Campania electorală pentru alegerile locale şi europarlamentare din data de 9 iunie începe vineri,10 mai, şi se încheie în 8 iunie. Campania în audiovizual se va încheia în 7 iunie

Gîndul de marți, 23 februarie 2016

Într-o țară în care mulți elevi n-au bani să-și cumpere un laptop, fiul liderei PSD Rovana Plumb se afișează cu mașină de 250.000 de euro!

Dacă aş fi analist, m-aş grăbi să scriu despre cele două evenimentele politice ale zilei de luni, 22 februarie 2016. Mesajul prezentat în Parlament de Klaus Iohannis. Înlocuirea lui Cristian Buşoi cu Ludovic Orban de către PNL drept candidat la Primăria Capitalei. Despre Mesaj ce să scriu? L-am citit şi l-am recitit cu o bunăvoinţă ieşită din comun, ivită prin reacţie la tăbăcirea lui Klaus Iohannis de către presa care pînă nu demult îi făcea masaj. Cu toată strădania mea, n-am întîlnit o idee, o expresie, o apreciere, o iniţiativă care să-mi atragă atenţia. Un text peste care privirea lunecă de la un capăt la altul ca şi cum ar fi pe un patinoar. Un editorial mediocru scris de Dan Mihalache interpretat dezastruos de Klaus Iohannis. Citiți tot articolul

Pentagonul, clădirea aia de lîngă mall

9. Un dușman al presei independente: Meteorologia

Într-un articol despre politica externă a SUA, dacă ții neapărat să nu te repeți, să fii, adică, un Cehov sau un Caragiale al ziarului tău, ai la dispoziție, cîteva formule mari și late: președintele american, Casa Albă, administrația americană, Biroul Oval și, la o adică, pe malurile Potomacului. Ai scris la un moment dat George W. Bush, după ce ai folosit pînă ți s-a aplecat formula președintele american, cu varianta Președintele SUA. Nu mai merge să scrii tot George W. Bush. Îți dă redactorul-șef cu e-mail-ul în cap. Cauți o altă sintagmă. Și o găsești: locatarul Biroului Oval. Poți scrie și chiriașul Biroului Oval, deși, în actualele împrejurări mondiale, astfel de ironii la adresa președintelui american nu sînt printre cele mai potrivite pentru un jurnalist român. Dar ce spun eu? Nu sînt potrivite deloc. Pe locul imediat următor în ierarhia sintagmelor care alcăuiesc Fondul mondial de clișee gazetărești se află, indiscutbil, Pentagonul. Citiți tot articolul

O reclamă istorică

Un afiș din America anului 1950 care face reclamă la blugi. Dacă ne gîndim la importanța blugilor în imaginea secolului XX, putem spune că e o reclamă care a intrat deja în istorie. Cîți oameni ai secolului XX îi vor fi purtat? Citiți tot articolul

Acasă în America

1. Sentimentul că toţi mă bat pe umăr

America a fost una dintre puţinele ţări care mi-au dat sentimentul că sînt acasă şi nu hăt-departe, peste mări şi ţări. Acasă, nu în Bucureşti, ci în Găgeşti Deal, printre ai mei. Japonezii mi-au stîrnit, de exemplu, sentimentul de superioritate. Superioritatea individualismului european faţă de colectivismul asiatic. Va fi jucat un rol în această prostească îngîmfare şi diferenţa de gabarit dintre noi, albii europeni şi ei, galbenii asiatici. Japonezii sînt mici de statură, mai mici, sigur, decît noi, europenii. Printr-o mişcare sufletească stupidă, m-am trezit privindu-i ca pe nişte copii. E drept, aceşti copii beneficiază de ultimele strigăte ale modernităţii tehnico-ştiinţifice. Aceşti copii sînt cetăţenii celei de a doua puteri industriale a lumii. Aceşti copii sînt rîvniţi în ipostaza lor de investitori bogaţi de către maturii din Romînia. Şi, cu toate acestea, mi-a fost greu, mi-a fost imposibil aproape, să-i privesc altfel decît cu superioritatea îngăduitoare cu care un Böeing transatlantic tratează un YAR utilitar. Citiți tot articolul

Cum îi mituia Carol al II-lea pe scriitori

Pentru un nou proiect, Cultul personalităţii lui Carol al II-lea, mă confrunt iar cu sîcîitoarea problemă a instrumentelor de lucru. O lucrare de sinteză, cum e asta, are nevoie de cercetări anterioare, încheiate şi publicate de alţii. Acestea ar alcătui cărămizile sau chiar pereţii viitoarei clădiri monumentale. Cel puţin pentru anii Carol al II-lea, sărăcia instrumentelor de lucru e deznădăjduitoare. Am nevoie, de exemplu, să dovedesc plătirea scriitorilor pentru cîntările înălţate Suveranului prin intermediul Fundaţiilor. Pentru asta mi-ar trebui o cercetare despre Fundaţii, atît în plan istoric, cît şi în plan administrativo-financiar. Citiți tot articolul

Cutremur în Justiție! Printr-o Decizie a CCR, toate sentințele din procesele de corupție din ultimii 10 ani sunt puse la îndoială!

