Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă

În 2016, pentru prima dată în postdecembrism nu românii vor alege, ci Procurorii DNA

În 2016, pentru prima dată în postdecembrism nu românii vor alege, ci Procurorii DNA

Duminică, 24 ianuarie 2016. Trecerea Guvernului şi a Preşedinţiei de partea PNL în chestiunea scrutinului în două tururi a făcut acută pînă la dramatism poziţia altor formaţiuni politice parlamentare în această privinţă. Din spusele celor doi, Klaus Iohannis şi Dacian Cioloş - prezenţi la Iaşi pe post de chibiţi electorali ai Liberalilor - se întrevede formula prin care se va face pe placul PNL: O Ordonanţă de Urgenţă după consultarea partidelor politice. Consultare întreprinsă fie de Dacian Cioloş, fie de Klaus Iohannis. În aceste condiţii, pentru a se impune o decizie care să-i favorizeze pe Liberali (mă întreb dacă nu cumva, în primăvară, în eventualitatea că sondajele vor spune altceva decît acum, PNL nu va cere lui Dacian Cioloş o O.U. prin care să se revină la un singur tur!), poziţia fiecărui partid parlamentar contează enorm. Pe de o parte pentru a se putea spune că Toate partidele cu excepţia PSD sînt pentru Ordonanţa de Urgenţă. Pe de alta, pentru a izola complet PSD pe scena politică. În aceste condiţii, strădănia PSD de a-şi extrage din OUG o campanie bazată pe victimizare va fi un eşec. Dintre partidele parlamentare, ALDE şi MP şi-au precizat poziţia: Citiți tot articolul

Sub Carol al II-lea, Munca era însoțită de Voie bună!

  Printre alte fantezii propagandistice din perioada Dictaturii lui Carol al II-lea se numără și Programul vesel intitulat Muncă și voie bună, inițiat printr-un Jurnal al Consiliului de Miniștri din vara lui 1938 și autorizat prin Legea pentru organizarea activității „Muncă și voie bună”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, 108, nr. 044, 22 februarie 1940. Programul, dezvoltat de Mihai Ralea, ministrul Muncii, se voia unul dedicat muncitorilor, care urmau să muncească voioși. În realitate, el era una dintre formele de propagandă oficială a carlismului. Citiți tot articolul

Pentagonul, clădirea aia de lîngă mall

5. A bea cafea americană e, pentru un european, ca și pentru un bărbat a face amor cu o femeie gonflabilă

Vechii greci, fondatorii logicii clasice, puneau drept premisă a silogismului care ne îndrumă viața propoziția: Toți oamenii sînt muritori. Strănepoții lor de peste Ocean, americanii, pleacă, în toate raționamentele lor, de la o altă premisă: Toți oamenii sînt tîmpiți. Și dacă toți oamenii sînt așa, autoritățile sînt obligate să ia măsuri. Astfel se explică numărul uriaș de sfaturi concrete, împinse pînă la amănuntul halucinant, care se abate asupra americanului în orice împrejurare. Fast-foodurile de la Mall țin să te informeze complet și rapid nu numai asupra prețurilor, dar și asupra structurii mîncărurilor. Sub nume, felul de haleală e pictat în culori vii, atrăgătoare. Citiți tot articolul

Crocodilii care se autofinanţează

3. Să tot fii crocodil în Thailanda!

Pînă la noul spectacol, cel interpretat de elefanţi, vizităm fermele de crocodili. Păşim vitejeşte pe alei betonate, străjuite de grilaje de fier, dincolo de care se văd petice de apă sfîrşind în fîşii de nisip. Din punctul de vedere al apei, bălţile nu diferă între ele. Le separă însă în chip prăpăstios crocodilii care stau în ele. Tăbliţe înfipte în dreptul fiecărei bălţi ne arată vîrsta crocodililor puşi la crescut aici pentru ca, ajunşi la anumiţi parametri, să fie încărcaţi în vapoare şi răsturnaţi în apele Thailandei şi ale altor ţări. Ageamii în materie de crocodili, nu sesizăm diferenţele dintre dihăniile solzoase care-şi văd de treburile lor în ţarcurile de jos. Citiți tot articolul

