De altfel, dacă ar fi să indic o diferență între instituțiile bugetare și cele private, chestia cu fumatul jurnaliștilor e mai mult decît semnificativă. De asta m-am convins în toate călătoriile peste hotare. Pentagonul e – se știe – o instituție dominată de reguli mai mult decît stricte. Citiți tot articolulCum arăta pagina întîi a unui ziar de pe vremuri
Înființat la 20 august 1884 de italianul Luigi Cazzavillan, venit în România ca să se îmbogățească vînzînd loțiune de creștere a părului, Universul devine în scurt timp cel mai citit ziar din România.
De ce?
Într-o presă ultrapolitizată, plină de articole pro și contra în materie de politică, Luigi Catzavillan aduce un ziar care se ocupa cu faptul divers ca fapt de viață.
În absența fotografiilor și filmulețelor de pe YouTube, Universul ilustrează faptul divers cu desene.
Pentru documentare, oferim cîteva din paginile întîi ale Universului din 1894.
În ciuda felului monstruos în care arată, desenele sunt gustate de cititor la vremea respectivă. Citiți tot articolul
Vagon cu senzori din Olanda
Vagonul în care am locul e unul mai deosebit. Se numără printre cele oferite României pe gratis de Olanda, cînd și-a dat seama c-ar fi riscant să le trimită la casat, din cauza ONG-urilor de apărare a mediului.
Vagonul e alcătuit din trei compartimente normale, în care se intră dintr-un culoar cu îndatoriri de salon. Vin la rînd alte trei compartimente, și-așa mai departe. Primul compartiment e gol, al doilea e plin, plin ochi, cum s-ar spune.
Pe una dintre banchete s-a tolănit, ocupînd-o cu totul, o cucoană vopsită în blond, cu evidente tendințe de îngrășare și sîni încă proaspeți. Și-a acoperit pulpele cu două pagini ale unui ziar de azi-dimineață, care denunţă, grație titlurilor de-o șchioapă, o Mare afacere de Corupție. În ciuda dezvăluirilor din ziar, în compartiment stăruie un întuneric de cădere a serii. Becul din tavan refuză să lumineze mai tare decît unul de lanternă. Citiți tot articolul
Gîndul de luni, 29 februarie 2016
Cum adică, Gregorian Bivolaru n-are dreptul la apărare?!
Arestarea lui Gregorian Bivolaru în Franța a adus în presa noastră tot mai anapoda întrebarea, obișnuită deja pînă la banalizare, cînd se întîmplă ceva: Cui folosește? La întrebarea Cui folosește arestarea lui Gregorian Bivolaru s-au dat numeroase răspunsuri. Toate implicînd presupusul că mulți politicieni au fost pe șest în MISA și Gregorian Bivolaru, adus pe meleagurile noastre, îi va da în gît. Sub semnul întrebării Cui folosește? în varianta specifică postului Cine tremură? România Tv și-a amintit (lucru lăudabil) de un interviu luat de subsemnatul lui Adrian Năstase după pierderea alegerilor din 2004 și înainte de a intra la închisoare. În cadrul acestui interviu am susținut, întrebîndu-l chiar pe Adrian Năstase de asta, că fostul premier a pierdut alegerile și din cauza MISA. De aici plecînd, cei la România Tv au tras concluzia rapid că arestarea lui Gregorian Bivolaru îl face să tremure pe Traian Băsescu, dat fiind că MISA l-a ajutat pe Traian Băsescu să cîștige alegerile. Citiți tot articolulDacian Cioloș dă de înțeles că se confruntă, ca premier, cu o realitate gravă: Teama de DNA a dus la teama celor din administrația locală și centrală de a lua decizii!