Cutremur în Justiție! Printr-o Decizie a CCR, toate sentințele din procesele de corupție din ultimii 10 ani sunt puse la îndoială!

Scandalul ANAF versus Antene, amplificat artificial de implicarea anticonstituțională a lui Klaus Iohannis și de graba păduchilor politici – printre alții, Călin Popescu Tăriceanu, Liviu Dragnea- de a se cuibări în părul de la subțioara lui Dan Voiculescu, a împins în plan secund un moment pe cale să zguduie din temelii nu numai Justiția, dar și statul de drept din România: Comunicatul Curții Constituționale de marți, 16 februarie 2016, despre deciziile luate de ședința din acea zi a plenului. Amîndouă deciziile se referă la excepții de neconstituționalitate din Codul de procedură penală. Al doilea punct al Comunicatului are următorul conținut: „În aceeași zi, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi a art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală – Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică, dispoziţii care au următorul conținut: Citiți tot articolul

Gîndul de duminică, 21 februarie 2016

După ce amantul Klaus Iohannis s-a întors, jurînd că n-a fost nimic serios între el și Presa lui Dan Voiculescu, Presa e dispusă să se culce din nou cu el!

Miercuri, 17 februarie 2016. Înainte de a intra în Aula Bibliotecii Centrale Universitare, Klaus Iohannis se îndreaptă spre camerele de luat vederi ale diferitelor televiziuni, alege pe cea a Antenei 3 și răspunde imediat, fără să se poticnească, fără să-și caute cuvintele la întrebarea tendențioasă pusă de reporter „Ce părere aveți despre acţiunea în forţă a celor de la ANAF asupra trustului Intact? Credeţi că poate fi vorba de un atac la libertatea de exprimare?”: „Eu cred că aţi ajuns într-o situaţie neplăcută şi inutilă. În primul rînd, cred că libertatea de exprimare în media nu poate fi suprimată pentru banale motive administrative. În al doilea rînd, această abordare hei-rupistă a ANAF mi se pare cel puţin nepotrivită, dacă nu discutabilă. În fine, am constatat din discuţiile pe care le-am avut că există deschidere la factorii de decizie şi, cu siguranţă, prin discuţii aşezate şi calme, pînă la urmă se găsesc soluţii convenabile”. După recitarea acestui text, Klaus Iohannis pleacă, refuzînd să răspundă la alte întrebări puse de trimișii altor televiziuni. Citiți tot articolul

Nu de dragul libertății presei a comis Călin Popescu Tăriceanu abuzul din Senat, ci de dragul libertății sale!

Nu de dragul libertății presei a comis Călin Popescu Tăriceanu abuzul din Senat, ci de dragul libertății sale!

Telenovela Salvați libertatea Presei lui Dan Voiculescu! a culminat miercuri, 17 februarie 2016, cu un moment incredibil: Premierul Dacian Cioloș a fost chemat în fața Senatului și pus pe coji de nucă mai ceva decît adversarii lui Dan Voiculescu din amvonul lui Mihai Gâdea, pe motiv că ANAF a atacat libertatea presei. Lăsînd la o parte faptul că în fața Senatului trebuia chemat șeful ANAF, și nu premierul, liderii Triunghiului Roșu PSD-UNPR-ALDE știind că un premier nu poate interveni într-o operațiune a Fiscului, așa cum Liviu Dragnea nu poate interveni pentru ca Ion Iliescu să rămînă în Istorie drept Ionel Brătianu, momentul s-a constituit într-o taxă de protecție plătită de politicienii din toate partidele, inclusiv din PDL-ul lui Traian Băsescu de pe vremuri, Trustului de șantaj al lui Dan Voiculescu. Că angajații lui Dan Voiculescu profită de o acțiune a Fiscului pentru a-și face publicitate, invocînd libertatea de expresie - auzi, tocmai ei, care au aplaudat ori de cîte ori un alt jurnalist decît unul din gașca lor a fost pedepsit de Stat! - e de la sine înțeles. Citiți tot articolul

De ce a optat Klaus Iohannis pentru presa lui Dan Voiculescu în defavoarea Presei presă!

De ce a optat Klaus Iohannis pentru presa lui Dan Voiculescu în defavoarea Presei presă!