La capitolul luciditate, Nicolae Ceauşescu e superior lui Mihail Gorbaciov

Din Histoire de l'Europe de L'Est. De la seconde guerre mondiale à nos jours, scrisă şi tipărită de Jean-François Soulet, în 2006, la Armand Colin, reţin concluzia autorului din experimentul numit liberalizarea comunismului: Primăvara de la Praga, autogestiunea iugoslavă, reforma economică discretă a lui Kadar, în Ungaria, s-au soldat cu eşecuri. Cele două sisteme – crede Jean-François Soulet - sînt astfel concepute încît nu permit amestecarea reciprocă. Citiți tot articolul

Bătrînelul

Dinu Mîndruleţ, e un bătrînel uscăţiv, cu o privire ce-ţi spune că va pune imediat mîna pe tine şi nu te va lăsa nici mort pînă nu-ţi va expune părerile sale în chestiunile politice ale zilei. A rămas singur. Nevastă-sa, Lenuţa Mîndruleţ, i-a murit de ceva vreme, răpusă de o tuse rebelă. A tuşit întruna, de la un moment dat, vreo lună de zile, pînă a făcut infarct din sforţarea de a găsi în ea ce să mai expectoreze. Fiică-sa, măritată cu un terchea-berchea (bătrînelul nu-l suportă), a plecat la muncă în Italia şi plecată a fost. Citiți tot articolul

Gîndul de luni, 25 ianuarie 2016

Președinția și Guvernul s-au demascat: Sunt de partea PNL în chestiunea celor două tururi. Va continua PSD să trimită pupici politici Președinției și Guvernului? Vineri seara, la Dosar de politician, emisiunea lui Silviu Mănăstire de pe B1Tv, am explicat cît se poate de limpede marea problemă ridicată de amendarea Legii electorale astfel încît primarii să fie aleşi în două tururi de scrutin: 1) Propunerea PNL a venit peste noapte, la aproape opt luni de la votarea Legii de o majoritate alcătuită şi din Liberali. Niciun semn anterior, în cele opt luni, n-a arătat că PNL-ului nu-i convine Legea. Nicio presiune dinspre societatea civilă, presă, opinia publică nu s-a semnalat în ultimul timp, pentru ca propunerea Liberalilor să treacă, măcar de ochii lumii, răspunsul dat unei stări de spirit clocotitoare. 2) Propunerea s-a ivit pe fondul informaţiilor, devenite rapid axiomă, că afirmarea MP şi ALDE pun la îndoială victoriile candidaţilor PNL în cazul unui singur tur. Citiți tot articolul

Gîndul de duminică, 24 ianuarie 2016

De la Rodica Becleanu la Alina Gorghiu trecînd prin Elena Udrea!

Nu știu dacă Elena Udrea va rămîne în Istorie ca om politic. Eu cred că da. După trecerea unui anume timp, în care prezentul împovărător îi va face pe români să se întoarcă la trecut cu nostalgie, dacă va supraviețui Binomului SRI-DNA, Elena Udrea are șanse să revină în prim planul politicii. Pînă atunci, pînă cînd Elena Udrea va reveni în prim planul politicii și, prin asta, va beneficia și de reevaluarea activității sale de demnitar în Guvernul Emil Boc, Elena Udrea rămîne in Istorie ca întruchipînd Femeia care admiră în chip devastator un Bărbat. Felul în care Elena Udrea spunea despre Traian Băsescu Domnul președinte! nu poate fi spus decît de o femeie despre un bărbat. Un bărbat despre un alt bărbat ar fi sunat a oportunism. Un bărbat despre o femei ar fi sunat a propunere rușinoasă, iar o femeie despre o altă femeie ar fi sunat a răutate. S-a zis la vremea respectivă că Elena Udrea e o premieră în Istoria postdecembristă. Nimic mai fals. Elena Udrea a avut o înaintașă într-ale admirației feminine publice față de un Bărbat. E vorba de Rodica Becleanu față de Ion Iliescu. Citiți tot articolul

Gîndul de sîmbătă, 23 ianuarie 2016

Din ciclul Avem o ţară. Ce dracu facem cu ea? Azi: Cum arată un obiectivul turistic românesc: Cascada Putnei

Înainte de a face la stînga, pentru a coborî panta scurtă, dar abruptă, trebuie să apelezi la îndemînări de acrobat pe patru roţi ca să nu-ţi rupi maşina într-una din gropile adîncite în asfalt. În depărtarea apropiată, se văd fumegînd coşbucian vilele şi palatele localității Lepşa, sat în care noii îmbogăţiţi ai vechiului judeţ s-au grăbit să-şi ridice aşa-zise căsuţe de vacanţă. Acum ştii sigur: Cimentul absent din şosea s-a dus în pereţii vilelor din acest Beverly Hills al Vrancei care e Lepşa, cunoscută de pe vremea lui Ceauşescu pentru păstrăvăria de stat, azi privatizată infracţional. Pe terenul larg, pe care te trezeşti după coborîrea pantei, a pus mîna un ins din Tulnici. Citiți tot articolul