Știrea numărul unu pe mai toate site-urile suna cam așa – Partidul Facebook îl părăsește pe Klaus Iohannis! E vorba de reacția furibundă de pe rețelele sociale la contestarea de către președintele Republicii a unei hotărîri judecătorești de dragul Trustului de presă patronat de Dan Voiculescu. Gest anticonstituțional înzecit de anunțul c-a intervenit pentru ca ANAF să nu aplice hotărîrea judecătorească. Furia de pe rețelele sociale își găsește expresia în luările de poziție ale jurnaliștilor care au militat deschis pentru victoria lui Klaus Iohannis. Aceștia susțin – și pe drept cuvînt, că Klaus Iohannis și-a trădat electoratul, punînd la îndoială statul de drept în numele lui Dan Voiculescu. Putem încadra postările de pe rețelele sociale și comentariile de pe site-uri drept reacții ale Presei – presă față de concubinajul dezgustător dintre Klaus Iohannis și presa lui Dan Voiculescu. Am făcut diferența între cele două, deoarece tot ceea ce fac angajații Celui din pușcărie n-are nici o legătură cu Presa presă. Are legătură mai degrabă cu asasinatul mediatic de tip mafiot. Citiți tot articolul

Miercuri, 17 februarie 2016, ora 16:58. Moment istoric: Klaus Iohannis confirmă public Pactul pînă acum secret dintre Președinție și Dan Voiculescu!

Miercuri, 17 februarie 2016, ora 16:58. Moment istoric: Klaus Iohannis confirmă public Pactul pînă acum secret dintre Președinție și Dan Voiculescu!

Miercuri, 17 februarie 2016, ora 16:58. Klaus Iohannis, în drum spre o sindrofie din Centru Capitalei răspunde întrebării puse de un reporter al Antenei 3 despre acțiunea ANAF: "Eu cred ca ati ajuns intr-o situatie neplacuta si inutila. In primul rand, cred ca libertatea de exprimare in media nu poate fi suprimata pentru banale motive administrative. In al doilea rand, aceasta abordare heirupista a ANAF mi se pare cel putin nepotrivita, daca nu discutabila. Şi în fine, am constatat din discuţii pe care le-am avut că există deschidere la factorii de decizie şi cu siguranţă prin discuţii aşezate şi calme până la urmă se găsesc soluţii convenabile.” Citiți tot articolul

Ce se ascunde în spatele Diversiunii ANAF versus Antene? Contracararea unui pericol de moarte pentru corupții din România: Recuperarea prejudiciilor!

Ce se ascunde în spatele Diversiunii ANAF versus Antene? Contracararea unui pericol de moarte pentru corupții din România: Recuperarea prejudiciilor!

Gîndul de marți, 16 februarie 2016 de pe cristoiublog.ro debuta cu mai multe rînduri despre Scandalul ANAF versus Antena 3: "Mă întreabă cineva de ce nu scriu despre scandalul ANAF versus Antena 3. Răspund: Întreaga operaţiune a ANAF mi se pare prea de spectacol mediatic (100 de agenţi ANAF descinşi la o televiziune de ştiri tocmai cînd aceasta transmitea în direct, pentru a-i înmîna o citaţie lesne de a fi adusă de un singur agent) pentru a nu suspecta alte ţeluri decît cele invocate de cei de la Antena 3 (vor să vîre presei pumnul în gură), dar şi decît cele invocate de Autorităţi (Nu facem altceva decît îndeplinim Legea). O posibilă explicație a descinderii spectaculoase dinadins ar da-o nevoia Autorităților de a convinge opinia publică de la noi că s-a trecut la recuperarea prejudiciilor stabilite prin sentință judecătorească în cazul unui proces de corupție. Orice alt debitor ar fi fost atacat de ANAF, n-ar fi stîrnit tărăboiul menit a atrage atenția că se îndeplinește, în fine, solicitarea Poporului ca închișii pentru corupție să plătească înainte de toate cu averile lor.” Acum cînd am văzut dezvoltarea Scandalului, nu atît prin contribuția Triunghiului Roșu, altfel spus Coaliția PSD-UNPR-ALDE, cît mai ales prin intervenția PNL, Partidul Meu, al lui Klaus, sunt tot mai convins c-am asistat și asistăm la o Diversiune ieftină, dar eficientă, la un Popor dispus să înghită orice gălușcă stricată, după care se vaită care diaree. Citiți tot articolul

Gîndul de marți, 16 februarie 2016

Gelu Diaconu, fostul șef al ANAF, dezvăluie că Victor Ponta a fost trimis în judecată ca urmare a unui fals comis de DNA. DNA susține că nu-i adevărat. Cine minte?

Mă întreabă cineva de ce nu scriu despre scandalul ANAF versus Antena 3. Răspund: Întreaga operaţiune a ANAF mi se pare prea de spectacol mediatic (100 de agenţi ANAF descinşi la o televiziune de ştiri tocmai cînd aceasta transmitea în direct, pentru a-i înmîna o citaţie lesne de a fi adusă de un singur agent) pentru a nu suspecta alte ţeluri decît cele invocate de cei de la Antena 3 (vor să vîre presei pumnul în gură), dar şi decît cele invocate de Autorităţi (Nu facem altceva decît îndeplinim Legea). O posibilă explicație a descinderii spectaculoase dinadins ar da-o nevoia Autorităților de a convinge opinia publică de la noi că s-a trecut la recuperarea prejudiciilor stabilite prin sentință judecătorească în cazul unui proces de corupție. Orice alt debitor ar fi fost atacat de ANAF, n-ar fi stîrnit tărăboiul menit a atrage atenția că se îndeplinește, în fine, solicitarea Poporului ca închișii pentru corupție să plătească înainte de toate cu averile lor. Totuși, cînd voi avea mai multe date, dar mai ales cînd voi vedea finalul Scandalului, mă voi pronunţa. Citiți tot articolul

Pentagonul, clădirea aia de lîngă mall

8. Din nenorocire nu s-a prăbușit nici un avion!

Odată încheiat momentul Dulăul care dă din coadă, ne concentrăm asupra momentului Primirea Înalatului Oaspete. Plouă pe rupte. Din clădire ies doi zdrahoni în ținută de luptă. Nu, nu pentru a trage o salvă cu aruncătorul de flăcări. Au ieșit, pentru a marca cu vopsea, pe asfalt, locul întîlnirii dintre Înalta gazdă și Înaltul Oaspete. Umblă încolo și încoace jeepuri verzi cu mitraliere la bord. Departe, spre Potomac, trec într-una și în șir de cîte unul, ca pe un ecran panoramic, militari cocoșați sub echipamentul cît un apartament. Se simte în aer o oarecare nervozitate. Soldații din Gardă, înșirați într-un zid viu de o parte și de alta a scării, bat din tălpi energic și fără motiv. Apoi, sub puterea unei comenzi-răcnet, se răsucesc și încremenesc, așteptînd. Din clădire iese și coboară treptele, apărat de ploaie mai ceva ca de gloanțe, Secretarul de Stat american al Apărării, Donald Rumsfeld. Citiți tot articolul

Un bolșevic în variantă electorală

Alegerile legislative din Franța din toamna lui 1919 au stat sub semnul Campaniei împotriva pericolului bolșevic. Afișul alăturat, deosebit de sugestiv, a fost folosit de Dreapta, care de altfel a și cîștigat alegerile. Bărbatul din afiș e neîndoielnic un bolșevic în variantă electorală. Citiți tot articolul

Crocodilii care se autofinanţează

6. Cum m-a strîns de gît ditamai pitonul

Thailanda e o ţară binecuvîntată în materie de fiinţe necuvîntătoare. Pe lîngă elefanţi şi crocodili, jungla adăposteşte şi maimuţe, urşi, peşti şi şerpi. Pe ultimii i-am surprins într-un moment de incontestabilă autofinanţare. În zona turistică Phuket, la întoarcerea dintr-o harnică vizitare a unui lanţ de hoteluri, ne oprim într-un loc pe care scrie Snake Town. Cunoscătorii limbii engleze vor fi realizat deja că ne aflam în faţa unui loc unde se autofinanţează şerpii. Într-adevăr, după descinderea din autocar, dăm cu privirile de o tăbliţă care ne spune c-am ajuns la o crescătorie de şerpi mortali: cobre, boa, vipere. Locul e mai puţin spectaculos decît cel populat cu crocodili. După ce plătim intrarea, un tînăr vesel, în maiou albastru, ne conduce la locurile unde, potrivit inscripţiilor, locuiesc şerpii. De profesie ucigaşi, aceştia nu dau nici un semn c-ar vrea să ne muşte, odată pentru totdeauna. Mai sînt cu noi, românii, doar doi nemţi, soţ şi soţie. Citiți tot articolul

Bieţii americani!

Pentru a-mi reîmprospăta memoria despre Irak (lucrez la amplul reportaj Prin Irakul lui Saddam Hussein, pentru volumul doi al serialului Lumea văzută de un român rupt în fund) citesc, sau mai degrabă recitesc Guide de Irak, volumul scris de francezul Gilles Munier şi tipărit în 2000. L-am avut cu mine în timpul călătoriei în Irak. Sau cel puţin aşa cred. Nu-i exclus să mi-l fi dat cineva în toiul războiului din Golf, cînd Realitatea TV, pe care o conduceam părea Bagdadul din O mie şi una de nopţi, atîtea personaje şi personalităţi ciudate poposeau prin studio. E şi o dedicaţie în franceză (a autorului?!) pentru cineva al cărui nume îl descifrez cu greu, dedicaţie mai mult decît oficială, vorbind de ridicarea embargoului şi de reintegrarea Irakului în comunitatea internaţională. Citiți tot articolul
1 223 224 225 226 227 301