Klaus Iohannis în fața unei urgențe de interes național: Convocarea partidelor la consultări pentru revenirea la scrutinul în două tururi

Klaus Iohannis în fața unei urgențe de interes național: Convocarea partidelor la consultări pentru revenirea la scrutinul în două tururi

Miercuri seara, la Unde Tv, Robert Turcescu m-a provocat să intru în dialog cu el, prin Skype, despre felul de a fi Preşedinte a lui Klaus Iohannis. Părerile mele despre Klaus Iohannis se ştiu. În emisiune, am remarcat, printre altele, impresia stranie pe care ne-o transmit discursurile lui Klaus Iohannis: Că nu sînt făcute de el, ba mai mult, că nu sînt nici măcar, asumate. Că sînt texte date de altcineva ca să le citească, şi el se străduie, cu o hărnicie de Cristian Buşoi în campanie pentru Primăria Bucureştiului, să le citească artistic, cu intonaţii de actor pe Scena Căminului Cultural. Robert Turcescu observa neimplicarea lui Klaus Iohannis în chestiunile fierbinţi, dînd în clocot, ale Actualităţii sau implicarea cu întîrziere. Ca exemplu de neimplicare am dat faptul că Preşedintele stă cu braţele încrucişate în faţa cele mai mari probleme a Actualităţii româneşti: Necesitatea istorică, de interes naţional, ca alegerile pentru primari să se desfăşoare în două tururi. Citiți tot articolul

De ce au ținut Liviu Dragnea și Victor Ponta să știe că se întîlnesc la o cafea? Pentru că au ceva de împărțit: PSD-ul!

De ce au ținut Liviu Dragnea și Victor Ponta să știe că se întîlnesc la o cafea? Pentru că au ceva de împărțit: PSD-ul!

Luni, 18 ianuarie 2016, am luat masa cu Dan Andronic. Curios pentru mine, din Găgești Deal, acest obicei al lumii de la oraș. La noi, la țară, se putea vorbi de luat masa împreună doar cînd chemai vecinii să te ajute la prășit, într-un hei-rup necesar. Atunci, după ce gospodina aducea mîncarea la cîmp, pregătită cu huiet, ai casei și vecinii se așezau la ceea ce se numea masă: Un țol așternut pe pămînt. Aici, la acest luat masa împreună se făcea politica satului. Nu, nu politica vremii, despre asta era contraindicat să vorbești altfel decît de unul singur, ci politica satului: cine cu cine se culcă, cine își înșeală bărbatul (nu și cine își înșeală nevasta, adulterul masculin trecînd drept normal), cine dă la facultate (cel mai important eveniment al satului, un fel de alegeri prezidențiale pentru republica de azi). Citiți tot articolul

Gîndul de miercuri, 20 ianuarie 2016

PNL sau Cînd disperarea naşte Prostie. Cu ghiotura!

Luni, 18 ianuarie, seara, am încercat împreună cu Robert Turcescu să desluşim, la Unde.tv, misterul unuia dintre cele mai aiuritoare acte ale unui partid politic cu pretenţii: Propunerea oficială făcută de conducerea PNL lui Dacian Cioloş de a modifica Legea Alegerilor locale prin Ordonanţă de Urgenţă, astfel încît primarii să fie aleşi în două tururi şi nu în unul, cum prevede Legea, promulgată de președinte la 18 mai 2015. Citiți tot articolul

Gîndul de marți, 19 ianuarie 2016

PNL îi cere lui Dacian Cioloș să se sinucidă de trei ori!

Conducerea PNL, reunită luni, 18 ianuarie 2016, după viscolul în timpul căruia Guvernul lui Dacian Cioloş a fost plecat din ţară, nu înainte de a o închide cu cheia, a decis să înainteze Guvernului tehnocrat propunerea de a modifica, printr-o Ordonanţă de Urgenţă, Legea alegerilor locale, astfel încît primarii să fie aleşi în două tururi de scrutin şi nu în unul. Reamintim pentru cei pe cale de a fi traşi din nou pe sfoară de Partidul Meu al lui Klaus Iohannis. Legea a fost votată la Senat şi la Camera Deputaţilor de o majoritate din care a făcut parte şi PNL. Pe 20 iulie 2015, Legea a fost promulgată de Klaus Iohannis. Graba în votare şi promulgare şi-a avut temeiul în decizia CCR ca orice lege electorală să fie promulgată cu un an înainte de scrutin. Alegerile locale din 2016 n-aveau cum fi împinse pînă-n toamnă. Prin urmare, potrivit Constituției, dar și Comisiei de la Veneția, finele lui iulie 2015 era ultimul termen pînă la care Legea alegerilor locale putea fi promulgată. Citiți tot articolul

Pentagonul, clădirea aia de lîngă mall

4. Devastatorul miros de mîncare

Rar se întîmplă unui călător să meargă în aceeași zi și la Mall, și la Pentagon. E ca și cum s-ar duce în aceeași zi și la bordel, și la mînăstire. Ei bine, în cel de-al doilea voiaj în America eu am avut această ocazie unică. Ca de obicei, Ambasada a desemnat pe cineva care să ne fie nouă, jurnaliștilor, de toate: și ghidă, și șefă, și birou de informații (pentru magazine), și mamă (asta era mai greu, dată fiind vîrsta), ba chiar și amantă (asta rămînea la libera ei alegere). Nu mai țin minte dacă simpatica persoană ne-a dus la Mall înainte de descinderea la Pentagon sau invers. Nici nu e prea importantă ordinea. Important e că am avut astfel fericitul prilej de a vizita în aceeași zi cele două clădiri cruciale pentru orice român venit oficial la Washington. Pînă la parcarea din care se urcă în Mall, distinsa călăuză (care și-a asumat cu de la sine putere sacrificiul de a fi șoferiță a microbuzului pus la dispoziția presei) reușește să încalce de cinci ori regulile de circulație, să fie claxonată de o duzină de mașini și să strice o dată (și bine!) lumina din tavan. Citiți tot articolul

Adevărata Sală a Tronului Regal, pe care n-o vom vedea niciodată

Românilor de azi au posibilitatea de a vedea, pe parcursul unei vizite contracost la fostul Palat Regal, actualmente Muzeul Național de Artă al României, Sala Tronului Regal. Sub genericul Vizite istorice ghidate în spațiile istorice din corpul central al Palatului Regal (Sufrageria Regală, Sala Tronului şi Scara Voievozilor) vizitele se organizează o dată pe lună, sâmbăta şi duminica. Rară și cu complicații, vizitarea Sălii Tronului nu-ți aduce în față fosta Sală a Tronului, ci un simulacru. Adevărata Sală a Tronului, din 1937, o vedem în imaginea care însoțește acest text. Dar, vorba franțuzului În lipsă de altceva mai bun te culci și cu nevastă-ta. Citiți tot articolul

Crocodilii care se autofinanţează

2. Cum s-au chinuit niște tipi să fie înhățați de niște reptile plictisite de moarte

E 12.30. Ajungem, în sfîrşit, la istoricul cîmp de bătălie dintre om şi crocodili. O platformă de beton înconjurată de apă. Pentru spectatori, două rînduri de tribune. Cea mai rîvnită e tribuna de jos, de lîngă platformă, plină ochi deja cînd ajungem noi. Ne mulţumim cu tribuna a patra, unde ne facem loc la bara de fier, pe care ne aşezăm coatele. Fetele din grup sînt fericite. Aici, la vreo zece metri înălţime, se simt în siguranţă. Atîta lucru ştiu şi ele de la Zoologie. Că, spre deosebire de vrăbii, crocodilii nu zboară. E drept, pot face salturi din apă, ca să prindă, clămpănind, ceva de mîncare, dar, oricît de agili ar fi, n-ar putea ajunge pînă aici, la noi, cu menghinele lor ucigătoare. Pînă la debutul confruntării, întreg spaţiul e un tămbălău uriaş: Muzică din megafoane, ţipete ale copiilor, inşi care îşi fac loc cu coatele. Toată această tevatură nu-l deranjează pe un crocodil, care trage la aghioase pe platforma de beton. În apa cu margini asemenea unor trunchiuri de copaci, alţi crocodili moţăie şi ei, sătui probabil pînă peste cap de iarmarocul din jur. Citiți tot articolul
1 224 225 226 227 228 300